În anul 1989 România era izolată în plan extern și era supusă unei campanii concertate din Est și din Vest. SUA și URSS acționau în consens, în mod uimitor pentru paradigma de până atunci a Războiului Rece, scrie pe facebook, George Scarlat, expert în politică externă, preluat de Romanian Global News.

Campania mondială era îndreptată împotriva regimului Ceaușescu, dar avea și puternice accente antiromânești, mai ales că
Ungaria se oferise să fie vârf de lance al acestei campaniei anti România sau anti Ceaușescu, luați-o cum vreți, folosindu-se inclusiv de emigrația sa șovină din SUA.
Desigur că în România nu se respectau drepturile omului, însă în analizele despre România ale think tank-ului Heritage Foundation sau în audierile pentru reînoirea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate (MFN), se susțineau la adresa României elucubrații propagandistice de genul că 100.000 biblii în limba maghiară trimise unei Alianțe Evanghelice din Transilvania ar fi fost transformate în hârtie igienică de către regimul Ceaușescu.
În prezent, dacă tragem linie, constatăm că din cei 5 membri permanenți cu drept de veto ai Consiliului de Securitate, avem relații proaste cu Rusia si China și tocmai am descoperit că ne-am distrus relația și cu cel de-al treilea membru, adică SUA. Gafa cu “emisarii speciali” ai premierului Marcel Ciolacu riscă să ne ostilizeze și Franța, al patrulea membru permanent al CS. Mai rămâne al cincilea și ultimul, Marea Britanie.
În acest timp Viktor Orban, premierul Ungariei, are relații cordiale cu aceste mari puteri, mai puțin cu Franța. Oare dacă ar apărea un litigiu internaționalizat între România și Ungaria, oare cui i-ar ține partea marile puteri din Consiliul de Securitate al ONU?
Think tank, care s-ar traduce prin “rezervor de gândire”, este o organizație sau o platformă ce reunește experți cu trecut de foști diplomați, politicieni, generali, care elaborează politici publice, pe care apoi le pun la dispoziția guvernanților. De exemplu acțiunea lui Trump din prezent respectă întocmai programul pe care i l-a pus la dispoziție think tankul “Heritage Foundation”.
Think tankuri conservatoare din SUA au început să fie preocupate de România după anularea alegerilor prezidențiale și interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu.
Pretextând deficitul democratic din România, think tankul “The American Conservative” și publicația conservatoare “The National Interest” au cerut ca la comandă renunțarea la investițiile de la baza militară de la Mihail Kogălniceanu și retragerea soldaților americani din România.
Desigur că pe fondul tensiunilor politice din România mai mulți au sărit să explice că ar fi “Mâna Moscovei”. Nu cred așa ceva, nu că Rusia nu ar putea încerca ceva contra noastră. Însă mie mi se pare că se observă coada lui Orban Viktor în această poveste.
Se lovește în ceea ce a mai rămas din Parteneriatul Strategic dintre România și SUA. Așa cum în anii ‘80 ținta de etapă era Clauza, acum este baza militară MK. Scopul final este izolarea României și mai ales ruperea de principalul său aliat, SUA.
Budapesta a inspirat think tankurile americane
Deunăzi s-a implicat în relația cu România un alt think tank conservator de peste ocean și anume “The American Conservative” (traducere Inpolitics).
Analiza despre România, mai exact despre anularea alegerilor și candidatura lui Călin Georgescu este aparent echidistantă, sau cel puțin nu cere direct ruperea relației de securitate dintre România și SUA. Însă și aici se poate detecta coada lui Viktor Orban.
“The American Conservative” îl citează pe Jaap Scholten, un jurnalist olandez care a scris despre distrugerea vechii aristocrații transilvănene sub comunism. Dar aristocratia din Transilvania era alcătuită din grofii unguri! Aristocrația românească a lui Dragoș Vodă și Bogdan Vodă din Maramureș a dispărut din Evul Mediu.
Scholten regretă că în Transilvania “aristocrația” adică grofii unguri a fost înlocuită de copiii noi nomenclaturi, adică de români.
“The American Conservative” o citează și pe Emese Vig, o jurnalistă maghiară din Cluj-Napoca, descris ca un oraș din Transilvania care găzduiește “încă o mare comunitate maghiară”.
Ziarista maghiară declara despre Georgescu că: “istoric, candidații cu profilul său ideologic au avut o relație tensionată cu minoritatea maghiară din România. În 2000, candidatul prezidențial de extremă dreapta Vadim Tudor, cu care Georgescu este adesea comparat, a amenințat că va institui legea marțială în zonele maghiare”.
Ziarista maghiară exagerează. Călin Georgescu nu este cunoscut cu antecedente antimaghiare, însă Viktor Orban, secondat de locotenentul să Kelemen Hunor, a hotărât să lupte împotriva alegerii lui Georgescu, pentru a elimina un potențial rival. Orban se erijase în unicul trumpist și partener al SUA din regiune și nu îi convenea să mai apară un altul, peste o țară de două ori mai mare decât Ungaria și cu o importanță geopolitică mult mai mare.
