De câteva milenii trăim într-o plutocrație, o formă de societate sau de stat în care clasele de proprietari exercită conducerea politică. Banii conduc lumea. Pentru a menține sistemul în viață, bogații din ziua de azi nu mai stau ei înșiși în frunte, așa cum făceau odată împărații și regii. Pentru a îndeplini această sarcină, ei se folosesc de marionetele lor, politicienii, mass-media și oamenii de știință. Elitele bogate trag sforile în fundal, scrie Uwe Froschauer într-o analiză tradusă de Daniel Rnache pentru https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.

Sarcina politicienilor în acest ”joc” este de a asigura și, dacă este posibil, de a extinde privilegiile și bogăția claselor de proprietari prin legi, jurisdicție și măsuri adecvate. Prin dezvoltarea democrației, maeștrii s-au scos din linia de foc, iar poporul a avut sentimentul de a fi suveran. Ar fi frumos, dar aparențele sunt înșelătoare! După părerea mea, democrația ne-a fost aruncată ca pe o jucărie pentru a nu ne mai răzvrăti împotriva adevăraților conducători, care și în vremurile predemocratice și-au pierdut uneori capul.
Democrația a fost probabil o invenție a celor bogați care, cu această formă de societate, se puteau retrage de pe ”câmpul de luptă” și își puteau ține oile la adăpost. Astăzi, politicienii lor servili se luptă cu oamenii de rând. Împărțirea puterii legislative, judiciare și executive este o idee democratică frumoasă, dar ea există doar pe hârtie, așa cum mulți oameni au trebuit să experimenteze dureros, de exemplu, în vremea pandemiei și după aceea (dar și cu mult înainte)
În acest sistem, mass-media are sarcina specială de a direcționa masele în direcția dorită de elitele bogate prin tehnici de manipulare precum răspândirea fricii, abrutizarea și repetiția. Pluralismul de opinie, libera formare a opiniei și ceva asemănător cu adevărul – sau chiar cu ființa umană – prezintă mai puțin interes aici. Scopul orientat spre elite justifică mijloacele inumane. Umanismul care a fost în centrul perioadei euforice a ”Iluminismului” este îngropat.
Rolul oamenilor de știință în acest sistem mafiot în rețea al ”Occidentului valorilor” definit astăzi de SUA este de a susține științific decizii parțial prefabricate cu argumente și ”dovezi”, așa cum am putut experimenta la prima mână în epoca Corona și în Ucraina. Exemple elegante ale respectivelor constatări ”științifice” au fost ”pandemia celor nevaccinați” sau excesul de mortalitate datorat deceselor provocate de căldură din cauza schimbărilor climatice. Sau alte motive ridicole și patetice pentru o rată de mortalitate peste medie. Motivul cel mai probabil pentru excesul de mortalitate ridicat de la vaccinare nu trebuie nici măcar să fie rostit de oamenii de știință, darămite pus pe hârtie și publicat, altfel s-a terminat cu fondurile de cercetare pentru institut și/sau cu postul de cercetător. Seriozitatea studiilor depinde, de obicei, de cine finanțează proiectul sau institutul de cercetare. Urma banilor duce de foarte multe ori la elite.
O lume complet mincinoasă și inumană în care se mișcă elitele și prostituatele lor. Ceea ce mă întreb este: nu vomită unii oameni de știință atunci când trebuie să prezinte prostii nefondate științific drept adevăr cu ajutorul mass-media? Mai există oare ceva asemănător cu onoarea profesională printre jurnaliștii care răspândesc aceste prostii? Se pretează acum mass-media mainstream la orice fel de mizerie?

Trăim oare într-o democrație?
Credem că trăim în democrație pentru că, de exemplu, ni se permite să alegem un Bundestag sau un Landtag la fiecare patru sau cinci ani. Înainte de alegeri, ni se promit tot felul de lucruri, cum ar fi ”fără livrări de arme în zonele de criză”. Apoi, după alegeri, intervine șocul realității când, de exemplu, o doamnă Baerbock – mediocră mental și afiliată SUA, anunță că nu-i pasă ce spun alegătorii germani despre solidaritatea sa fără limite. O solidaritate cu Ucraina finanțată din impozite, care îi înjosește pe pensionari colecționari de sticle goale.
