Am o mulțime de amici, fie reali, fie virtuali. Și, evident, sunt bucuros de acest fapt. Cu toate acestea, în problema războiului Rusiei împotriva Ucrainei opiniile amicilor mei s-au extrapolat: o bună parte dintre aceștia susțin Ucraina, iar o altă parte, cam aceeași sub aspect cantitativ, susține Rusia., scrie Vasile Bahnanu, Doctor habilitat în filologie, profesor universitar, fost director al Institutului de Filologie al Academiei de Științe de la Chișinău, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe pagina sa de Facebook, preluat de Romanian Global News.

Eu, unul, sunt înclinat să susțin Ucraina pentru că sunt pentru Pace, în pofida faptului că ucrainenii dețin o bună parte de pământ românesc – sudul și nordul Basarabiei, Nordul Bucovinei și Maramureșul de Nord. Chiar dacă ucrainenii declară că aceste teritorii au fost cotropite de ex-imperiul sovietic, fără să recunoască că, cel puțin nordul Bucovinei, nordul și sudul Basarabiei Moscova le-a „repartizat” Ucrainei în august 1940, la insistența conducerii Ucrainei, deși la ședința Sovietului Suprem din august 1940 făcea anticameră delegația comună a Basarabiei și a Nordului Bucovinei, care a rămas total descumpănită , uluită și nemulțumită, căci așteptau să fie formată o nouă republică unională în teritoriile recent ocupate.
Mai sunt și alte probleme teritoriale, de care fac abstracție pentru moment. Totodată, să ne amintim de războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1991, război susținut de Ucraina și la care au participat foarte mulți ucraineni în componența armatei ruse.
În prezent, se aduc acuzații dure la adresa președintelui Klaus pentru susținerea necondiționată a Ucrainei, în timp ce Rada ucraineană adoptă legi direct orientate împotriva minotității naționale românești din Ucraina. Incontestabil, critica este rațională și justificată. Eu, într-un fel, sunt împotriva acestei critici, cel puțin pentru moment, când Rusia își dorește să-și extindă frontierele asupra întregului spațiu ex-sovietic.
Cugetând asupra situației am ajuns la concluzia că amble poziții sunt justificate. Și iată care sunt raționamentele mele.

Fără a renunța la caracterul terorist al statului rus, teamă mi-e că forțele occidentale își doresc ca, profitând de noua conjunctură politică, să creeze o nouă anti-Rusie – Ucraina, fără a conștientiza că astfel contribuie la constituirea unei noi supraputeri, care ar putea deveni mai periculoasă și decât Rusia.
E suficient să urmărim la TV incursiunile în istorie ale politicienilor ucraineni pentru a ne da seama că ei se consideră continuatorii unui stat ucrainean străvechi cu tradiții istorice și culturale inegalabile.
Repet: cel mai mult mă tem de formarea unui nou dușman terorist al lumii – Ucraina, care, dacă nu va fi tot atât de agresivă ca și Rusia, va avea dorința să se tot extindă și să țină în subordinea sa o mare parte a statelor din imediata vecinătate.
Octotește-ne, Doamne, de astfel de „amici”, că de inamici vom încerca să ne apărăm singuri!
Dixi et animam meam levāvi!