Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Principala dilema care privește situația românilor din Ucraina este este cum să sprijini românii de acolo fără să intri în coliziune cu statul aflat în război cu Federația Rusă și pe care România îl susține necondiționat? În esență, singura soluție care a mai rămas în condițiile unei legi a educației drasticie și asumate grăbit de administrațiile Poroșenko și Zelenschi, și în legătură cu care pe termen scurt și mediu nu se mai poate face nimic, este chestiunea religioasă, scrie Vlad Cubreacov, cercetător asociat la Laboratorul de Sociologia și Geopolitica Religiilor (LSGR) din cadrul ISPRI, preluat de Romanian Global News.
În Ucraina, bisericile în care se slujea în limba română erau de două ori mai multe decât școlile în care se preda în limba română. Prin urmare, biserica îndeplinea/îndeplinește, dincolo de funcția religioasă, și una care ține de prezervarea limbii române și a identității naționale. Prin urmare, pe agenda problematicii românilor din Ucraina trebuie să fie, în primul rând, problema dreptului și posibilității românilor de acolo de a se ruga în limba română.
Soluția vine, ne demostrează acest material publicat de LARICS în parteneriat cu Laboratorul de Sociologie și Geopolitica Religiilor (LSGR) din cadrul ISPRI, de la precedentul creat de credincioșii ortodocși din Ucraina de Rit Vechi, care, recent, în noiembrie 2022, s-au desprins de Moscova și au intrat în subordinera canonică a Mitropolia de Rit Vechi de la Brăila (România). Prin urmare, o comunitate religioasă din Ucraina funcționează legal, în conformitate cu legislația de resort a Ucrainei, sub oblăduirea canonică a unei instanțe religioase din România.
Ca precedent, după cum arată și analiza de mai jos, „cazul este deosebit de important pentru românii ortodocși din Ucraina, arătând că, dacă aceștia și-ar exprima voința desprinderii de jurisdicția abuzivă a Patriarhiei Ruse de la Moscova și revenirii în comuniunea canonică directă a Patriarhiei Române, autoritățile de la Kiev nu s-ar opune în niciun fel”.
Tehnic, dincolo de aspectele religioase, lucrurile au decurs în felul următor:
- elaborarea și înregistrarea juridică a unui Statut propriu de organizare și funcționare a Bisericii Vechi Ortodoxe din Ucraina.
- Serviciul de Stat pentru Entopolitică și Libertatea de Conștiință, aflat în coordonarea Cabinetului de Miniștri al Ucrainei prin Ministerul Culturii și Politicii Informaționale, a înregistrat juridic noul Statut de organizare și funcționare a Bisericii Vechi Ortodoxe din Ucraina, înzestrând-o cu personalitate juridică distinctă, fapt consemnat în Registrul Unic de Stat al persoanelor juridice, al persoanelor fizice autorizate și formațiunilor obștești.
Precedentul oferit de rușii lipoveni din țara vecină trebuie luat în seamă ca soluție legală și canonică realistă, responsabilă și corectă.
Pașii, în cazul credincioșilor ortodocși români din Ucraina, ar fi, în esență, identici: - Clericii și comunitatea ortodoxă românească din Ucraina se organizează, elaborează și înregistrează juridic un Statut propriu de organizare și funcționare, sub denumirea de „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, unde se precizează că limba de slujire „limba română”.
- Serviciul de Stat pentru Entopolitică și Libertatea de Conștiință, aflat în coordonarea Cabinetului de Miniștri al Ucrainei prin Ministerul Culturii și Politicii Informaționale, înregistrează juridic noul Statut de organizare și funcționare a „Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina”, înzestrând-o cu personalitate juridică distinctă.
- Această entitate, recunoscută și legalizată, poate fi așezată sub oblăduirea canonică a Mitropoliei Basarabiei, Bisericii Ortodoxe Române etc. și își poate desfășura activitatea în cadrul constituțional al Ucrainei.
Astfel, se va fi epuizat un potențial conflict religios între București și Kiev, izbucnit deja pe ici pe colo și manipulat ideologic de către Rusia, sau între credincioșii ortodocși români din Ucraina și statul ucrainean. Din moment de aceștia nu vor mai fi subordonați unei biserici a unui „stat recunoscut prin lege drept stat agresor împotriva Ucrainei și/sau ocupă provizoriu o parte a teritoriului Ucrainei”, așa cum precizează legislația în vigoare din Ucraina, nu va mai exista niciun temei pentru un conflict nedorit, în realitate, de nimeni.
În plus, „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” ar putea deveni o punte solidă de legătură între statele România și Ucraina (LARICS/LSGR).
