Klaus Iohannis interpelat de liderul Partidului Neamului Românesc din Serbia, dr. Predrag Balașevic: Nu mai avem nici măcar nume românești, nemaivorbind de celelalte drepturi identitare

Comunitatea de români ”vlahi” din Serbia de Răsărit este astăzi una dintre puținele sau poate chiar singura minoritate din Europa care nu are respectate drepturile elementare naționale, precum dreptul de a învața limba maternă în școală, reprezentanți politici în Parlamentul Serbiei, dreptul la slujbă bisericeasă în limba română și folosirea limbii române în administrația locală. Din cauza pasivității României în privința noastră, Statul sârb refuză să ne respecte drepturile, se arată în scrisoarea adresată de liderul Partidului Neamului Românesc din Serbia președintelui României, Klaus Iohannis și preluată de Romanian Global News.

Excelență,

Partidul Neamului Românesc din Serbia este unicul reprezentant politic reprezentativ al etnicilor români din Serbia de Răsărit, iar prin această scrisoare vă cerem ajutorul în legatură cu poziția dezastroasă din punct de vedere etnic și cultural în care se află minoritatea noastră din Serbia, care încă numără aproximativ 300.000 de etnici români.

Așa cum Excelența Voastră cunoaște, Comunitatea istorică românească din Serbia a fost despărțită prin decizii politice și administrative după Cel de-al Doilea Război Mondial de către autoritățile comuniste ale fostei Iugoslavii în două grupări, și anume, pe de o parte, românii care trăiesc în Banat – provincia Voivodina, în număr de aproximativ 30.000 de etnici, iar, pe de cealaltă parte, așa-numiții români ”vlahi” care trăiesc la sud de Dunăre. În regiunea Văii Timocului din Estul Serbiei, vorbim de un număr de aproximativ 300.000 de etnici români, pe care, din păcate, Statul sârb nu dorește să ne recunoască drept români, fiind supuși unui proces forțat de asimilare etnică, ni se impune o nouă identitate, exclusiv ”vlahă”, scopul acestui proces fiind asimilarea, mai precis un etnocid care se face asupra populației românești din Serbia.

În timp ce românilor din Voivodina li s-au recunoscut, cel puțin oficial, și și-au păstrat toate drepturile minoritare, nouă, românilor de la sud de Dunăre din Valea Timocului nu ni se se acceptă nici cele mai elementare drepturi minoritare, de o perioadă de aproape 200 de ani, după anul 1833. Nu mai avem nici măcar nume românești, nemaivorbind de celelalte drepturi identitare.

Această politică agresivă de asimilare a comunității noastre de români ” vlahi” se duce în Serbia cu mult mai multă putere de la venirea comuniștilor la putere și până în zilele noastre.

Din păcate, politica Statului român pe această temă este foarte neclară, iar efectele sunt dezastruoase pentru noi.

În timp ce toate țările vecine au întreținut legături intesive cu comunitățile lor din Serbia și le-au ajutat să aibă un statut mai bun, Țara mamă România este singura care nu a făcut acest lucru. Comunitatea de români ”vlahi” din Serbia de Răsărit este astăzi una dintre puținele sau poate chiar singura minoritate din Europa care nu are respectate drepturile elementare naționale, precum dreptul de a învața limba maternă în școală, reprezentanți politici în Parlamentul Serbiei, dreptul la slujbă bisericeasă în limba română și folosirea limbii române în administrația locală.

Din cauza pasivității României în privința noastră, Statul sârb refuză să ne respecte drepturile.

Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezintă Protocolul bilateral din 2012 privind minoritățile, încheiat la Bruxelles de Comisia mixtă interministerială, pe care Serbia evită să îl respecte de nouă ani, fără a primi din partea României nicio reacție în sensul respectării înțelegerii bilaterale. Ministerul de Externe al României nu manifestă nicio reacție, dimpotrivă, încearcă să ascundă această problemă și să acopere politica ostilă a oficialilor sârbi și a Bisericii Ortodoxe Sârbe la adresa comunității de români ” vlahi”.

Programele pe care România le dezvoltă în scopul declarat de a ajuta comunitățile istorice sunt greșit concepute, în absența oricăror consultări cu organizațiile politice și civice ale etnicilor beneficiari, fiind de cele mai multe ori ineficace, iar în comparație cu alte state vecine sunt practic invizibile.

Spre comparație, statul maghiar, în ajutorul comunității sale din Serbia, care numără aproximativ 300.000 etnici maghiari, comparabil cu noi numeric, oferă un suport politic și economic net, ajutor de specialitate și organizare, alocând zeci de milioane de euro anual, în timp ce România nu are nicio comunicare cu comunitatea de români ”vlahi” din Serbia de Răsărit, neoferindu-ne niciun sprijin instituțional și politic în vederea păstrării identității.

Instituțile românești nu au creat organizații partenere în comunitatea noastră, iar când este vorba de vreun ajutor financiar, putem spune că acesta lipsește cu desăvârșire. Din păcate, unele obligații care revin potrivit legilor românești unor instituți cheie, precum MAE și DPRP, nu sunt respectate, ajungând să cerem apărarea drepturilor noastre în Justiția românescă împotriva conduitei acestora, umilință pe care nu o suportă nicio altă minoritate națională din Serbia din partea țărilor lor de origine, lucru rar întâlnit în Europa.

Înalții demnitari din Țările vecine vizitează foarte des organizațiile politice sau nonguvernamentale ale minoritaților acestora din Serbia, iar printr-un dialog activ cu autoritățile de la Belgrad îmbunătățesc permanent poziția minorităților acestora. De ce România refuză să facă acest lucru?

Prima vizită istorică a unui Șef de Stat al României la românii ”vlahi” în Serbia de Răsărit a fost cea a președintelui Traian Băsescu în anul 2009, care a mai vizitat această comunitate și în 2012. După aceste vizite, în anul 2014 a mai venit la noi Prim-ministrul Victor Ponta. Din păcate pentru noi, aceste vizite nu au fost urmate de rezultate pozitive certe, iar spre regretul nostru, în perioada mandatului Excelenței Voastre nu am mai avut parte nici de vizite, nici de rezultate pozitive, fiind întreruptă orice formă de colaborare politică de la cel mal înalt nivel, atât cu comunitățile istorice de români, cât și cu reprezentanții Statului sârb.

Nu cunoaștem motivul pentru care Excelența Voastră, ca Președinte al României, din decembrie 2014 și până în prezent, nu ați găsit timp și motiv să vizitați comunitatea de români ”vlahi” din Serbia, spre a ne putea aduce într-o poziționare mai bună în țara în care trăim și suntem supuși asimilării.

Deoarece, la rândul Excelenței Voastre, sunteți membru al unei minorități etnice, vă rugăm să manifestați o înțelegere mai mare pentru noi și să aveți amabilitatea să ne vizitați cât mai curând în țara în care trăim, gest pe care comunitatea istorică din care facem parte l-ar aprecia enorm.

Cu speranță și deosebită considerație,

Predrag Balašević – președintele Partidului Neamului Românesc din Serbia

Scrisoarea adresată pe 27.05.2021 nu a primit încă răspuns de la președintele României…

Romanian Global News

Read Previous

INTERVIU Marin Gherman, Cernăuţi: Viitorul şcolilor româneşti din Ucraina, pus sub semnul întrebării

Read Next

Demisia lui Cîțu, Barna, Hunor și Ghinea! Au făcut de rușine România! Comisia Europeană a transmis înapoi proiectul PNRR