Pe 24 mai cotidianul german “Die Welt” a publicat editorialul “Cenzura soft în Europa”, scris pe un ton sceptic referitor la situația din România și la alegerile prezidențiale.
Editorialul începe prin a se întreba retoric dacă spionajul francez a avut tentativa de a amuți vocile conservatoare, scrie George Scarlat pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Tot el își răspunde în continuare afirmând că alegatiunile lui Pavel Durov, fondatorul rețelei Telegram, care a făcut dezvăluirea sunt serioase și acum sunt susținute și de un jurnalist român. Se referă la Marius Tucă, citat în continuare în articol.
Die Welt susține că dacă este adevărat incidentul cu implicarea lui Nicolas Lerner șeful spionajului francez, care i-a cerut lui Durov să amuțească vocile conservatoare și să blocheze canalele de dreapta de pe Telegram, atunci “ne confruntăm cu un proces care pune în discuție identitatea culturii noastre democratice”.
Potrivit editorialistului german, prin refuzul său, Durov “a expus ceea ce se dezvoltă ca o structură de putere: o formă nouă, hibridă de control politic, în care serviciile de informații, instituțiile supranaționale și operatorii platformelor online stabilesc un regim informal de cenzură”.
Potrivit Die Welt, “contextul face ca dezmințirea francezilor să fie foarte fragilă. Alegerile din România nu au fost ca oricare altele: a fost un război purtat prin intermediari, pe terenul narativelor. Telegram a devenit scena declarată a luptei pentru putere. Guvernul României, Franța și UE indică operațiunile de influențare ale Rusiei, dar acesta este un scurt circuit de logică. Simpla suspiciune a manipulării ruse este prea des declarată ca bază pentru legitimarea intervențiilor preventive, chiar și împotriva vocilor legitime. Suspiciunea generală înlocuiește diferențierea și termenul “dezinformare” devine o expresie bună la toate, folosită pentru a reclasifica deviaționismul politic ca risc de securitate”.
Trebuie luată în considerare cronologia, mai scrie editorialistul de la Die Welt. “Prima rundă a alegerilor din noiembrie 2024 a fost deja anulată ca urmare a campaniilor rusești de dezinformare. Așa ceva a fost nemaiîntâlnit. și constituie precedentul pe care se bazează acum toată lumea pentru a marca orice abatere digitală ca o potențială amenințare”.
Despre victoria lui Nicușor Dan cu 53,6% Die Welt relatează că a fost celebrată ca o victorie pentru Europa, dar în același timp se întreabă dacă nu cumva a fost victoria controlului informației.
Este lăudabil că editorialistul german apără democrația și dreptul la liberă exprimare, puse în discuție în Europa, nu doar în România, conform articolului. Însă dacă punem lucrurile în context, toleranța Germaniei față de asemenea derapaje nedemocratice este foarte mare. În Germania sunt încălcări antidemocratice și mai grave decât în România, așa că poate Die Welt a avut și altă miză prin publicarea acestui editorial decât apărarea libertăților în țara noastră.
Udo Ulfkotte a fost în colegiul editorial al cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung din 1986 până în 2003. El a fost și corespondent de război și a trăit mulți ani în țări islamice și a fost și ziarist acreditat la ONU.
În anul 2014 Ulfkotte a scris best-sellerul Gekaufte Journalisten/Ziaristi cumpărați (foto) în care arată că articolele de politică externă din presa germană sunt controlate de BND, serviciul de informații externe, care îi plătește pe ziariști.

Ca atare, nu putem exclude că motivația publicării articolului din Die Welt este geopolitică. Poate că Germania este nemulțumită că Franța a dat lovitura în România, odată cu alegerile prezidențiale din 18 mai. România a mai fost teren de luptă între Franța și Germania în anul 2019, când a deținut președinția semestrială prin rotație a Uniunii Europene și în această calitate a făcut jocul Franței în cazul gazoductului North Stream 2, fapt care a nemulțumit foarte tare Berlinul.
Die Welt este unul dintre principalele cotidiene germane cu răspândire națională și aparține gigantului editorial Axel Springer, care este “mama” mainstreamului în Germania.
Posibil ca rivalitatea geopolitică pentru România ar fi o șansă, interesele divergente ale marilor puteri putând să se anihileze reciproc, așa cum a fost în 1859, când românii au reușit Unirea Principatelor.