Ucraina schimbă legislația cu privire la organizațiile religioase
La 20 decembrie 2018 Rada Supremă de la Kiev a adoptat o lege de modificare a articolului 12 din Legea Ucrainei ”Cu privire la libertatea de conștiință și organizațiile religioase”. Legea a fost promulgată și a intrat în vigoare la 22 decembrie 2018. Noile prevederi se referă la denumirile organizațiilor (asociațiilor) religioase care fac parte din structura (sunt parte componentă a) unei organizații (asociații) religioase, al cărei centru de conducere se află în afara Ucrainei, într-un stat recunoscut prin lege drept stat agresor împotriva Ucrainei și/sau ocupă provizoriu o parte a teritoriului Ucrainei. De asemenea, noile modificări privesc restricționarea accesului clerului, predicatorilor religioși, mentorilor unei astfel de organizații religioase la structurile și unitățile Forțelor Armate ale Ucrainei și în alte formațiuni militare ale Ucrainei în locurile de dislocare a acestora.
La 1 decembrie 2022, Președintele Ucrainei a pus în aplicare decizia Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei „Cu privire la anumite aspecte ale activității organizațiilor religioase din Ucraina și aplicarea măsurilor personale speciale economice și a altor măsuri restrictive (sancțiuni)”. Această decizie stabilește, între altele, ca într-un termen de două luni Cabinetul de Miniștri al Ucrainei să depună oficial în Rada Supremă un proiect de lege care să facă imposibilă funcționarea organizațiilor religioase afiliate centrelor de influență din Federația Rusă. De asemenea, decizia Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei stabilește că Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință va asigura, în termen de două luni, examinarea Statutului de funcționare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din perspectiva relațiilor acesteia cu Patriarhia Moscovei, și să ia, în caz de necesitate, toate măsurile prevăzute de lege.
Aceste prevederi legislative vizau două entități bisericești din Ucraina: a) Biserica Ortodoxă Ucraineană în comuniune cu Patriarhia Moscovei și b) Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din Ucraina în comuniune cu Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi de la Moscova.
Despre situația Bisericii Ortodoxe Ucrainene conduse de mitropolitul Onufrie Berezovski s-a scris și comentat pe larg atât în străinătate, cât și în Ucraina, problematica acestei structuri ecleziastice aflându-se în miezul dezbaterilor publice din țara vecină. Mai puțin s-a scris despre situația Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din Ucraina.
Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi a apărut în anul 1666 ca urmare a schismei și punerii sub anatemă a ritului vechi rusesc de către Sinoadele de la Moscova din 1666 și 1667. Foarte mulți dintre credincioșii acestei Biserici au făcut obiectul unei prigoane sălbatice din partea Patriarhiei Moscovei și a statului rus. Mulți dintre aceștia au fost arși de vii pe rug sau în bisericile lor din lemn. Până în 1846 această Biserică nu a avut ierarhie.
Cea mai mare concentrație de ruși lipoveni în afara Rusiei există în Dobrogea și sudul istoric al Basarabiei, unde aceștia s-au așezat cu traiul începând cu prima jumătate a secolului XVIII.
Actualmente în lume există doar două mitropolii ortodoxe ruse de rit vechi: una în România și alta în Rusia. Mitropolia din România, înființată în 1848, este cea mai veche și își revendică întâietatea onorifică în raport cu mitropolia din Rusia (statutul de Biserică-mamă). Altfel spus, Mitropolia din România, având astăzi sediul la Brăila, este centrul mondial al lipovenismului, cu drept de jurisdicție asupra lipovenilor de pretutindeni, mai puțin asupra celor din Federația Rusă și spațiul ex-sovietic (cu excepția Georgiei, Ucrainei, statelor baltice și Republicii Moldova). Mitropolia din România i-a dăruit celei din Rusia autocefalia în anul 1871. Mitropolia de Moscova a funcționat doar ca arhiepiscopie până în anul 1988, când s-a autoproclamat mitropolie, fără acordul Mitropoliei de la Brăila.
În 1971 Patriarhia Moscovei a anulat anatema pusă pe ritul vechi rusesc, dar nu a restabilit comuniunea cu adepții ritului vechi.
Rusia și ex-URSS
Mitropolia Rusă de Rit Vechi de la Moscova cuprinde 112 așezăminte și comunități locale (inclusiv 5 mănăstiri și o instituție de învățământ spiritual). Acestea sunt organizate în 12 episcopii interne (având sediile la: Moscova, Sankt Petersburg, Novosibirsk, Tomsk, Irkuțk, Habarovsk, Kazan, Nijni Novgorod, Samara, Soci, Perm și Kostroma), una transforntalieră (Episcopia Donului și a Caucazului, cu sediul la Rostov pe Don, având jurisdicție asupra credincioșilor de rit vechi din regiunile Rostov și Volgograd, din ținutul Stavropol, din republicile federale Kalmâcia, Adâgheea, Cecenia, Ingușeția, Kabardino-Balkaria, Karaceaevo-Cerchezia, precum și din Georgia, Azerbaidjan și Armenia. În cazul ortodocșilor ruși de rit vechi din Georgia, Mitropolia de la Moscova și Mitropolia de la Brăila se află într-un conflict jurisdicțional latent) și 3 externe (Ucraina, Republica Moldova și Kazahstan), dintre care 6 nu au episcopi titulari, fiind deci vacante. Actualul Mitropolit rus de Rit Vechi de la Moscova este Corneliu Titov (Корнилий Титoв). Acesta este unul dintre cei mai aprigi susținători fățiși ai agresiunii militare ruse în Ucraina, sens în care a făcut nenumărate declarații publice.
