Septembrie 1940… În actuala regiune Cernăuți au continuat persecuţiile staliniste… Românii erau acuzați de „agitație antisovietică” și de faptul că erau „rude cu un trădător al patriei”, scrie Petru Grior pentru BucPress, preluat de Romanian Global News.
În ziua de 11 septembrie 1940, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea lui Gheorghe Arnăutu, care a văzut lumina zilei la 1900, în localitatea Udeşti-Mare, fostul judeţ Dorohoi, poseda studii primare. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Cernăuţi. Românul va fi acuzat de organele sovietice de reprimare de „agitaţie antisovietică”.
În aceeaşi zi, ţăranca Elena Axenuţ din Dersca, azi judeţul Botoşani al României, născută în 1890, neştiutoare de carte, porneşte spre satul Tureatca, aflat atunci în componenţa Uniunii Sovietice, unde locuia soacră-sa, Maria Gromei, cu scopul să aducă nişte haine pentru nepoţei, fiindcă magazinele din Tureatca erau fără marfa necesară locuitorilor. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti şi primeşte 3 ani de temniţă „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”.
Nicolae Brişcă, născut la 1906, în satul Horbova, în trecut raionul Herţa, în timpul instalării puterii staliniste în actuala regiune Cernăuţi se afla în rândurile Armatei Române. Lăsat la vatră, în ziua de 11 noiembrie 1940, porneşte spre satul natal, unde-l aşteptau părinţii, soţia Emilia şi patru copii: Dumitru, Maria, Saveta şi Valeria. A trecut frontiera, a ajuns acasă. S-a întâlnit cu cei scumpi şi dragi. După două săptămâni, va fi arestat de reprezentanţii organelor staliniste de reprimare şi pedepsit cu 5 ani de detenţie, fiind întemniţat în lagărul bolşevic de muncă corecţională din oraşul Norilsk, Federaţia Rusă. S-a oprit la marginea de nord a imperiului stalinist, unde pământul durerii zace de secole şi nopţile iernii sunt fără sfârşit.
Pe data de 12 septembrie, în mâinile călăilor bolşevici intră ţăranul Porfirie Bajurean, care a venit pe lume la 1902, în localitatea Coteleu, fostul judeţ Hotin al Basarabiei. Este acuzat de faptul că în perioada interbelică a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar” din România.
În ziua de 28 iunie 1940, când urletul înfiorător al maşinilor blindate sovietice domnea în ţinutul mioritic, îngrozind sufletele românilor, tânărul absolvent al liceului, Gheorghe Zaharia, născut în 1919, în orăşelul Herţa, şi-a luat rămas bun de la părinţi, de la fraţi şi surori, refugiindu-se în interiorul României. Aflându-se departe de casa părintească, el nu ştia despre jalea Prutului, despre lacrimile mamelor, soţiilor şi surorilor, despre durerea copiilor rămaşi fără mânghâierea părinţilor. La 10 septembrie, acelaşi an, porneşte spre Herţa lui natală, trece hotarul, instalat de mâna bolşevicilor, ajungând cu bine la locul unde a văzut pentru prima dată lumina soarelui. După trei zile va fi arestat şi aruncat în beciurile închisorii cernăuţene. Interogatoriile au durat 8 luni. Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., prin decizia nr. 39 din 7 aprilie 1941, îl condamnă la 5 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională, fiind inclus în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”. Cei rămaşi acasă, conform deciziei „troicei operative” a Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S. din 11 iunie 1941, vor fi deportaţi în Siberia, fiind acuzaţi de faptul că erau „rude cu un trădător al patriei”.
Tot în aceeaşi zi de 13 septembrie, alt tânăr, Ilie Păscărel din satul Horbova, actualul raion Cernăuţi, născut la 1921, cu studii medii, este încătuşat de reprezentanţii organelor comuniste de represalii. După 7 luni de interogatorii bestiale, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îl lipseşte de libertate pe un termen de 10 ani „pentru activitate subversivă”. Au rămas bunii săi părinţi, Gheorghe şi Saveta Păscărel, fără scumpul lor fiu.
(va urma)
Petru GRIOR, directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi,
pentru Agenția BucPress – www.bucpress.eu