Romanian Global News vă propune zilnic să vă aducă la cunoștință o pagină din jurnalul marelui istoric Nicolae Iorga scris în prima jumătate (1914-1916) a Primului Război Mondial. La fel cum atunci, cuvintele marelui cărturar au adus clarul românilor greu încercați, credem că și astăzi acestea ne vor fi de mare ajutor.
Trăim astăzi vremuri de tensiuni geopolitice care ne amintesc de anii tulburi ai Primului Război Mondial. În astfel de timpuri, devine o necesitate să luăm contact cu marile personalități ale poporului român, care l-au călăuzit în vremurile dificile. O astfel de personalitate este Nicolae Iorga. Rolul marelui cărturar în timpul „refugiului de la Iași” (1916-1917) a fost enunțat grăitor de către Nichifor Crainic:
„Cuvântul lui Iorga a fulgerat în bezna dezastrului. … Pe temeliile lui morale s-a reorganizat rezistența sufletească și – de ce n-am spune-o? – rezistența militară însăși. Din acel moment și până la sfârșit Iorga a devenit axa morală a războiului. N-au mai existat nici guverne, nimic. Era absolut indiferent cine cârmuia. N-a existat decât cuvântul lui Iorga, tipărit zilnic în «Neamul Românesc» de la Iași. Ziarul se lipea pe ziduri, sorbit de mii și mii de oameni, civili și soldați de-a valma.” (Valeriu Râpeanu, Cultură şi istorie, vol. III, București, Cartea Românească, 1981, p. 234)
Având cuvintele lui Nichifor Crainic în minte, punem la dispoziție românilor însemnările zilnice din 1914 și până în 1916, așa cum au fost consemnate de către marele istoric în propriul său jurnal. În fiecare zi vom publica o pagină a jurnalului său pe portalul nostru de știri.
Scurtă prezentare Nicolae Iorga
Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoşani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova), istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române. Savant de renume mondial, a avut o activitate științifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în zece volume, pentru care a fost denumit cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Influența savantului român a avut reverberații atât pe plan cultural, cât și pe cel politic. Acestuia românii îi datorează două afirmații care au puterea de a clarifica atât rolul României pe plan internațional, cât și care ar trebuie să fie atitudinea potrivită a românilor în raport cu propria țară:

1. „România – stat de necesitate europeană” (Gheorghe I. Brătianu, “Cuvânt înainte” în Geopolitica şi geoistoria. Revista română pentru sud-estul european, nr. 1 (1941), p. 1)
2. „Cine nu vine astăzi să semene muncă şi credinţă, acela este un răufăcător.” (Iorga, Nicolae. „Ce înseamnă popoare balcanice”. Conferinţă ţinută la Ateneul Român în ziua de 13 decembrie 1915, Vălenii de Munte).
   Războiul general și România
   Deci războiul a început.
   Va fi unul din cele mai mari ale istoriei omenirii prin mărimea oștirilor – 20 de milioane omenești pornite pe măcel și dare de foc -, prin perfecția mijloacelor de distrugere, prin învățătura tacticienilor și strategilor, prin imensele pagube pe care le aduce culturii umane.
   Dar subt raportul ideilor, supt acela al îndreptării morale, ale scopului de atins, acest odios masacru va fi unul din cele mai josnice acte de ură idioată care s-au săvârșit vreodată pe fața pământului, o dovadă atroce a păcatelor pe care le poate săvârși această lume fără Dumnezeu și fără ideal.
   De ce Ungaria lui Berchtold și Tisza, tîrînd după dînsa zdrențele austriace, a atacat Serbia? Pentru a zdrobi o ideie națională în mers.
   De ce Germania declară războiu Rusiei? Pentru a dovedi că „rasa germană” e superioară «rasei slave» și are deci dreptul de a supune Europa comerțului său năvălitor.
   Nicăiri un principiu național care-și caută drumul peste orice împotrivire menită să fie sfărîmată. Nicăiri avîntul spre civilizație care lovește cu drept în piedeca barbariei. Nicăiri măcar fanatismul unei concepții superioare pornită cu sabia în mînă pentru a cuceri lumea în numele unui nou adevăr.
   Ci pretutindeni lăcomia capitalurilor în căutare de debușeuri, nevrosa unei burghesii stricate, delirul unei prese destrăbălate și fără vre-o răspundere, turbarea băloasă a demagogilor care umblă după reputație cu prețul nenorocirii sutelor de mii de văduve și orfani, crima rece, calculată, a unor diplomați și ofițeri alergând după cariere strălucite peste râuri de sânge și de lacrimi și, ca singur element superior, un imperialism tot așa de brutal ca și călcîiul unui biruitor beat care strivește, cu țeasta unui rănit, o lume întreagă de cugetare și de simțire.
   Acest războiu ignobil, acest lanț canibalic se învîrte și în jurul nostru, ademenitor pe de o parte, de alta terorisator.
   Și noi ne-am prinde în acest infernal sabat pe temeiul „vechii tradiții”, de „interese comune”, de „echilibru” și alte asemenea formule ipocrite?
   Orice conștiință va răspunde hotărît, din toate puterile sufletului: nu! Avem o armată – deie-i Dumnezeu cinste și glorie nouă! – pentru a ne apăra de asemenea contacturi imunde ale barbariei, iar nu pentru a o arunca în hora lor sălbatecă.
   Ca un popor de omenie, cu liniște, arma la picior! Ceasul nostru va veni, dar numai atunci când asupra ambițiilor zdrobite ideia senină va veni să cumpănească dreptățile naționale care, azi nu se văd de-asupra măcelului.
   27 iulie 1914