Până relativ recent, Mitropolia Rusă de Rit Vechi de la Moscova a avut în subordine o Arhiepiscopie Rusă de Rit Vechi a Kievului și a întregii Ucraine, cu sediul eparhial la Vinița, condusă, din 11 decembrie 2016, de către arhiepiscopul Nicodim Kovaliov (Никодим, Николай Агафонович Ковалёв), în etate de 54 de ani.
Arhiepiscopia cuprinde 55 de parohii și 1 mănăstire de maici (la Fântâna Albă, raionul Cernăuți) grupate în 4 protopopiate (de Kiev, de Vinița, de Odesa și Ismail, de Hmelnițk și Cernăuți). Dintre acestea, 15 parohii sunt în regiunea Odesa, 13 în regiunea Vinița și 8 în regiunea Cernăuți. Clerul eparhial este constituit din: 32 de preoți, 9 diaconi, 1 episcop.
De precizat că Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi de la Moscova are o eparhie și în Republica Moldova, aceasta cuprinzând 17 parohii și o mănăstire și fiind condusă de episcopul Eumeniu Miheev (Евмений Михеев). Împreună cu cele 15 parohii din regiunea Odesa și cele 8 parohii din regiunea Cernăuți, cele 17 parohii din actuala Republică Moldova au făcut parte, până în 1944, din Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România cu sediul la Fântâna Albă.
Eparhia de rit vechi din Kazahstan a fost înființată în anul 2016 și cuprinde 5 parohii răspândite în patru state medioasiatice: Kazahstan, Uzbekistan, Kirghizstan și Turkmenistan. Ea este condusă de episcopul Sava Cialovski (Савва Чаловский).
Deocamdată Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din Republica Moldova nu a inițiat niciun fel de demersuri pentru schimbarea oblădirii sale canonice. Ceea ce reținem însă este că preotul Ioan Miheev (Иоанн Михеев), fiul drept al episcopului Eumeniu de Chișinău, a resfințit biserica din Vereia, o suburbie a Moscovei, după vizita președintelui Vladimir Putin, însoțit de mitropolitul Corneliu Titov și paza de corp înarmată, considerând că biserica a fost astfel desacralizată. Drept urmare, fiul episcopului de Chișinău a fost transferat din regiunea Moscova în Crimeea anexată, punându-i-se în sarcină construirea unei noi biserici. Precizăm că aceasta a fost prima vizită a unui șef de stat rus într-o biserică lipovenească în ultimele trei secole. De asemenea, reținem că ideologul rus Aleksandr Dughin a părăsit Patriarhia Moscovei și a aderat oficial, printr-un nou botez, la Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi.
România și restul lumii
Ierarhia ortodoxă de rit vechi își are începutul pe pământ românesc, în Bucovina, în localitatea Fântâna Albă, comuna Volcineț (astăzi în regiunea Cernăuți). Mitropolia Ortodoxă de Rit Vechi de la Fântâna Albă a fost constituită legal și recunoscută oficial de autoritățile austriece la 28 octombrie 1846, cu drept de jurisdicție teritorială peste credincioșii ortodocși de rit vechi din întreg cuprinsul Imperiului Habsburgic și extrateritorială peste credincioșii de rit vechi de pretutindeni. Astfel, Fântâna Albă a găzduit primul centru episcopal lipovenesc din lume. Mitropoliții acestei Biserici au purtat dintru început titlul de Fântâna Alba (Белокриницкий).
La 28 iunie 1940, urmare a ocupației sovietice, cel de-al șaptelea mitropolit ortodox rus de rit vechi, Siluan Kravțov (Силуян Кравцов), de Fântâna Albă a decis transferarea catedrei mitropolitane în municipiul Brăila din interiorul României, fără a-și modifica titulatura.
Toți mitropoliții ruși de rit vechi de la Brăila continuă până astăzi să poarte, între altele, titlul de Arhiepiscop de Fântâna Albă (Архиепископ Белокриницкий), iar ierarhia acestei Biserici se numește Ierarhie de Fântâna Albă (Белокриницкое согласие). Ierarhia ortodoxă rusă de rit vechi nu a renunțat la titulatura de Fântâna Albă nici chiar în timpul comunismului.