Un Jens Spahn sau un Karl Lauterbach spun că adevărul nu prea are loc în politică, iar un Olaf Scholz îi numește pe pacifiști ”îngeri decăzuți” și pe cei vaccinați ”cobai”, lucru pe care probabil că l-a uitat deja. Super-ministrul nostru, domnul Habeck, care a pus mâna pe două portofolii – economie și energie – strălucește cu o lipsă de expertiză care ne-a adus deja nu numai râsete zgomotoase în străinătate despre casa de nebuni germană, ci și ultimul loc în UE și în G7 în ceea ce privește creșterea economică. Germania strălucește ca singura țară cu o prognoză de creștere negativă și este încă o dată ”omul bolnav al Europei”. Nu vreau să mă opresc asupra celorlalte figuri din ”cabinetul Scholz”, cum ar fi dna Faeser. Ar depăși scopul acestui articol.
Într-un interviu acordat de ”Truth Hunters” (Vânătorii de adevăruri) jurnalistului german Ernst Wolff, acesta a declarat, printre altele, următoarele:
”Alegerile nu mai contează deloc astăzi. Acești oameni sunt cumva săltați în posturile lor, iar în zilele noastre poți muta orice alegeri în orice direcție. Trebuie să vă amintiți că suntem guvernați de marile corporații digitale și de marile corporații financiare și, bineînțeles, acestea au toate posibilitățile mediatice care nu au existat vreodată. Așadar, dacă o corporație dorește ca un anumit partid să se ridice, o poate face relativ ușor astăzi prin intermediul rețelelor sociale, influențând oamenii foarte puternic în favoarea acelui partid. Și, de exemplu, spunând că toate celelalte partide au anumite hibe. Așadar, astăzi ușa este larg deschisă pentru manipulare și de aceea alegerile nu mai sunt ceea ce ni se prezintă, ca fiind o decizie liberă a cetățenilor. Astfel, 80 la sută dintre cetățeni nu au nicio idee despre politică, iar apoi se lasă puternic influențați – astăzi mai ales de rețelele de socializare. (…) Cea mai mare teamă pe care o au (”partidele”; nota autorului) este că parlamentarismul va fi la un moment dat demascat pentru ceea ce este, și anume, de fapt, doar o fraudă uriașă asupra oamenilor.”
În articolul meu ”Politica germană – o politică unică?” din august 2023, am descris problema problemei partidelor unice ridicată de dl Wolff după cum urmează:
”Văd acum o problemă serioasă a politicii globale – în special a politicii germane – în uniformitatea declarațiilor și acțiunilor politice, indiferent de ceea ce se scrie în programele partidelor respective și cu ce culoare se pictează obiectul avut în vedere. Indiferent dacă este roșu, galben, verde sau negru, cetățenii și alegătorii sunt probabil daltoniști din punct de vedere politic. Mulți alegători iau în considerare acum culoarea albastră, mai ușor de recunoscut pentru ei.
Bine, aici există diferențe de formulare, poate că există o cravată de altă culoare, dar, în final, partidele politice încă dominante SPD, Verzii, CDU, CSU, FDP fac mai mult sau mai puțin același lucru. Toate suflă în cornul însângerat pentru și mai multe livrări de arme către Ucraina. Ei au fost uniți în ceea ce privește vaccinarea obligatorie care încalcă drepturile omului și drepturile fundamentale, măsurile din pandemie care dăunează sănătății psihologice și fizice, cum ar fi mascarea obligatorie, testele PCR, distanțarea socială etc. și, bineînțeles, au respins cu o majoritate covârșitoare o moțiune înaintată parlamentului pentru o decizie privind asumarea a ceea ce s-a întâmplat în perioada respectivă. Procedând astfel, oficialii partidului mărturisesc în cele din urmă că au ceva de ascuns.
Dacă vreți să vă documentați pe tema asumării trecutului, iată două linkuri:
http://wassersaege.com/blogbeitraege/eine-echte-aufarbeitung-der-corona-geschehnisse-waere-es-wenn/ (articol din martie 2023)
http://wassersaege.com/blogbeitraege/ablehnung-eines-corona-untersuchungsausschusses-im-bundestag-mit-ueberwaeltigender-mehrheit-warum-wohl/ (articol din aprilie 2023)
Iată și un comentariu la articolul din aprilie 2023 despre o posibilă comisie de anchetă:
Puteți reduce toată această șaradă jenantă la o singură întrebare: ”Ce infractor ar dori ca infracțiunile sale să fie devoalate atunci când are posibilitatea de a scăpa nepedepsit?”.