Prin criticarea lui Georgescu de către un think tank conservator, susținător al lui Trump, se induce ideea că România este irecuperabilă pentru SUA, indiferent de cine ar fi condusă. Dacă regimul din prezent este rău, pentru că este subordonat Bruxelessului și a anulat democrația, suveraniștii români sunt la fel de răi, pentru că ar persecuta minoritatea maghiară odată ajunși la putere.
“The American Conservative” mai spune cu năduf că “România are acum un PIB pe cap de locuitor mai mare decît Ungaria, o realizare uimitoare pentru o țară despre care mulți se îndoiau că va fi vreodată admisă în UE”.
Aceasta este una dintre obsesiile Ungariei. În momentul în care România a întrecut Ungaria la Produsul Intern Brut, s-a declanșat o adevărată furtună la Budapesta, a fost “șoc și groază”.
Și de aici se vede inspirația maghiară a analizei din “The American Conservative”.
SRI a devenit țintă
Serviciul Român de Informații SRI este țintă în analiza AC. SRI ar fi “Umbra Securității care planează și asupra politicii românești moderne”. În primul rând este citat ziaristul german Paul Hockenos. Oare de unde l-or fi găsit? În 1989 Hockenos a devenit cunoscut pentru că a relatat despre o mare operațiune de imagine a guvernului comunist reformator de la Budapesta făcută cu aprobarea URSS și anume deschiderea graniței dintre Ungaria și Austria, pentru a permite fuga cetățenilor Germaniei de Est comuniste, aflați în Ungaria sub pretext turistic. Ce să vezi, Hockenos a descoperit întâmplător evenimentul, pe când făcea cu autostopul pe la granița Ungariei. Cu alte cuvinte, criticul SRI este cunoscut încă de acum 36 de ani ca propagandist al Budapestei.
Criticile la adresa SRI sunt că are buget prea mare deși România “are o armată neglijabilă” (observați răutatea) și este o țară “cu puține amenințări externe”. SRI interceptează telefoanele, ilegal se subînțelege. Este citat și ziaristul olandez Sholten, cel care deplângea dispariția grofilor din Transilvania și care spune că a asistat el cum oamenii de afaceri români își scot bateriile de la telefoane când se întâlnesc, de teamă să nu fie interceptați. Se mai citează raportul unui think tank german care susține că SRI participă în cercuri închise la luarea unor decizii importante, a pătruns în partide politice, controlează lideri politici și acoperirea mediatică.
Dacă scopul analizei publicate în “The American Conservative” este defăimarea României cu scopul ruperii relației sale cu partenerul strategic american, atunci atacul la SRI este din aceeași logică. Dincolo de politicienii și diplomații care de obicei se schimbă la patru ani, legătura până acum strânsă dintre România și SUA a fost asigurată de instituțiile perene, pe linie NATO. De exemplu susținătorul constant al României la Washington și înainte și după aderarea la NATO a fost dintotdeauna Pentagonul, adică Ministerul Apărării, care adesea nu s-a sfiit să intre în contradicție cu evaluările în legătură cu România ale Casei Albe și Departamentului de Stat.
SRI asigură o legătură strânsă cu SUA în cadrul NATO. Probabil că pentru americani SRI este mult mai credibil decât serviciile din Ungaria, o țară nesigură politic, cu legăturile sale cu rușii și chinezii și acest lucru ar fi logic să nemulțumească Budapesta. În plus, Trump, consilierul său de securitate, secretarii de stat, se informează despre România nu citind “The American Conservative”, ci rapoartele serviciilor americane partenere ale SRI, acesta fiind încă un posibil motiv de discreditare a SRI de către “The American Conservative”, cu scopul ruperii parteneriatului strategic România – SUA.
Orban a penetrat sistemul american de securitate
Viktor Orban a reușit să își plaseze oamenii în inima sistemului de securitate american, după instaurarea Administrației Trump.
Gorka Sebestyén Lukács, cu numele anglicizat Sebastian Gorka, fost consilier al premierului Viktor Orban, a fost numit în ianuarie 2025 asistent adjunct al președintelui Donald Trump și totodată și director pentru contraterorism în cadrul National Security Council.
Pal Gorka, tatăl lui Sebastian Gorka, a fost membru al “Ordinului Cavalerilor”, o organizație iredentistă înființată de dictatorul Miklos Horthy pentru a contribui la refacerea Ungariei în frontierele de la 1918. Ajuns în Occident, Pal Gorka a activat în cadrul “Federației Mondiale a Ungurilor”, o organizație a emigrației șovine maghiare, implicată în campaniile antiromânești, printre altele și în cea din anii ‘80 dusă sub pretextul luptei cu regimul Ceaușescu.
Soția lui Gorka, Katharine Cornell Gorka a fost numită analist de securitate la “Homeland Security”, serviciul american de securitate internă, cel care a anunțat înaintea Departamentului de Stat că România va fi scoasă din programul Visa Waiver.
Emisarii lui Ciolacu
Premierul Marcel Ciolacu nu îl poate retrage de la post pe ambasadorul de la Washington, Andrei Muraru, deși acesta este incompatibil cu Administrația Trump. Ca să încerce totuși să dreagă relația cu SUA, Ciolacu a încercat să trimită la Trump emisari neoficiali, un om de afaceri româno-american, pe Dragoș Sprînceană și pe Lucian Romașcanu, președintele Consiliului Județean Buzău. Atât s-a putut.