Actualul întâistătător ortodox rus de rit vechi din România este al 12-lea mitropolit, în persoana Înaltpreasfințitului Leontie Izot (Леонтий, Лаврентий Терентьевич Изот), în etate de 56 de ani, care se intitulează astfel: Arhiepiscop de Fântâna Albă și de București și Mitropolit al tuturor creștinilor ortodocși de rit vechi de pretutindeni (Архиепископ Белокриницкий и Бухарестский и всех древлеправославных христиан митрополит).
Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi de Fântâna Albă și București cu sediul la Brăila are jurisdicție peste comunitățile rușilor lipoveni din România și din Letonia, Bulgaria, Georgia, Germania, Franța, Italia, Australia, Canada și Statele Unite ale Americii.
În România, Mitropolia cuprinde 80 de parohii și filii și 5 mănăstiri grupate în 5 episcopii componente interne (de Fântâna Albă, de Brăila, de Tulcea, de Slava Rusă, a Moldovei și Bucovinei), conduse de 5 episcopi eparhioți: mitropolitul Leontie Izot (Леонтий Изот), episcopoul Ghenadie Timofei (Геннадий Тимофей), episcopul Paisie Halchim (Паисий Халким), arhiepiscopul Flavian Fedea (Флавиан Федя), arhiepiscopul Natanael Ichim (Нафанаил Иким). Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România a mai cuprins istoric și eparhiile de Ismail, Vaslui, Zugdidi (în Georgia) și Târgu-Frumos.
De asemenea, mitropolia are în jurisdicția sa actuală și 3 episcopii externe: Eparhia Țărilor Baltice (cu sediul în Letonia), Eparhia Europei Occidentale și Eparhia Statelor Unite ale Americii, Canadei și Australiei. Aceasta din urmă este condusă de episcopul Sofronie Lipali (Софроний Липали), membru al Sinodului mitropolitan de Fântâna Albă și București (situat în municipiul Brăila). Sediul acestei episcopii, care cuprinde 5 parohii și o mănăstire, este situat în statul american Oregon.
Guvernul României recunoaște, prin hotărârea publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 13 mai 2008, Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi (BORuRV) din România, implicit Mitropolia de Fântâna Albă și București, cu reședința în municipiul Brăila. Preoții, diaconii, monahii și ierarhii BORuRV din România beneficiază de sprijinul financiar al statului, conform legislației în vigoare. De asemenea BORuRV din România i se alocă fonduri bugetare de stat pentru reparația sau restaurarea bisericilor lipovenești cu statut de monument istoric.
După căderea comunismului această mitropolie a restabilit comuniunea euharistică cu Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi cu sediul la Moscova, însă relațiile dintre acestea au fost sunt încă marcate de o anumită rivalitate în surdină pentru întâietatea jurisdicțională peste comunitățile lipovenești din afara Rusiei. În discuție sunt drepturile jurisdicționale din Georgia, Ucraina și Republica Moldova, precum și statutul de Biserică-mamă revendicat de Mitropolia de la Brăila și contestat de Mitropolia de la Moscova.
Clerul BORuRV din România este pergătit, urmare a unei înțelegeri cu Biserica Ortodoxă Română (Patriarhia Română) în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă ”Dumitru Stăniloae” a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde funcționează o clasă pentru studenții ruși de rit vechi, bursieri ai statului român.
La 21 octombrie 2015 Sinodul BORuRV din Rusia (Mitropolia de Moscova) a decis transmiterea parohiilor de rit vechi din peninsula Crimeea din subordinea Eparhiei Ruse de Rit Vechi a Kievului și a întregii Ucraine în subordinea directă a Mitropoliei de Moscova, gest văzut ca unul lipsit de loialitate față de Ucraina și de complicitate cu ocupantul moscovit.
În toamna anului 2018 comunitatea rusă de rit vechi (lipovenească) din capitala Bucovinei s-a desprins oficial de Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi de la Moscova, condusă de mitropolitul Corneliu Titov, și și-a proclamat autonomia. Parohia ortodoxă rusă de rit vechi cu hramul Nașterea Domnului (храм Рождества Христова) din Cernăuți, în frunte cu preotul Leontie Sergheev (Леонтий Сергеев), situată în strada Oleg Koșevoi nr. 40, a operat modificări la Statutul său de organizare și funcționare, eliminând orice trimitere la Rusia și la Mitropolia lipovenească de Moscova. Faptul a fost făcut public la 23 decembrie 2018 de către Serghei Buharov, specialist principal în cadrul secției pentru protecția patrimoniului cultural, naționalități și culte a Administrației de Stat din Cernăuți. Urmare a acestui incident, Mitropolia BORuRV din Rusia și Episcopia sa din Ucraina au decis caterisirea preotului Leontie Sergheev, desemnând un alt paroh la Cernăuți.
