Optimismul domnea la finalul anilor 1990 și nu a fost afectat nici de investițiile într-o mulțime de companii high-tech care au dus la așa-numita ”bulă .com”. Un sondaj realizat de Pew Research Center în 1999 trăgea următoarea concluzie: ”Optimismul domnește, tehnologia joacă un rol cheie”. America și lumea occidentală credeau într-un progres de neoprit scrie Călin Marchievici, în www.cotidianul.ro, preluat de Romanian Global News.

Apoi au urmat atacurile de la 11 septembrie 2001. The Weekly Standard scria, la o săptămână după atentate, că americanii ”au fost treziți din preocupările lor triviale”. Vanity Fair scria că ”s-a încheiat epoca ironiei” și că ”lucrurile considerate frivole vor dispărea”. ”Ne-am preocupat prea mult de comedia vieții de zi cu zi. Acum, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, avem din nou un orizont”, scrie Weekley Standard.
Presa și oamenii administrației George W. Bush făceau apel la o mare schimbare de paradigmă. Terenul fusese deja pregătit. Foreign Affairs publicase, în 1996, un articol semnat de Robert Kagan (soțul Victoriei Nuland) care vorbea despre necesitatea unei ”agende a libertății” (idee preluată de președintele Bush chiar de la începutul mandatului său), cerea ca America să nu mai accepte un rol diminuat în relațiile internaționale, cum se întâmplase după încheierea președinției Ronald Reagan. Kagan mai vorbea despre ”refacerea spiritului eroic care a început să lipsească din politica externă americană”. După 9/11, jurnaliștii americani au început să facă apel la un „liberalism musculos”. În 2006, după invaziile din Afganistan și Irak, jurnalistul Peter Beinart (commentator la CNN, The Atlantic, etc.) publica volumul ”Doar liberalii pot câștiga războiul împotriva terorismului și pot face America Great Again”. Noile generații își doreau să insufle Americii eroismul taților și bunicilor ce luptaseră în ultimul mare război, de data acesta într-o luptă cu un dușman invizibil și ubicuu – terorismul.
După toate aceste apeluri la deșteptare, la eroism, America l-a avut pe George W. Bush și a sa ”axă a răului”. I-a avut pe vicepreședintele Dick Cheney și pe Donald Rumsfeld, în fruntea Pentagonului. ”Am avut generații întregi de generali care, cu câteva excepții, nu au fost decât purtători de uniforme îngreunate de medalii tot mai ieftine. Soldații americani care au luptat cu dârzenie și onoare știu prea bine că eroismul este o chestiune privată, între camarazi, nimic mai mult. Nu ține de vreo măreție a țării sau de un scop unificator”, scrie Jacob Siegel, pentru UnHerd. ”Una peste alta, căutarea unui rol eroic pentru țară și pentru o generație de americani a fost o dezamăgire. În loc să înalțe statura americanilor, acest întreg efort de a produce măreție a avut un efect invers. Tot ce a atins s-a transformat în ceva mai puțin eroic și mai puțin uman chiar. Am vrut măreție, ne-am ales cu simulări”.
Există însă un proiect din 2001 care s-a materializat, nu numai în America, ci și în restul „imperiilor”, în Rusia, China, care nu pot decât să rămână recunoscătoare pentru că SUA au declarat război unui inamic invizibil și au permis astfel tuturor marilor puteri să-și facă curățenie (cu mari varsări de sânge) în propria curte (Cecenia și consolidarea lui Vladimir Putin la putere, sau Xinjiang și eternizarea lui Xi Jiping la vârful puterii în China). Este vorba despre „statul spion”, o formă de anti-eroism la nivel tehnologic.
Atentatele de la 11 septembrie au însemnat instituirea Patriot Act și finalul drepturilor și libertăților așa cum fuseseră ele percepute de două generații postbelice. Însemna, printre altele, că, pentru prima dată, CIA avea voie să-și spioneze propriii cetățeni. Războiul împotriva terorismului a mai adus un alt program de succes pentru birocrația de la Washington – ”Total Information Awareness”, care urmărea să creeze uriașe baze de date cu informații despre zeci de milioane de oameni, cu algoritmi care să ajute la detectarea potențialilor infractori și teroriști. Logoul acestui program era ochiul providenței, cel din vârful piramidei de pe bancnota de 1 dolar.
Programul acesta a fost închis după dezvăluirile din 2013 făcute de Edward Snowden. Însă a fost continuat de programul PRISM al National Security Agency, menit să-i spioneze pe cetățenii americani și nu numai. Până și poșta americană a derulat un asemenea program spion de detectare a ”extremismului”.
Iar poate cel mai mare succes al demersurilor așa-zis antiteroriste de după 11 septembrie 2001 au fost marile companii tech – Big Tech.
”Ascensiunea fără precedent a Google, Facebook – apărută în 2004 – și Amazon ca hegemoni ai noii ordini digitale, în care ”viața reală” are loc online, este rezultatul procesului de externalizare a proiectelor de supraveghere a populației puse la cale de agențiile de securitate, pentru a crea monopoluri ale informației. Economia digitală a acumulat ulterior cea mai mare bogăție din istoria modernă, a dus la cvasidispariția clasei de mijloc americane și făcut aproape imposibilă existența democrației liberale și a presei libere”, scrie UnHerd.
Legile post- 9/11 au redus libertățile individuale și au favorizat ascensiunea marilor companii tech și elaborarea unei logici a acumularii de capital bazată pe supravegherea populației. ”De ar mai utiliza agențiile de informații propriile programe de colectare de date, de ce să se mai teamă de scandaluri politice și că sunt supravegheate de niște politicieni din parlament, când pot însărcina niște companii private să spioneze întreaga lume și să permită apoi accesul serviciilor la serverele lor, așa cum s-a întâmplat cu PRISM?”, scrie UnHerd.
La aceasta și la periculoasa zicere ”de ce m-aș teme, dacă nu am nimic de ascuns” a dus proiectul ”eroic” imaginat de Robert Kagan, Rumsfeld, McCain și alții în preajma atentatelor de la 11 septembrie. Retorica arhitecților Americii de după atentate promitea revenirea la grandoarea democrației americane, care aproape că se pierduse în ”sfârșitul istoriei” proclamat de Francis Fukuyama, în anii 1990. În schimb s-a ajuns la erodarea fundamentelor democrației și la lansarea in SUA a unei tehnocrații a automatizării sociale și a oamenilor programabili.
Politica si lumea de azi, plină de „fobii”, de ”isme” și de manii LGBTQ este mult mai frivolăși găunoasă decât lumea pe care The Weekly Standard o considera astfel în 2001. Un studiu al Pew Research Center din 2019 nu mai vorbește despre optimism, precum studiul din 1999. Se intitulează ”Privind spre viitor, oamenii văd o Americă în declin pe mai multe fronturi: majoritatea prevăd o economie mai slabă, disparități mai mari între venituri, un mediu înconjurător degradat și un sistem politic defect”.
Citiți și:
Lumea după 9/11 (I) – Noua Normalitate
Lumea după 9/11 (2) – Marea conspirație