Francmasonii italieni au declarat că vor face apel la Papa Francisc pentru sprijin, după ce episcopul catolic local a reiterat condamnarea de către Biserica Catolică a francmasoneria, în lumina unei noi activități masonice în zonă, scrie LifeSiteNews, citat de www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

Francmasonii locali din Arhidieceza de Chieti-Vasto, în estul Italiei, au declarat că vor solicita „o intervenție rapidă și activă” din partea Papei Francisc, după ce arhiepiscopul Bruno Forte a reamintit arhidiecezei interdicția strictă a Bisericii Catolice de a participa la activități masonice.

La 7 februarie, Forte a emis o scrisoare către arhidieceza sa în care a prezentat documentul din 1983 al Congregației pentru Doctrina Credinței (CDF) privind masoneria.

Forte a declarat că: „condamnarea francmasoneriei rămâne neschimbată; în al doilea rând, catolicii care fac parte dintr-o lojă se află într-o stare de păcat grav și nu se pot împărtăși; în al treilea rând, nu sunt permise excepții”.

Scrisoarea sa a fost motivată de activitățile reînnoite și publice organizate de masonii lojii Sovereign Arabian Phoenix din arhidieceza lui Forte, inclusiv o conferință la hotelul Iacone pe tema „Francesco d’Assisi: misticism sau ezoterism?”. Mulți localnici au protestat împotriva conferinței, numindu-i pe masoni „răul absolut”. Venerabilul maestru Ginevra Di Nicola a declarat că protestele reprezentau „ură socială”. Di Nicola a adăugat că masonii „îl vor invita pe Bruno Forte la următoarea noastră întâlnire”.

„Noi nu suntem un crez religios, dar credem într-o ființă superioară pe care o numim „marele arhitect al universului”, care a creat totul”, a declarat Di Nicola. „Suntem o frăție care îmbrățișează orice credință religioasă”. Câteva zile mai târziu, Forte – care a condus arhidieceza din 2004 – a publicat scrisoarea sa, care a constat în principal din textul documentului CDF din 1983. Acel text – semnat de cardinalul de atunci Joseph Ratzinger și aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea – spune așa:

„Prin urmare, judecata negativă a Bisericii cu privire la asociațiile masonice rămâne neschimbată, deoarece principiile lor au fost întotdeauna considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii și, prin urmare, apartenența la ele rămâne interzisă. Credincioșii care fac parte din asociațiile masonice sunt în stare de păcat grav și nu pot avea acces la Sfânta Împărtășanie. Hotărârea CDF mai adaugă că episcopii locali nu pot emite documente care să difere în vreun fel de linia fermă prezentată de CDF în ceea ce privește relația Bisericii Catolice cu masoneria. „Nu este de competența autorităților ecleziastice locale să se pronunțe asupra naturii asociațiilor masonice cu o judecată care implică o derogare de la cele de mai sus, iar acest lucru este în conformitate cu Declarația acestei Sfinte Congregații din 17 februarie 1981″.

În replică, lojile masonice au declarat că vor face apel la Papa Francisc să intervină în favoarea lor împotriva lui Forte. „Ne vom adresa Papei Francisc pentru a-i cere o intervenție rapidă și proactivă în această diatribă, care dăunează onorabilității noastre și, per total, ne amenință securitatea”, a declarat Di Nicola pentru presa locală. De asemenea, masonul a citat direct din enciclica Fratelli Tutti din 2020 a Papei Francisc, citând paragraful 46: „Trebuie recunoscut faptul că fanatismele care duc la distrugerea altora au ca protagoniști și persoane religioase, fără a exclude creștinii, care pot participa la rețele de violență verbală”.

O astfel de tactică este demnă de luat în seamă: Fratelli Tutti a lui Francisc promovează o „fraternitate universală” și face legătura și cu controversatul său document din 2019 de la Abu Dhabi privind fraternitatea umană. Ambele texte au fost criticate pe scară largă de catolici de la publicarea lor. Fostul nunțiu papal în SUA, arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, a scris în special că conceptul de fraternitate al lui Francisc este „blasfemiator din punct de vedere teologic”. Un preot german cu voce proeminentă a descris, de asemenea, textul ca fiind împletit cu ideologia “masonică”. Părintele Frank Unterhalt a remarcat că impulsul lui Francisc pentru ca religiile să fie pe picior de egalitate a fost un element cheie al obiectivelor masonice:

„Strădania pentru ecumenismul universal al religiilor a fost întotdeauna o preocupare a masoneriei pe calea spre scopul său real, și anume de a duce la străpungerea acelei religii autoconstruite în care se presupune că toate ființele umane sunt de acord. Într-adevăr, în urma publicării Fratelli Tutti, aceasta a fost salutată de Loja Masonică din Spania, care a declarat că este „ultima enciclică” a Papei Francisc în care acesta „îmbrățișează Fraternitatea Universală, marele principiu al Francmasoneriei Moderne”.

Și Biserica Ortodoxă Română condamnă masoneria!

Bisericile Catolică şi Ortodoxă s-au pronunţat categoric: creştinii nu pot face parte din lojile masonice. Spre exemplu, Sinodul Bisericii Greciei, în şedinţa din 12 octombrie 1933, a hotărât că „Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul” şi că „toţi fiii credincioşi ai Bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie”. Iar Biserica Ortodoxă Română, prin şedinţa Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea Francmasoneriei, considerând-o ocultă şi anticreştină. Astfel, Sfântul Sinod a hotărât că se impune „o acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii”, în cazul în care masonii nu se căiesc, „Biserica le va refuza la moarte slujba…”, scrie PR. PROF. DR. VASILE GORDON în https://www.crestinortodox.ro.
Cea mai recentă luare de poziţie este a Bisericii Ortodoxe a Ciprului, care, în şedinţa din 11 februarie 1993, a elaborat un document explicit, din care spicuim: „Masoneria este o organizaţie în afara Bisericii, cu o concepţie despre lume care nu duce către principiile credinţei noastre. Prin ceremoniile secrete oficiate în întuneric şi prin modurile de iniţiere a adepţilor ei, cu iniţiatori în cele sfinte (tainele) «preoţi si arhierei» şi iniţiaţi, se autopropune ca un fel de altă religie. Se prezintă chiar ca o suprareligie şi cultivă sincretismul, adică egalizarea şi amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat şi de condamnat pentru adevărul credinţei în Hristos. Principiile întrajutorării, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, există din belşug şi în creştinism.
Prin urmare, creştinul care doreşte să practice aceste principii poate să o facă în cadrul Bisericii şi prin Biserică. Nu este nevoie să se încadreze în organizaţii secrete şi de provenienţă dubioasă… Pentru aceea, sfatul Bisericii către membrii pliromei sale, în ceea ce priveşte situarea lor faţă de masonerie, este acela pe care îl arată Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni: «Nu vă amestecaţi cu faptele cele fără de roadă ale întunericului… Iar toate vădindu-se de lumină se arată; că tot ce se arată, lumină este…» (Ef. 5, 11, 13)”.

Iată hotărârea Sinodului BOR, sub conducerea Patriarhului Miron Cristea:

Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat (este redat mai jos) hotărăşte:

I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică, şi având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francma-soneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunerecul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:

1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, „Frăţia Ortodoxă Română” extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.
3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile biseri-ceşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativa parlamentară.

II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

Î.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută în faţa Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale în frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine. El – dl. Pangal – în numele delegaţilor declară că toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai bisericii ortodoxe.

Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Pangal şi a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c., în faţa Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunţă că această organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înţeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi prin urmare nu mai există.