La 8 aprilie 2022 clerul de rit vechi din Arhiepiscopia rusă de rit vechi a Kievului și a întregii Ucraine le-a adresat un amplu Apel mitropoliților Corneliu Titov al Moscovei și Leontie Izot de București și Fântâna Albă, precum și credincioșilor ortodocși ruși de rit vechi din lume (Обращение духовенства Киевской и всея Украины архиепископии Русской Православной старообрядческой Церкви (rus.) // Apelul clerului Arhiepiscopiei Kievului și întregii Ucraine a Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi. Documentl se poate citi aici)
În ultimul paragraf din Apel, lipovenii din Ucraina cereau oblăduirea provizorie, până la o eventuală acordare a autocefaliei, a Mitropoliei de Fântâna Albă, cu sediul în România, în municipiul Brăila. Întrucât documentul a scăpat presei de limbă română vom prezenta pe cât se poate de larg câteva pasaje din acest Apel cu accente geospirituale clare:
”Astăzi credincioșii Arhiepiscopiei Kievului și a întregii Ucraine a Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi trăiesc timpuri grele. Asupra țării noastre s-a abătut pericolul existenței în continuare a arhiepiscopiei noastre în acest stat! Cauza acestei situați stă în agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei.
În luptele sângeroase mor oameni pașnici, copii, militari – inclusiv credincioși de rit vechi. Localitățile în care se înalță bisericile noastre și locuiesc credincioșii Sfintei noastre Biserici sunt supuse atacurilor de artilerie, în unele dintre acestea deja nu mai există produse alimentare și apă potabilă. (…) În orașele de pe linia frontului, cum ar fi Mariupol, comunitățile de rit vechi și-au încetat activitatea. (…)
Ucrainenii, polonezii, români și alte națiuni, care le-au oferit strămoșilor noștri găzduire și salvarea de prigonirile puterii și bisericii de rit nou din Rusia, au avut întotdeauna față de noi o atitudine creștină, frățească și înțelegătoare. (…)
Unii credincioși de rit vechi din Rusia, adepți ai metodei militare de soluționare a conflictelor politice ruso-ucrainene, prin încercările lor de a lega creștinismul de rit vechi și Biserica lui Hristos din Ucraina de Ideea națională rusă, în realitate dăunează credincioșilor Sfintei Biserici din Ucraina, dăunează creștinismului, micșorând numărul sufletelor care pot fi luminate de Lumina Adevăratei Ortodoxii și pot dobândi Mântuirea.
Nerecunoașterea publică de către unii credincioși și de către clerul de rit vechi din Federația Rusă a existenței statului ucrainean, a suveranității și integrității sale teritoriale nu are nimic în comun cu învățătura creștină și normele Sfintei Biserici. (…)
În mod evident, în timpul de când există statul suveran Ucraina, însă mai cu seamă după anexarea Crimeii și declanșarea operațiunilor militare în Donbas, între popoarele și statele noastre a apărut o mare prăpastie ideologică, iar actualele operațiuni militare și aplicarea unui șir de sancțiuni împotriva Federației Ruse doar au adâncit această prăpastie. (…)
Nu putem să nu remarcăm faptul că în situația politică creată după anul 2014 au devenit imposibile vizitele private și conslujirea cu noi în cuprinsul Ucrainei a Întâistătătorului nostru și a celor mai mulți dintre părinții din Federația rusă. (…) Nu este pentru prima oară în istorie când Biserica noastră trece printr-o asemenea situație. Bunăoară, chiar de la început, după înființarea Mitropoliei de Fântâna Albă, deplasarea, comunicarea dintre clerul de rit vechi din Imperiul rus și cel din Imperiile Austro-ungar și Otoman au fost practic imposibile. Acest fapt a constrâns în definitiv Mitropolia de Fântâna Albă să-i acorde un statut special de autoadministrare Bisericii din cuprinsul Imperiului rus. La fel a fost și în perioada existenței URSS, bunăoară în Basarabia (sudul regiunii Odesa din Ucraina, teritoriul Moldovei), în Bucovina (regiunea Cernăuți a Ucrainei), unde ocârmuirea parohiilor de către ierarhi a alternat între Arhiepiscopia de Moscova și Mitropolia de Fântâna Albă, în funcție de fluctuația granițelor URSS. De asemenea, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ocârmuirea teritoriilor ocupate de către fasciști a alternat între întâistătătorii Mitropoliei de Moscova și Mitropoliei de Fântâna Albă, în funcție de desfășurarea liniei frontului.
