După o lună pierdută cu așa-zise negocieri, timp în care deficitul bugetar și datoria externă au continuat să crească, coaliția a cotcodăcit fericită că a ouat o mărgică în loc de bani de aur, ca în povestea “Punguța cu doi bani”, a lui Ion Creangă, scrie George Scarlat preluat de Romanian Global News.

Cele 91 de pagini cu care s-a prezentat Guvernul Bolojan în fața parlamentului sunt poate declarație de intenții, manifest politic, sau orice altceva în afară de program de guvernare.
Nu sunt termene, nu e trecut impactul bugetar al măsurilor propuse și așa mai departe.
Din text lipsește lucrul cel mai presant și anume măsurile cu care se vor prezenta în fața Comisiei Europene pentru a evita sancționarea României pentru deficit excesiv, eventuslitate în care s-ar putea prăbuși ratingul împrumuturilor pentru România la nivelul “junk”, adică gunoi, pe românește.
Dacă s-ar întâmpla așa ceva guvernul nu ar mai putea găsi bani cu împrumut, țara ar intra în încetare de plăți și “Grecia – 2010” ar scrie pe noi, adică ar fi cel mai negru coșmar.
La audierile de la Comisia parlamentară reunită pentru Buget-Finante, ministrul Finanțelor Alexandru Nazare a cam lămurit de ce Guvernul Bolojan nu are program. Întrebat care sunt măsurile pentru reducerea deficitului bugetar și care vor fi prezentate Comisiei Europene, Nazare a răspuns că pe lângă deficitele existente există și un “deficit de încredere” față de România și că vor discuta ce măsuri vor lua împreună cu Comisia Europeană.
Cu alte cuvinte, guvernul a renunțat de bună voie la suveranitatea națională, pe care o va transfera Comisiei Europene. Comisia va hotărî în locul Guvernului cât să taie și de unde anume. Așa ceva ar fi inacceptabil.
Guvernul a pus România în această situație. Spun generic “guvernul” pentru că a fost tot timpul aceeași coaliție și guvernul Bolojan mai păstrează și câțiva miniștri din guvernul Ciolacu.
Trebuiau să depună un plan de măsuri pentru reducerea deficitului în septembrie 2024, apoi până pe 30 aprilie 2025, apoi până la Consiliul European al Miniștrilor de Finanțe ECOFIN din 20 iunie, apoi mai era un ECOFIN pe 8 iulie samd. Nu au depus nimic. Deoarece Comisia dă în continuare drogul toxicomanului român, i-a mai păsuit pe guvernanți până în octombrie, când aceștia se vor duce la Bruxelles cu un carnețel de notițe și un pix, ca să scrie ce le va dicta Ursula.
Am mai văzut acest film trist în 1997, în timpul guvernării Ciorbea (PNȚCD + PNL + PD + UDMR) când guvernul era disperat să încheie acordul stand-by cu FMI și apoi să primească tranșele din împrumut.
FMI îți spune doar să ai deficit de 3%, nu și de unde anume să tai, sau de unde să mai storci venituri pentru bugetul statului. Tu trebuie să-i prezinți măsuri credibile, gen “mărim acciza la carburanți”, nu povești gen “vom reduce corupția din vămi și astfel vor crește încasările din taxe vamale”.
Însă când delegația FMI venea la București, reprezentanții părții române o priveau cu ochi umezi precum căprioara lui Nicolae Labiș, când erau întrebați ce măsuri propun. Ca atare, FMI le spunea: “puneți mâna și scrieți, că vă spunem noi ce să faceți”. Asa ajunsese Poul Thompsen, șeful delegației FMI să fie conducătorul României, cu notorietate pe măsură. Îl așteptau ziaristii la scara avionului, când ateriza la Otopeni. Un patron de brutărie din Gorj, care angajase doi mineri disponibilizați, mi-a povestit că aceștia cântau cu obidă o baladă haiducească despre Thompsen, gen “Manea slutu și urătu”. Poul Thompsen intrase în folclor!
Mie nu mi-e clar dacă a fost vreo regie care a urmărit să ne lase fără suveranitate, pentru a ni se impune apoi anumite măsuri, gen privatizarea companiilor naționale. Înclin totuși să cred că guvernanții ne-au băgat în această situație mai mult din incompetență si iresponsabilitate.
Deși în politică “niciodată să nu spui niciodată”!