În ciuda sprijinului consistent oferit Ucrainei de către statul român, inclusiv prin ajutor financiar, logistic și umanitar pe durata războiului cu Rusia, autoritățile de la Kiev continuă să trateze cu ostilitate minoritatea românească, scrie https://gazetarii.ro, preluat de Romanian Global News.

Trei organizații românești din Ucraina cer public intervenția președintelui Nicușor Dan, solicitând protejarea comunității române și recunoașterea oficială a unei asociații religioase sub tutela Bisericii Ortodoxe Române (BOR).
Situația a escaladat în Regiunea Cernăuți, unde mai mulți preoți români afirmă că au fost amenințați de autoritățile ucrainene: dacă aleg să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană (afiliată Patriarhiei Moscovei) pentru a se alătura BOR, vor fi trimiși direct pe linia frontului. Informațiile au fost transmise prin intermediul postului Europa Liberă, care a documentat mai multe cazuri de presiuni exercitate asupra clericilor români.
Un incident grav a avut loc pe 17 iunie în Catedrala Mitropolitană din Cernăuți, unde preoții români slujesc și în limba română. Mai mulți indivizi mascați au pătruns în lăcașul de cult și au agresat clerici, într-o acțiune ce pare orchestratată pentru a intimida. Martori spun că agresorii susțin cauza Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), o structură care încearcă să preia forțat parohiile românești.
Potrivit surselor locale, aproximativ 130 de preoți români activează în prezent în Ucraina în structuri ecleziastice care nu au fost încă afiliate BOR, deși unii dintre aceștia au cerut în mod expres transferul canonic. Însă solicitările lor sunt sistematic blocate, iar clericii sunt amenințați cu represalii directe, inclusiv mobilizarea forțată pe front.
„Am rupt legătura cu Patriarhia Rusă din motive evidente. Dar vrem să ne întoarcem la Biserica noastră mamă, Biserica Ortodoxă Română. Nu ni se permite. Ni se pun obstacole, suntem amenințați, intimidați. Se folosește frica de front ca armă politică și religioasă”, a declarat un preot român din Cernăuți.
Comunitățile românești cer ca autoritățile române să intervină ferm și public în apărarea drepturilor minorității române din Ucraina, mai ales în contextul în care România s-a dovedit unul dintre cei mai activi susținători ai Kievului în timpul invaziei ruse.
„Am oferit sprijin financiar, adăpost, alimente, combustibil, și am fost un partener constant al Ucrainei în fața agresiunii ruse. Este inacceptabil ca, în paralel, românii din Ucraina să fie tratați cu dispreț și brutalitate”, spun liderii comunităților religioase românești.
Solicitarea lor se îndreaptă acum spre Palatul Cotroceni: președintele Nicușor Dan este chemat să apere demnitatea și drepturile cetățenilor români de peste graniță, care nu cer altceva decât libertate religioasă și protecție în fața abuzurilor. O va face acesta? Perspectivivele nu sunt însă pozitive, mai ales că pe ordinea de zi a CSAT de astăzi problema nu figurează, dar continuarea sprijinului da.
Declarațiile recente ale președintelui Nicușor Dan, exprimate în cadrul summitului de la Vilnius și reiterate la forumul regional de securitate de la Varșovia, au reconfirmat angajamentul României pentru sprijinirea Ucrainei în fața agresiunii ruse: sprijin militar, umanitar și politic. La rândul său, ministrul de externe Oana Țoiu a subliniat în mai multe rânduri că România „a oferit mai mult decât sprijin logistic – a oferit încredere și stabilitate” în regiune. În acest context, tratamentul discriminatoriu aplicat comunității românești din Ucraina, inclusiv clericilor, intră în contrast dureros cu mesajele oficiale de parteneriat și solidaritate.
În schimbul sprijinului amplu și constant oferit de România – de la deschiderea granițelor pentru refugiați, la transporturi de ajutoare, susținere diplomatică și fonduri pentru reconstrucție, sistemul Patriot donat cu totul – minoritatea românească din Ucraina primește umilință, presiune și marginalizare. Românii din regiuni istorice precum Cernăuți, regiunea Transcarpatia sau regiunea Odesa sunt privați de dreptul la educație în limba maternă, de libertate religioasă și de reprezentare autentică. Preoții sunt amenințați cu frontul, școlile românești sunt închise, iar comunitățile sunt reduse la tăcere prin metode de forță. În timp ce România joacă un rol de aliat loial în conflictul ruso-ucrainean, tratamentul aplicat românilor din Ucraina ridică întrebări grave despre buna-credință a autorităților de la Kiev și despre prețul real al unui parteneriat care este unilateral.
Dacă România rămâne un aliat fidel al Ucrainei în lupta pentru suveranitate, atunci este momentul ca și Kievul să dovedească reciprocitate și respect pentru drepturile fundamentale ale minorității române – inclusiv libertatea religioasă.