România are, începând cu 2015, câteva Centre de Informare deschise la Comrat şi Bălţi (Republica Moldova), la Ismail și Slatina în Ucraina, birouri realizate în baza unor protocoale semnate de către Ministerul Afacerilor Externe de la București cu universitățile sau autoritățile din localitățile respective.

Rolul centrelor de informare este, conform statutului lor, acela de a “contribui în mod semnificativ la procesul de extindere a prezenţei limbii române în regiune și de promovare a culturii şi civilizaţiei româneşti în zonele din jurul granițelor țării unde trăiesc comunități importante de români”, așa cum se arată într-un comunicat de presă al MAE, preluat de Romanian Global News.

Asta înseamnă că statul român sprijină activitatea acestor centre pentru elaborarea unor proiecte în domeniul lingvistic, educaționale, artististic etc., de organizare a unor evenimente culturale și de diplomație publică și, evident, colaborează cu organizații și reprezentanți de marcă ai comunităților de români unde aceste centre se află, tocmai pentru a putea ajunge direct la nevoile românilor atât de afectați de politica de asimilare a statelor vecine.

După 5 ani de la înființarea acestor centre, nu putem să nu constatăm că acestea nu s-au remarcat printr-o activitate importantă, definitorie pentru schimbarea situației comunităților în care se regăsesc. Manifestări fără substanță, fără impact în mediul cultural și universitar din statele vecine, lipsă de initiative și de proiecte culturale și educaționale relevante sunt doar câteva din elementele ce caracterizează activitatea acestor centre de informare. Și când peste aceasta se suprapune și complicitatea și implicarea unor personaje cu profil dubios, din serviciile de securitate din țările vecine, care administrează sau colaborează în și cu aceste centre, pe banii statului român, în detrimentul românilor din vecinătate, și așa loviți din toate părțile de legislația și măsurile dure care le încalcă drepturile specifice oricărei minorități naționale, atunci lucrurile trebuie scoase la iveală și taxate în consecință.

Un exemplu este chiar Centrul de Informare al României de la Ismail, inaugurat în de 20 decembrie 2016 la Ismail (regiunea Odessa, Ucraina) și înfiinţat în baza protocolului semnat între MAE şi Universitatea Umanistă de Stat din Ismail. “Obiectivul, aflat în imediata apropiere a Catedrei de Limba română a universității, a fost realizat din bugetul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni – atunci în subordinea MAE (n.red.) – facilitează accesul în regim gratuit la proiectele şi programele de perfecționare în limba română, punând la dispoziția mediului universitar informații despre România și Uniunea Europeană”!

Lasând la o parte faptul că, până în prezent centrul a derulat doar câteva așa-zise proiecte finanțate de instituții de la București (Departamentul pentru Românii de Pretutindeni sau Institutul Cultural Român) pentru oamenii “de casă” ai săi și fără beneficii majore în comunitate, mai nou se afișează la braț chiar cu cei care se ocupă în mod destoinic cu asimilarea comunității de români din Ucraina, adică oameni ai SBU.

Un semnal clar este dat chiar de reprezentanntul Asociației “Basarabia” din regiunea Odesa, Anatol Popescu pe pagina sa de FB:

“SBU a preluat frâiele unei instituții, care aparent este “a României”, în Ucraina…

Despre utilitatea și activitatea Centrului de Informare al României (CIR) din cadrul Universității Umaniste de Stat din Ismail, pe scurt: Consilier al rectorului Yaroslav Kichuk în domeniul relațiilor internaționale a fost numit Mihail Delighioz (în poză – primul din dreapta), colonel (în rezervă…) al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), muzician cu pseudonimul “colonelul cântăreț” (“поющий полковник”, pe pagina sa de Youtube

https://www.youtube.com/watch?v=IeFy6wpnRig

Colonelul Delighioz este originar din satul românesc Erdek-Burnu/Utkonosovka, și este fiul fostului primar al satului, românofob declarat, care a contribuit la intimidarea profesorilor de limbă și literatură română de la școala din sat, imediat după semnarea tratatului bilateral româno-ucrainean din 1997, și a insistat pe revenirea la glotonimul “limbă moldovenească” în școala din Utkonosovka și alte școli din raionul Ismail. La începutul serviciului în SBU viitorul colonel s-a făcut cunoscut în Sudul Basarabiei mai ales în rândul studenților etnici români din regiune, care își făceau studiile în România, vizitându-i la domiciliu, cu un scop vădit de descurajare a tinerilor de a-și continua studiile la universitățile din Țară.
CONCLUZIE: fără niciun fel de scrupule, deghizare și într-un mod absolut deschis Centrul de Informare al României din Ismail este condus, în esență de Serviciul de Securitate al Ucrainei!!!
În consecință, în calitate de inițiator, autor și semnatar al numeroaselor demersuri privind necesitatea stringentă de înființare și activare la Ismail a unui centru cultural românesc multifuncțional, solicit organelor de resort ale statului român să reevalueze utilitatea activării și finanțării din banii statului român a unei instituții conduse în mod deschis de Serviciul de Securitate al Ucrainei!

În conformitate cu Articolul 7 din Constituția României, ”statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt”, NU și activitatea instituțiilor acoperite ale serviciilor secrete din acest stat (Ucraina) !!! P.S. CIR din Ismail a fost deschis în decembrie 2016, urmare a înțelegerilor purtate în ianuarie acelaș an de ministrul pentru românii de pretutindeni de la acea vreme Dan Stoenescu și fostul guvernator al regiunii Odesa Miheil Saakașvili, deși declarația inițială a acestora anunța inaugurarea unui veritabil centru cultural românesc la Ismail, în conformitate cu solicitările multianuale ale reprezentanților comunității și ale asociațiilor românești din Sudul Basarabiei.”, arată reprezentanții asociației pe pagina de facebook.