După ce Klaus Iohannis a anunțat retragerea de la post a ambasadorului României la Belgrad, Oana Cristina Popa, retragere cerută de ani de zile de către organizații ale românilor din Serbia, fostul ambasador se apucă să trimită o scrisoare de adio comunității românești. Scrisoarea plină de minciuni ordinare și care ar veni să acopere incompetența crasă și reaua credință manifestată de Popa față de interesele comunității românești, a revoltat comunitatea, iar liderul politic al românilor/vlahilor din Timoc, dr. Predrag Balașevic, descrie cu exactitate profilul ambasadorului Oana Cristina Popa într-o scrisoare deschisă adresată ministrului de externe Bogdan Aurescu și preluată de corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Ministerului de Externe
În atenția domnului Ministru, Bogdan Aurescu
Excelență, Vă înaintăm prezenta
SCRISOARE DE PROTEST
cu privire la scrisoarea de plecare
a doamnei ambasador Cristina-Oana Popa
Cu intenția de a combate și corecta o serie de neadevăruri ce se regăsesc în scrisoarea de plecare a doamnei ambasador Cristina-Oana Popa, o persoană care nu a dovedit interes și respect pentru românii/vlahii din Valea Timocului.
Relațiile Ambasadei României la Belgrad, condusă în ultimii ani de doamna Cristina-Oana Popa, dar și ale Consulatului din Zaiecear, condus de domnul consul general Marius Dilof, cu comunitatea istorică românească ”vlahă” din Serbia de Răsărit au fost glaciale și nesincere din partea acestora și fără speranță pentru noi, cei 300.000 de români din Timoc, complet abandonați de Țara-Mamă.
Am constatat cu regret că scrisoarea de plecare a doamnei ambasador Cristina-Oana Popa nu corespunde cu realitatea și cu situația petrecută în perioada de mandat a acesteia.
„Colaborarea intesivă” cu organizațiile românești din Serbia pe care aceasta a pomenit-o la începutul scrisorii sale nu a însemnat în realitate nimic în materie de comunicare și colaborare.
Vizitele făcute în timpul mandatului la cele câteva manifestații culturale petrecute în Banat (Voivodina), și acestea organizate de asociațiile românești din această zonă, nu au însemnat ajutor din partea Ambasadei, ci prilejul unor aserțiuni de tipul ”Vlahii să meargă la Ambasada Vlahă”, pe care le dezavuăm cu fermitate și care nu fac cinste unui Ambasador plătit din bugetul Țării noastre Mame.
Comunitatea maghiară din Serbia, inferioară numeric celei istorice românești din Estul Serbiei, se bucură de deschiderea și dialogul cu reprezentanții țării lor mame, Ungaria. Statul vecin trimite diplomați responsabili de la Budapesta către Belgrad, ține unită comunitatea istorică maghiară din Serbia și investește zeci de milioane de euro pentru proiectele lor culturale, dar și în domeniul economiei, agriculturii sau sportului.
Țara noastră Mamă, România, prin instituțiile de profil, nu doar că nu aprobă proiectele asociațiilor românești care au nevoie de bani în primul rând pentru a-și putea plăti chiria și activitățile curente, dar, mai grav, diplomații trimiși de România evită chiar să viziteze asociațiile românești.
În mandatul său de patru ani, doamna ambasador Cristina-Oana Popa nu a vizitat NICIODATĂ sediile organizațiilor românești din Serbia de Răsărit.
Aceasta nu a ajutat prin dialog sau prin proiecte niciuna dintre organizațiile noastre. Ar trebui să se rușineze doamna ex-ambasador al României, Cristina-Oana Popa, atunci când vorbește despre realizarea proiectelor și despre colaborări intesive. Nici vorbă de așa ceva !!!
Doamna ambasador a venit în Serbia de Răsărit, regiunea în care trăiesc cei 300.000 de membri ai comunității istorice românești supusă asimilării agresive, o singură dată în cei patru ani de mandat. Să aceasta doar la începutul mandatului său în Serbia.