Pentru noi este de o importanță prioritară și extraordinară păstrarea Adevăratei Biserici a lui Hristos și a credincioșilor ei din Ucraina, în pofida prăpastiei politice și ideologice dintre cetățenii Ucrainei și Rusiei. (…)
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și faptul existenței statului separat și suveran Ucraina, ținând cont de nenumăratele adresări pe care le-am primit odată cu dezlănțuirea războiului de la credincioșii Sfintei Biserici din Ucraina și în conformitate cu convingerile noastre personale, vă rugăm stăruitor să examinați chestiunea privind acordarea Arhiepiscopiei noastre, a Kievului și a întregii Ucraine, a AUTOCEFALIEI în următoarea interpretare a termenului:
AUTOCEFALIE (grecescul αὐτοϰέφαλον, literalmente care are propriul său cap/conducător), statut al unei Biserici locale în sânul celei Universale (potrivit cu învățătura și practica Bisericii Ortodoxe). Autocefală se consideră o Biserică independentă, care nu este atârnată de nicio altă Biserică locală, cu toate că toate Bisericile autocefale, fiind părți ale Bisericii Universale, sunt interdependente. Ele sunt unite prin credința păstrată dintru început de către întreaga Biserică (canonul 37 apostolic, canonul 2 al Sinodului Trulan). (…)
Înțelegem că, în virtutea împrejurărilor cunoscute, acum este imposibilă organizarea fizică a unui Sinod general al Sfintei Biserici. Cu toate acestea, considerăm pe deplin posibilă desfășurarea unui asemenea Sinod, în această situație constrângătoare, pentru examinarea chestiunii noastre prin folosirea mijloacelor tehnice de comunicare, având înțeleapta înțelegere a Înaltpreasfințiilor Voastre privind soluționarea de neamânat a acestei chestiuni (…)
În afară de Sinodul general al Bisericii, o autocefalie devine legitimă și valabilă prin voința Bisericii chiriarhale (Bisericii mame). În această privință ne adresăm aparte, cu lacrimi în ochi și cu smerenie Întâistătătorului și clerului Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi:
Înaltpreasfinția Voastră, părinte mitropolit Corneliu, Preasfințiți vlădici, preacinstiți părinți, frați și surori în Hristos, noi nu mai avem timp ca să așteptăm următorul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi. Vă rugăm cu smerenie să faceți în mod operativ acest pas, luând în considerație faptul că viziunile patriotice personale și poziția cetățenească personală a fiecăruia dintre noi nu poate fi mai importantă și mai presus decât folosul Sfintei Biserici! (…) Vă rugăm anume să luați în considerație faptul că apelurile publice venite dinspre Moscova din partea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi și adresate credincioșilor de rit vechi din Ucraina privind încetarea rezistenței față de agresiunea militară, privind depunerea armelor și încetarea apărării propriei Patrii, sunt inacceptabile pentru credincioșii de rit vechi din Ucraina, indiferent de originea lor etnică. Pentru credincioșii Sfintei Biserici este inacceptabil să trăiești într-un stat, să faci apel la răsturnarea autorităților și la încălcarea integrității teritoriale și să implici în toate acestea Biserica. Asemenea lucruri pot doar agrava neînțelegerile din sânul comunităților și daunele cauzate, ajungându-se până la interzicerea prin lege, de către autoritățile Ucrainei, a existenței Arhiepiscopiei Kievului și a întregii Ucraine a Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi, ale cărei structuri de conducere se află în statul agresor (la 29.03.2022 un asemenea proiect de lege a fost introdus în Rada Supremă a Ucrainei). Închiderea ulterioară a bisericilor de rit vechi și confiscarea proprietăților bisericești vor conduce la pierderea posibilității de a aduce Lumina Bisericii sufletelor de creștini, care sunt însetați de această lumină și locuiesc pe teritoriul Ucrainei. Căci noi toți, multpreapăcătoșii, ne vom înfățișa înaintea Mântuitorului la Înfricoșătoarea Judecată. Și ce Îi vom spune, cu ce ne vom îndreptăți în fața Lui, dacă prin anchilozarea noastră ori prin încetineala noastră, ori prin neglijența noastră, ori prin indiferența noastră, ori prin poziția noastră cetățenească sau ideologică vom duce la pierzanie oile Sale?
Înaltpreasfințiile Voastre, vă rugăm să distribuiți apelul nostru printre creștinii de rit vechi, De asemenea, vă rugăm să ne dați răspunsurile voastre prealabile într-un termen cât mai scurt posibil pentru a le putea citi în biserici păstorilor noștri multîncercați. Așteptăm propunerile Înaltpreasfințiilor Voastre privind coordonarea acțiunilor noastre comune în legătură cu actuala situație.
Detaliile canonice și tehnice pentru realizarea proceselor de care are astăzi nevoie Sfânta Biserică pot fi discutate separat la nivelul slujitorilor din administrația eparhială a fiecăruia dintre arhierei.
