„Mamele aflate în concediu de creștere al copilului trebuie să plătească 6 salarii minime pe economie pentru a beneficia de asigurări de sănătate. Refugiații ucraineni au acces gratuit la servicii medicale fără să contribuie nicicum la Casa de asigurări de sănătate.Impozitarea jocurilor de noroc redusă de la 10% la 4%, cadou pentru fratele Ursulei, președinte Superbet. Ticăloși sau doar proști?”, a scris Manuela Hărăbor pe contul său de Facebook, citată de https://www.activenews.ro și preluată de Romanian Global News.
„Când v-am numit “mase de manevră” v-ați supărat și m-ați taxat. Acum plângeți în pumni, vă revoltați și faceți petiții. Ați vrut weekeND plăcut? Ați primit, și noi toți mulțumită vouă, multe ND-uri. TăiND, taxâND, impozitâND înarmâND, ajutâND la infinit Ucraina și Moldova, salvâND în continuare multinaționalele de impozitare corectă, cotizâND pentru salarii nesimțite și sinecuri de partide.
FurâND România, dar plăcâND Europei ursuliene și macroniene.
Nu mai manevrâND?
Așa curâND?”
Reamintim că reputata actriță Manuela Hărăbor a fost recent eliminată dintr-un rol pentru vederile sale naționale. Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob, un fin cunoscător al lumii teatrului și filmului, a schițat următoarele observații:
„Elvira Godeanu, o foarte mare actriță interbelică, în primii ani ai regimului comunist a fost practic interzisă de pe scenă doar pentru că fusese apropiată de regimul regal. Abia în anii ’60 i s-a permis să revină timid, în roluri secundare.
Clody Bertola a fost marginalizată în anii ’50–’60 din cauză că venea dintr-un mediu „burghez”, „cosmopolit”, nu era compatibilă cu estetica realist-socialistă. A revenit în atenție abia după liberalizarea culturală din anii ’70.
George Vraca – Actor simbol al teatrului interbelic. După 1945 a fost persecutat subtil, marginalizat, etichetat ca „reacționar”. A fost ținut la distanță de roluri importante și posturi oficiale, deși avea un talent excepțional.
Radu Beligan (deși a devenit simbol oficial mai târziu). În perioada de început a regimului comunist (anii ’50), a fost suspectat de „elitism” pentru formația sa clasică și apropierea de intelectualii interbelici. A fost marginalizat temporar, până a acceptat să joace roluri „angajate social” și să colaboreze cu regimul.
Toma Caragiu, în anii ’50–’60, a fost privit cu reținere de autorități pentru că nu promova suficient „tipologia proletară”. Avea un umor sofisticat, uneori ambiguu ideologic, care nu era pe gustul cenzorilor. A fost „ținut în așteptare” ani de zile pentru roluri importante în film, fiind folosit mai ales în teatru, unde era mai ușor de controlat.
Mecanismele marginalizării în comunism erau: refuzul de a intra în sindicatele de creație controlate politic, neparticiparea la acțiuni de propagandă, neaderarea la Partidul Comunist Român, asocieri cu perioada interbelică, cu case regale sau elite occidentale, estetici „decadente” sau „formalisme” (considerate suspecte ideologic).
Cu Manuela Hărăbor, sau cu formația muzicală Firma, pare că ne întoarcem le vremurile de tristă amintire. What’s next?…”