Partidul Neamului Românesc a fost inițiatorul acestei vizite cu scopul atrageri investiților românești în zona Timocului cu ajutorul Ambasadei României. Vizita a avut loc în comuna Bolievaț, unde, la primărie, partidul nostru era membru în coaliție. În timpul acestei vizite, doamna Popa și colaboratorii săi nu au vizitat nicio organizație românească din Serbia de Răsărit, iar după această vizită, nu au mai existat niciun fel de alte vizite ale sale în Serbia de Răsărit și nu a mai dat curs niciunei alte invitații de a lua contact cu comunitatea românească din Serbia de Răsărit.
Românii ”vlahi” din Serbia de Răsărit, recunoscuți de România prin Legea nr. 299/2007 ca români de pretutindeni, pur și simplu nu au existat pentru doamna ambasador Cristina-Oana Popa. Așa stând lucrurile, scrisoarea de plecare a doamnei ex-ambasador Cristina-Oana Popa vine, pentru noi, ca o provocare sau ca o bătaie de joc. De la cine își ia adio în scrisoare ambasadorul României, când, în fapt, în mandatul său în Serbia, doamna Ambasador nu a avut vreo activitate în beneficiul românilor/vlahilor din Serbia? Doamna Amabasador nu a depus niciun efort în scopul înbunătățirii situației românilor ”vlahi”, deși domnia sa este plătită cu bani grei de frații noștri din Țara Mamă, România. În acest moment, comunitatea istorică românească din Serbia de Răsărit este într-o situație chiar mai grea de cât era înainte de venirea acestei doamne. România a refuzat să ia măsuri ori de câte ori comunitatea românească din Serbia a sesizat derapajele acesteia și refuză să ia în continuare cu privire la consulul general al României de la Zajecar, un mare ne-prieten al comunității noastre istorice și al Partidului Naeamului Românesc, care ne este impus cu forța în continuare. Cel mai greu de “înghițit” pentru noi, a fost neadevărul spus de doamna ambasador Popa, precum că Ambasada României de la Belgrad, în timpul mandatului domniei sale, ar fi contribuit la…ridicarea coeziunii și a coagulării asociațiilor reprezentative, în organizații mai puternice. În realitate, în timpul mandatului doamnei Popa, Ambasada României la Belgrad a avut o activitate exact opusă, tratând în mod inegal organizațiile și pe membrii comunități românești din Serbia și blamând, de parcă ar fi lucrat pentru statul sârb, pe cei care lucrează în mod real în favoarea păstrării identității românești. Doamna Popa a acordat atenție doar asociațiilor care sunt acceptate de Statul sârb, pe motiv că nu crează „probleme“, în timp ce asociațiile românești din Serbia de Răsărit au fost ignorate de Ambsada României, în baza principiului nedrept și nedemn ”Vlahii să se ducă la Ambasada Vlahilor”. Câtă bătaie de joc !!!
