Nu mică mi-a fost mirarea, însă, când am văzut că actuala coaliție, beneficiarul ultim al anulării abuzive a alegerilor, se bucură, pe lângă prietenia marelui amic al lui Putin, Viktor Orban și de susținerea politică nedisimulată a liderilor unor mari corporații prezente pe piața românească, fericiții posesori a 26% din PIB, așa cum ei înșiși se laudă, scrie profesorul Petrișor Peiu pe facebook, preluat de Romanian Global News.
Știind că, de regulă, directorii marilor firme străine sunt obligați de regulile guvernanței corporatiste să nu se implice politic, m-a surprins foarte tare apariția acestora fățiș în sprijinul partidelor PSD, PNL și UDMR.
Tot la capitolul mirare aș trece și înregimentarea cvasi-politică a unor oameni de afaceri români, mari importatori de mobilă sau de electrocasnice.
În mod normal, niciun patron sau director cu mintea întreagă nu se gudură bucuros pe lângă guvernul care îi crește cu 25% impozitul pe dividende. Sau care conduce finanțele țării într-o prăpastie uriașă.
Și totuși, la noi se poate. Oare de ce ?
Vom vedea că, în primul rând, de triplarea datoriei publice profită din plin băncile care nu mai trebuie să se chinuie prea mult să crediteze economia având soluția comodă de a umple nevoia uriașă de credite a statului.
Unde mai pui că proasta guvernare ne-a cadorisit și cu o creștere de dobânzi de care iarăși profită băncile. Motiv pentru care m-am mai liniștit, totul are o logică: federația FINBAN a marilor bănci străine are motive de satisfacție în prestația guvernului, principal plătitor de dobânzi uriașe în conturile băncilor componente.
Cum o logică are și gudurarea pe lângă mărinimoasa coaliție și a PIAR, adică grupul marilor asiguratori. Cine a plătit vreun RCA în ultimii ani știe de ce. Trăiască ASF și (acum) domnul vicepreședinte Mititelu, prietenii știu de ce!
Mai găsim printre „oamenii de afaceri” asociați cu PSD-PNL-UDMR și pe directorii unor companii străine, unicii beneficiari ai unei scheme de escrocherie cu sticle goale la nivel național. Aceste companii, strâns unite în grupuri de berari și băutori de sucuri, au toată îndreptățirea să se încoloneze în spatele lui Ciolacu, Bolojan și Kelemen: aceștia le-au făcut cadou un monopol la nivel național, prin care spoliază consumatorii români la fiecare sticlă sau doză consumată, pentru a-și umfla conturile o firmă privată, unde intră toți acești bani și de unde ies doar jumătate. Bașca materie primă gratis adusă la botul calului de 19 milioane de consumatori.
Nici de ACUE, federația firmelor din energie nu ne mirăm, doar ei sunt principalii beneficiari ai inexplicabilelor scumpiri din energie, decise de guvernarea pesedisto-penelistă. Sau de petroliștii de la OMV și BSOG care au primit pe gratis cele mai mari zăcăminte de gaze din Uniunea Europeană, să le exporte unde vor ei. Unde ar mai găsi ei un asemenea guvernaș docil?
Cât despre directorii supermarket-urilor germane, franțuzești și olandeze nici nu mai putem zice nimic, ei sunt răsfățații guvernării și importatorii șefi ai economiei.
Ce nu pot înțelege este, însă, cum de presa (plătită și ea din greu din bani publici de PSD, PNL și UDMR) îi prezintă pe toți acești directori de multinaționale și importatori români ca fiind „mediul de afaceri” sau „comunitatea de business”. Măi oameni buni, aceștia reprezintă (ei o spun ) 26% din PIB și vreo 350 000 de angajați. Oare ceilalți 74% din PIB și ceilalți 5 milioane de angajați ce sunt?
A, ei sunt constructorii, IT-iștii, fermierii și microîntreprinderile din industria alimentară, adică cei cărora li s-au impus peste noapte creșterea cheltuielilor și a dărilor către stat. Ei sunt amărâții cu afaceri mici, de maxim câteva sute de mii de euro și angajații acestora. Ce mai contează că sunt majoritari în această țară! Una-două poate se reunește Curtea Constituțională și decide votul cenzitar: cine nu are 100 de milioane de euro cifră de afaceri nu poate să voteze. Clar! Și secții de vot se pot organiza doar în tribune la stadioanele unde joacă echipele lor de fotbal. Unde mai pui că a doua zi totul va fi explicat de Hunor Kelemen la Budapesta și la Washington, omul abia așteaptă.
Oare printre costumele de zeci de mii de euro și pantofii cu talpă roșie ai guvernanților și ai „mediului de afaceri” s-o fi gândit cineva la cei 5 milioane de pensionari rămași cu pensia înghețată pentru a avea guvernul bani pentru ajutoare de stat oferite marilor corporații? Sau la cei 3,6 milioane de copii rămași cu alocațiile înghețate pentru a avea „mediul de afaceri” venituri din monopoluri oferite cu generozitate?
Mie cel mai trist mi se pare că asistăm tăcuți la uciderea capitalismului și a concurenței și transformarea pieței într-un șir de monopoluri și oligopoluri de mai toată jena.