Având în acest sens voința comună a Sfintei Biserici și ținând cont de absoluta imposibilitate a unor vizite personale ale arhiereilor și slujitorilor Mitropoliei de Moscova în cuprinsul Ucrainei, propunem, în cazul acordului general al Sfintei Biserici în această chestiune, să-i adresăm Mitropoliei de Fântâna Albă rugămintea ca pentru început, pe durata unui termen determinat, să ne acorde, cât este cu putință, ajutorul său (inclusiv arhiereasca sa ocârmuire) cât timp se vor forma structurile corespunzătoare ale Bisericii în Ucraina”.
Acest Apel al lipovenilor din Ucraina a rămas fără răspuns din partea ierarhiei de rit vechi din Rusia, dar a avut ecou în România.
Poziția Mitropoliei Ruse de Rit Vechi de la Moscova în chestiunea războiului din Ucraina
Mitropolia Rusă de Rit Vechi de la Moscova, prin vocea întâistătătorului ei Corneliu Titov a susținut de la bun început așa-zisa ”operațiune militară” rusă din Ucraina, dedându-se unui lexic deloc diplomatic și surclasându-l ca limbaj chiar și pe Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii. În Duminica Iertării din anul 2022 mitropolitul Corneliu Titov nu doar că a aprobat acțiunile militare ruse în Ucraina, ci a susținut că rușii din Ucraina au fost uciși ”doar pentru faptul că gândesc și vorbesc rusește”. El a făcut apel către partea ucraineană ”să depună armele” și să ”înceteze genocidul și nebunia”.
”Scopul principal al armatei noastre este să apere populația poporului nostru frățesc și coreligionar, să nu admită victime și, pe cât este posibil, o catastrofă umanitară. Timp îndelungat, pe durata a 8 ani, Donbasul, dar și întreaga Ucraină au îndurat dezmățul naționalist. Noi am suferit sufletește nu mai puțin, cu toate că nu ne-am aflat sub bombardamente, nu am stat în refugii, simțind că viața ți se poate curma în orice moment doar pentru faptul că gândești și vorbești în limba rusă. Popoarele slave nu mai doresc să tolereze această fărădelege. Pace tuturor, îmbărbătați-vă și fiți puternici. Aceasta este pentru noi toți o încercare a tăriei sufletești și a tăriei credinței. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom birui!” (Tatiana Romanova, 06.03.2022 https://lenta.ru/news/2022/03/06/kornilii/).
Mai mulți analiști ruși și georgieni au opinat că, în definitiv, o asemenea abordare va conduce inevitabil la întreruperea legăturilor Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din Ucraina cu Mitropolia de Moscova și la intrarea în comuniune cu Biserica sa mamă de rit vechi din România (Autor teologul Mamuka Putkaradze, 12.08.2022 https://infonavigator.com.ua/novosti/proval-putinskogo-plana-edinogo-naroda-i-cerkvi/).
Poziția Mitropoliei Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România în chestiunea războiului din Ucraina
La 7 martie 2022 mitropolitul Leontie de Fântâna Albă și București i-a adresat o scrisoare arhiepiscopului Nicodim de Kiev, în care spune, între altele:
”Mult stimate vlădica Nicodim,
Îngrozitoarea nenorocire care s-a abătut asupra țării Voastre ne-a uluit și ne-a determinat o uriașă îngrijorare. Acest război nebunesc și îngrozitor a provocat o confuzie generală. Întreaga lume privește astăzi spre Ucraina cu profundă compasiune.
Vă rog să primiți dovada sincerei mele compasiuni și permiteți-mi să exprim solidaritatea noastră cu voi împotriva oricăror forme de război. Dumnezeu este drept și mult iubitor și noi ne vom ruga pentru ca acest război fratricid să înceteze.
Împărtășim necazul și îndurerarea voastră pentru cei plecați din această lume și vrem să vă asigurăm de sprijinul nostru. Dacă vă putem ajuta cu ceva, vă rugăm să ne comunicați în orice timp. Dacă fiii și fiicele Bisericii noastre vor avea nevoie de ajutor, vă rugăm să ne scrieți și ne vom strădui să-i ajutăm cu găzduire, cu îmbrăcăminte și cu alimente. Pentru cei care doresc putem organiza cazarea în apropierea bisericilor noastre sau în satele noastre, astfel încât la începutul acestui post să aibă posibilitatea de a se ruga pentru iertarea păcatelor lor și pentru pace în toată lumea.
Urmând chemarea apostolilor de a ne purta poverile unii altora, Mitropolia noastră de Fântâna Albă a Tuturor Vechilor Creștini Ortodocși este gata, Vlădica, să-i primească pe toți ce flămânzi și însetați. Dacă va fi nevoie de medicamente sau alte forme de ajutor în Ucraina, suntem de asemenea disponibili să organizăm un transport și să trimitem ajutor umanitar.
