“Misiunea Institutului Cultural Român este promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei.” Așa scrie în regulamentul de funcționare și organizare a ICR.
În realitate, ICR este de ani buni încă o instituție românească sufocată de partidele politice, de la vârf până la rădăcini. Funcțiile publice de la ICR au devenit mici recompense pentru cei care au fost fideli partidelor, activi în campaniile electorale și extrem de flexibili, scrie Alexandra Tănăsescu pe https://culturaladuba.ro, preluat de Romanian Global News.

De altfel, dacă analizăm CV-urile acestor persoane, constatăm că adaptabilitatea ar fi principala lor „calitate”, fiindcă, veți vedea mai jos, pot trece cu lejeritate de la servicii de salubritate la securitate națională, de la sănătate la cultură sau de la utilități publice la diplomație culturală la nivel european.
Din noiembrie 2021, Institutul Cultural Român are o nouă conducere, în persoana Președintelui Liviu Jicman, propunerea PNL.
Numirea sa în funcție a fost votată de Senat, fiindcă ICR este o instituție teoretic autonomă, practic supusă controlului Senatului, deci al partidelor politice.
În trecut, ICR a fost sub administrația prezidențială. Deși numeroși oameni de cultură i-au cerut președintelui Iohannis revenirea la acea formulă, tocmai din cauza politizării și a nepotismului din ICR, liderul statului a rămas imun la protestele artiștilor și ale managerilor culturali.
Zilele acestea urmează ca președintele Liviu Jicman să facă publice listele pentru conducerile filialelor ICR din orașe majore, precum Londra sau Paris. Numirile sunt cunoscute momentan în cercul restrâns al celor implicați direct, dar unele dintre ele au apărut deja și în spațiul public.
În cele ce urmează, vă vom prezenta cum arată un institut care ar trebui să fie impregnat de profesioniști, dar este sufocat de politicieni și de rude.
Mai mult aici:
https://culturaladuba.ro/icr-filiala-de-partid/?fbclid=IwAR04–H122fAUWYzrqG0mHnHebeRz43v6if8PB-ZSAQjag3-zXJU-xDmRuE