Doar 1250 de elevi, studenți și tineri din 18 state au participat la seria de tabere ARC din acest an. Aceștia au provenit nu numai din diaspora, ci și din comunitățile istorice de români din jurul țării și Balcani, transmite Romanian Global News.

Taberele ARC din acest an s-au desfășurat, începând din 18 iulie, în centrele de agrement de la Oglinzi, județul Neamț, și Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud, în serii consecutive de câte 7 zile.

Dacă în anii 2000 la taberele ARC participau circa 5000 de copii și tineri din comunitățile istorice și diasporă, anul acesta doar 1250 de participanți au fost prezenți în program.

Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale a vorbit despre importanța acestor tabere pentru dezvoltarea copiilor români din diaspora.
„Sute de mii de copiii români se nasc și trăiesc în Europa Occidentală și Meridională, copii ai celor peste patru milioane de români care trăiesc acolo”, a spus ierarhul.
„În anii 2005-2006, văzând cât de mulți copii avem în aceste țări, m-am întrebat ce putem face noi, ca Biserică, pentru a-i ajuta să treacă peste o criză prin care toți copiii de vârsta lor trec fără excepție: criza identitară.”
„Cum să-i convingem pe acești copii, pe care-i vedem în comunitățile noastre, că Dumnezeu îi dă fiecărui om o familie, îi dă o limbă maternă, îi dă un pământ în care să se nască și, pe lângă familie, îi dă o comunitate, ceea ce noi numim țară, sau patrie?” a continuat Înaltpreasfinția Sa.
Ierarhul a observat că aceste tabere, începute în jurul anului 2006, îi schimbau definitiv pe copii: „Plecau din țară altfel de cum au venit și înțelegeau că Dumnezeu le-a dat o identitate, le-a dat o limbă prin părinți, le-a dat o familie mică, dar le-a dat și o familie mare, care este departe de locurile în care ei s-au născut sau au emigrat”.
Astfel, „întoarcerea spre țara părinților acestor copii este un mijloc de a-i face să-și iubească părinții și să treacă de momentul de criză identitară”, a concluzionat părintele mitropolit.
„Darul lui Dumnezeu pentru noi, pe lângă viața pe care o avem, este familia, este limba părinților noștri, sunt tradițiile, este patrimoniul pe care strămoșii noștri ni l-au lăsat. Spune în Sf. Scriptură Mântuitorul: Dacă voi veți tăcea, pietrele vor vorbi. Deci noi, cei de astăzi, care trăim la 30 de ani de la regăsirea libertății poporului nostru, nu putem să nu valorificăm patrimoniul de limbă, de cultură, de credință pe care înaintașii noștri ni l-au lăsat.”