Doresc Sfinției voastre, precum și tuturor cinstiților părinți și tuturor vechilor creștini ortodocși din Eparhia Kievului și a întregii Ucraine, pace, sănătate și mântuire, întru toate bună sporire, să aibă spor în fapte bune și de folos pe ogorul lui Hristos, rugându-vă totodată să dedicați acest Mare Post al Patruzecimii rugăciunilor stăruitoare pentru o cât mai grabnică încetare a acțiunilor militare de pe teritoriul Ucrainei.
Cu dragoste în Iisus Hristos, Domnul nostru,
Întâiul ierarh al Vechii Biserici Ortodoxe de Rit Vechi a Ierarhiei de Fântâna Albă,
Smeritul LEONTIE,
Arhiepiscop de Fântâna Albă și București și Mitropolit al Tuturor Vechilor Creștini Ortodocși”
Mesajul acestei scrisori este unul de înțelegere și de solidaritate cu confrații de credință, de condamnare a oricărei forme de război, de îndemn la pace, de disponibilitate pentru orice tip de ajutor, de subliniere a întâietății onorifice a mitropolitului de Fântâna Albă și București în raport cu întreaga ierarhie rusă de rit vechi, precum și de confirmare a asumării sub omoforul său a creștinilor ortodocși de rit vechi din întreaga lume, inclusiv din Ucraina. Interpretând corect acest mesaj, presa de la Kiev a numit Brăila drept ”Constantinopolul de rit vechi”, asemuindu-l pe mitropolitul de Fântâna Albă și București (cu sediul la Brăila) cu un fel de Patriarh Ecumenic al ortodocșilor de rit vechi. Abordând chestiunea ortodocșilor de rit vechi din Ucraina, mai multe publicații de la Kiev au titrat: Autocefalia – de la Brăila (Автокефалія з Бреїли, Infopost (ucr.) // Autocefalia – de la Brăila, Infopost. https://infopost.media/avtokefaliya-z-breyily/)
Presa din Ucraina a mai remarcat că Mitropolitul Leontie de Fântâna Albă și București a evitat diplomatic orice referire la jurisdicția Moscovei asupra Arhiepiscopiei de rit vechi de la Kiev.
Soluția identificată. Rușii lipoveni din Ucraina, de la comuniunea cu Moscova la cea cu Brăila
După consultarea Mitropoliei Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România (cu sediul la Bărila), Arhiepiscopia de Rit Vechi a Kievului și întregii Ucraine a decis:
- Ieșirea oficială din subordinea Mitropoliei de Rit Vechi de la Moscova (Древлеправославна Церква України відновила свою історичну назву та юридично оформила вихід з підпорядкування Москві (ucr.) // Biserica Veche Ortodoxă din Ucraina și-a restabilit denumirea istorică și și-a perfectat juridic ieșirea din subordinea Moscovei. https://dess.gov.ua/ancient-orthodox-church-of-ukraine-2-november-2022/);
- Intrarea în comuniune cu Mitropolia de Rit Vechi de la Brăila, căreia îi recunoaște întâietatea și dreptul de jurisdicție asupra ortodocșilor de rit vechi din întreaga lume;
- Adoptarea unei noi titulaturi – Biserica Veche Ortodoxă din Ucraina (Древлеправославна Церква України – Ancient Orthodox Church of Ukraine)
- Elaborarea și înregistrarea juridică a unui Statut propriu de organizare și funcționare.
Serviciul de Stat pentru Entopolitică și Libertatea de Conștiință, aflat în coordonarea Cabinetului de Miniștri al Ucrainei prin Ministerul Culturii și Politicii Informaționale, a înregistrat juridic noul Statut de organizare și funcționare a Bisericii Vechi Ortodoxe din Ucraina, înzestrând-o cu personalitate juridică distinctă, fapt consemnat, la 2 noiembrie 2022 în Registrul Unic de Stat al persoanelor juridice, al persoanelor fizice autorizate și formațiunilor obștești.
Astfel, a fost epuizat complet conflictul de natură geospirituală care opunea statul ucrainean și Biserica rusă de rit vechi din cuprinsul său.
Ca precedent, cazul este deosbit de important pentru românii ortodocși din Ucraina, arătând că, dacă aceștia și-ar exprima voința desprinderii de jurisdicția abuzivă a Patriarhiei Ruse de la Moscova și revenirii în comuniunea canonică directă a Patriarhiei Române, autoritățile de la Kiev nu s-ar opune în niciun fel. Anul 2023 este unul hotărâtor pentru soarta Ortodoxiei românești din Ucraina, iar precedentul oferit de rușii lipoveni din țara vecină este de luat în seamă ca soluție legală și canonică realistă, responsabilă și corectă.
Vlad Cubreacov a fost reprezentantul Mitropoliei Basarabiei la CEDO pe perioada procesului care a dus la legalizarea acesteia în R. Moldova și este cercetător asociat la Laboratorul de Sociologia și Geopolitica Religiilor (LSGR) din cadrul ISPRI.