După mai bine de 25 de ani experiență în instituțiile administrației publice centrale cred că pot să trag linie și să încerc un răspuns la problema: de ce și de unde sunt atâția care nu servesc România? Nu vorbim de trădători, scrie prof. univ. dr. Radu Baltasiu pe fb, preluat de Romanian Global News.

Ăștia sunt vreo 3-5 la vreo 180 de funcționari/experți, depinde de importanță, din subsoluri – unde blochează cu măiestrie diabolică semnătura șefilor, pierd hârtii, până spre funcțiile de demnitar.
Mă refer la insul cu privirea senină când o dă în gropi, care se pierde cu firea când îl iei la întrebări, că-l „stresezi”. Între seninătatea bovină a conștiinței și pierderea firii, insul acesta este stresat de problemele lui personale. Neamul prost. Da, după 45 de ani de comunism selecția corpului administrativ s-a făcut după criteriile analfabetismului instituțional și de neam.
Cu cât pleoapa ochiului național era mai groasă, cu atât au fost mai abitir promovați.

Apoi s-au multiplicat de la sine – prin concursuri, recomandări ….

Analfabetismul sensibilității naționale se propagă, însă, și la tineri, inclusiv la cei ce-și spun patrioți. Dezeducați de societatea de consum instituționalizată la Bologna începând cu 1999, în graba tastaturii și efeminați – excesiv preocupați de propria psihologie, aceștia nu fac ascultare, pur și simplu, folosesc termenul chiar dogmatic, care include și pe cel laic – abilitatea de a auzi.
Ei și cele câteva lecturi/contacte le sunt propria cutie de rezonanță. Restul, e declamare! Adică analfabetism.
Nu pot să se coboare la treabă „neam”! La lucrare sistematică, aplicată, smerită. Garnitura neamurilor proaste e groasă. Și la „ăi maturi”, și la „tineri”. Doamne, ai milă de noi! (Neam) Prost – aici, în sensul că sunt inutili în raport cu servirea acestei țări, cu neamul. Neamul e o calitate de sânge și o stare de conștiință. Nu e o opțiune. Patriotismul nu e opțional! Nu e o „chestie de naționalism”, adică o alegere. Ești de neam, sau ești neam prost. Punct.