Din păcate, membrii comunității noastre se confruntă cu probleme foarte grave din cauza asimilării etnice extrem de puternice și a nerespectării drepturilor noastre identitare. Repetăm: Ambasada României, condusă în ultimii 4 ani de doamna ambsador Popa, a ignorat organizațiile românești din Timoc. De asemenea, domnia sa nu vizitat nicio dată, în cei patru ani de mandat, Protopopiatul Dacia Ripensis al Bisericii Ortodoxe a României, cu sediul la Negotin și Mănăstirea Mălainița, locurile sfinte pentru românii ”vlahi” din Timoc care încă mai vorbesc și mai simt românește și creștinește. Dimpotrivă, doamna Popa a susținut anumite asociații din Serbia de Răsărit care nu recunosc sinonimia recunoscută prin Legea nr. 299/2007 și denumirile istorice pentru această comunitate, așa cum au fost și cum suntem noi numiți în Serbia, prin endonimul ”rumâni” și exonimul ”vlahi”. Prin politica dusă împotriva identității noastre naționale în tandem de Statul sârb în colaborare cu Ambasada României la Belgrad condusă de doamna Oana-Cristina-Popa și Consulatul general de la Zaiecear condus de domnul Marius Dilof, s-a lucrat la dezbinarea, regionalizarea și crearea barierelor potrivite politicii de asimilare pe care Statul sârb o duce asiduu în Serbia de Rasaroit. Ultimul neadevăr în șirul de neadevăruri pe care doamna Popa îl expune este legat de promovarea limbii și culturii românești în Serbia. Doamna Ambasador poate contesta cu greu realitatea, deoarece acțiunile duse de ea în această direcție nu există. În același timp, autoritățile sârbe, cu care domnia sa a avut excelentele relații și cu care se și laudă, au făcut tot ce au putut în direcția răspândirii urii față de români și de România, împotriva culturii și identității românești din Serbia de Răsărit. În perioada mandatului doamnei Popa, în Serbia au fost tipărite câteva cărți în limba sârbă, care conțin multe neadevăruri și în care se vorbește foarte urât despre România și despre români. Față de toate acestea nici doamna Popa, nici domnul consul general Dilof, nu au luat atitudine, ca diplomați sau măcar în calitate de simpli români. Hăituiala împotriva limbii române în Serbia a fost intesificată pe Internet și pe rețelele de socializare, unde zilnic se creează emisiuni în care se prezintă România și noi, membrii comunității românești ”vlahe” în mod jignitor. Și nici împotriva acestora nu am văzut nicio reacție din partea echipei de diplomați plătiți din bani publici de către Țara Mamă. Și probabil nu pentru asta au fost ei plătiți, să ne ignore și să ne batjocorească. Această propagandă împotriva imaginei României și a poporului român se face în Serbia în mod indiscutabil sub controlul Belgradului, lucru care se vede clar, și în mass-media aflată sub controlul sau influența Statului sârb. Umilința românilor ”vlahi” în mediile locale și în sistemul școlar în special în Serbia de Răsărit s-a făcut zilnic în tot mandatul doamnei ambasador Cristina-Oana Popa și se face mai departe. Incompetență sau Trădare de neam ? Ambasada României la Belgrad și Consulatul general României din Zaiecear au lucrat și lucrează puternic la dezbinarea comunități noastre istorice românești ”vlahe” din Serbia de Răsărit.
Politica diplomației române în Serbia a mers în ultimii ani mână în mână cu politica sârbească de asimilare a românilor ”vlahi”, prin care se dorește nu respectarea drepturilor elementare minoritare, ci ștergerea identității noastre naționale.
Diplomația românească de la Belgrad și Zaiecear lucrează împotriva legilor în vigoare din România, forțând ideile că asociațile românești care sunt în coerență cu legile românești și care în denumirile sale folosesc sinonimia român-vlah nu trebuie ajutate și trebuie lăsate la îndemnâna politicii sârbești de asimilare forțată, alungate din analiza problemelor comunității românești din Serbia.
Contrar legilor românești în vigoare, Ambasada României condusă de doamna Cristina-Oana Popa nu a respectat sinonimia locală român/”rumân”/”vlah” și a acuzat în mod constant de ”dihotomie” toate asociațiile din Valea Timocului care respectă această sinonimie, recunoscută prin Legea statului român nr. 299/2007.
Din păcate, chiar și Directorii de direcții din MAE român cărora le sunt înaintate problemele noastre refuză să le cerceteze, formulând și semnând răspunsuri stereotipe, în limbaj de lemn, care nu au la bază nicio cercetare a situației deplânse de noi. De aceea, suntem nevoiți și din această cauză să ne expunem protestul și amărăciunea la această politică nedreaptă pe care funcționarii Ministerului român al Afacerilor Externe o fac la adresa membrilor comunității istorice românești din Serbia.
Vă rugăm, ajutați-ne să ne redobândim identitatea, ca să nu pierim de tot!