Prin urmare, nu putem decât să ne dorim ca toată furia reprimată a cetățenilor înșelați, umiliți, ruinați și constrânși din punct de vedere existențial și al sănătății să se descarce brusc într-o asemenea măsură încât fiecare dintre acești trădători mincinoși să își fi dorit o comisie de anchetă!
Nu sper ca această furie să se descarce în orice formă de agresiune. Sper ca cei responsabili să fie nevoiți să depună mărturie în fața unei comisii și să răspundă pentru ei înșiși. Divizarea poporului forțată de elite a atins între timp o asemenea măsură încât este timpul să ne apropiem din nou unii de alții și să acționăm împotriva autorilor acestui haos. Dar asta nu funcționează cu politicieni mediocri, creați de elite.
Adevărata problemă, însă, este turma controlată de străini care își paște pe îndelete drumul tot mai departe spre abis.”
(a se vedea, de asemenea, articolul
https://wassersaege.com/blogbeitraege/gutmenschen-dienen-meist-unbewusst-kriminellen-elementen/)

Mai sunt politicienii noștri reprezentanți ai poporului?
Politicieni care folosesc banii contribuabililor pentru arme ”pacificatoare” (ce contradicție!), care prelungesc fără sens un război provocat de SUA, care acceptă sărăcirea tot mai mare a propriei populații (în special a pensionarilor, precum și a părinților singuri și a copiilor lor) și, în același timp, dau bani peste tot în lume. De exemplu 53,2 miliarde de euro (potrivit Ministerului german de Externe) din 2015 până în 2021, așa-numitul ”ajutor climatic” acordat altor state în cadrul unei inițiative a ONU, din care o parte deloc neglijabilă este deturnată (de exemplu, pentru centrale electrice pe cărbune).
Potrivit lui Jennifer Morgan, secretar de stat pentru climă în cadrul Ministerului german de Externe și fostă activistă de mediu, guvernul german plănuiește o creștere semnificativă a ajutorului pentru climă în 2024, iar cancelarul Olaf Scholz și-ar fi dat deja acordul. Banii par să existe, dar nu și pentru beneficiarii germani ai ajutorului.
3,8 miliarde de euro către Fundația Bill & Melinda Gates pentru 31 de proiecte în care niciun reprezentant al guvernului german nu face parte dintr-un comitet, consiliu de administrație al fundației sau consiliu de administrație al beneficiarului subvenției.
Astfel de politicieni nu mai reprezintă poporul. Cel puțin nu pe alegătorii lor. Potrivit Verzilor, fenomenul ar trebui oricum să fie reglat prin migrația aproape fără limite care suprasolicită sistemul social.
Politicienii care le iau oamenilor libertățile în perioada pandemiei, încălcând Legea fundamentală, care oferă companiilor farmaceutice profituri de miliarde pe seama sănătății și a finanțelor contribuabililor, care, eventual, îi privează pe micii proprietari de locuințe de mijloacele lor de trai prin legile lor idioate, care sunt parțial vinovați pentru o rată ridicată a inflației prin renunțarea la energia ieftină, nu pot fi numiți reprezentanți ai poporului. Ei nu reprezintă oamenii, ci îi lovesc! Îi privează pe cetățeni de locurile lor de muncă prin exodul industriei (probabil de aceea se numesc ”partidul muncitorilor”), de prosperitatea lor, dar nu ezită nicio secundă să își mărească propriile salarii și chiar să își permită un make-up artist, un fotograf și altele asemenea pentru câteva sute de mii de euro.
Vladimir Putin se oferă în continuare – sau din nou – să ne furnizeze gaze ieftine din Rusia prin intermediul singurului gazoduct rămas din cele patru Nord Stream. Oferta este respinsă, bineînțeles, deoarece gazul lichefiat la un preț complet supraevaluat trebuie să fie cumpărat în special de la americani, care au aruncat în aer aproape sigur – cu preaviz – celelalte trei conducte. Nu-i așa că lumea este nebună? Acest atac asupra infrastructurii Germaniei și a UE a fost un act terorist – o declarație de război dacă ar fi fost comisă de orice țară (cu excepția ”prietenilor” noștri, SUA, desigur) – , o crimă de care, în mod ciudat, aproape nimeni din guvern nu se preocupă, judecând după intensitatea anchetei. Probabil că se tem de rezultatul așteptat al unei anchete serioase.

Elitele, politicienii lor și ”Noua Ordine Mondială”
Mediocritatea politicienilor occidentali funcționează după un sistem. Cu sprijinul masiv al elitelor, ei sunt săltați în funcțiile respective și apoi, bineînțeles, au o datorie față de ”patronii” lor. Politicieni cu adevărat eficienți, autonomi și inteligenți, precum cei reprezentați odinioară de personalități precum Willy Brandt, Helmut Schmidt, Herbert Wehner sau Franz Josef Strauß, sunt rareori de găsit în guverne. Mulți dintre politicienii actuali, ușor maleabili și, de obicei, nu deosebit de inteligenți ai guvernelor occidentale, precum Annalena Baerbock, Jens Spahn, Emmanuel Macron, Justin Trudeau etc., provin din forja ”Tinerilor lideri globali” ai Forumului Economic Mondial (WEF), un conglomerat de ”gânditori” inutili care, sub pretextul filantropiei, servesc interesele membrilor acestui forum inuman, dar nu și pe ale ”restului” de opt miliarde de contemporani. Se caută un fel de ”guvern mondial”.
Guvernele naționale vor deveni în curând un lucru de domeniul trecutului sau vor dispărea în nesemnificativ. Instituții supranaționale precum OMS, WEF, ONU, controlate de SUA, precum și marile corporații vor prelua conducerea. Oamenii care gândesc și drepturile omului din fiecare națiune în parte interferează cu această ”Mare Resetare” și sunt imobilizați sau desființați pas cu pas. De exemplu, tratatul OMS privind pandemiile, un tratat care ne fură libertatea, a fost deja aprobat de parlamentul german și va fi parafat în 2024. Pas cu pas, elitele ne împing spre sclavia modernă. Cei care dorm într-o democrație nu trebuie să fie surprinși dacă se trezesc într-o dictatură în stil chinezesc.
De asemenea, fondatorul Forumului Economic Mondial inițiat de CIA și CFR (Council on Foreign Relations), Klaus Schwab, se laudă în mod constant că el sau WEF-ul are pe toată lumea în buzunar: manageri de top, politicieni, mass-media, oameni de știință, ONG-uri, sindicate, lideri religioși, antreprenori sociali etc., care lucrează în cooperare la dezvoltări tehnologice pentru viitor, benefice pentru omenire (hahaha). Partea proastă este că acest lucru este adevărat în măsura în care părțile interesate lucrează împreună. Sunt cu toții în cârdășie! Aceste instituții lucrează pentru elitele care se joacă de-a Dumnezeu, cum ar fi Rockefeller, Rothschild, Gates, Soros și ceilalți, dar nu pentru noi. Potrivit lui Klaus Schwab, în 2030 nu vom mai avea nimic, dar vom fi fericiți.
Domnule Schwab: Eu îmi definesc în continuare fericirea, și nu oameni care se joacă de-a Dumnezeu, ca dumneavoastră!
Concluzie:
Când Angela Merkel s-a așezat la o masă cu oameni precum George Soros sau Bill Gates, a radiat ca un copil mic sub bradul de Crăciun. Când a ținut un discurs în fața poporului, și-a pus expresia pietrificată pe care o știm. Domnului Scholz îi place să stea în tot felul de loje și să țină discursuri în fața ”prietenilor” și camarazilor săi de arme. El i se adresează domnului Schwab cu ”Dragă Klaus…”. Cu greu l-ar numi un înger decăzut, deși fondatorul WEF ar fi fost probabil obiectul mai potrivit al gafele sale decât pacifiștii din München care țin în mâini îngeri ai păcii.
Politicienii nu mai sunt reprezentanți ai poporului, ci slujitori ai elitelor care au declarat război poporului. Warren Buffet, unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, a declarat următoarele într-un interviu (2006) acordat New York Times:
”Există o luptă de clasă, așa este, dar clasa mea, clasa bogată, este cea care duce războiul și noi câștigăm.”
Scopul activității mele este de a contribui la prevenirea acestui scenariu.