Trump pare să-și forțeze norocul cu Putin, care este deschis la compromisuri, nu la concesii, cu atât mai puțin la concesii semnificative în materie de securitate. Dacă această abordare nu se schimbă, atunci este de așteptat o escaladare serioasă, se arată într-o analiză a lui Andrew Korybko, citată de https://opozitia.net și preluată de Romnaian Global News.

Garanțiile de securitate occidentale pentru Ucraina sunt una dintre principalele probleme care întârzie o soluționare politică a conflictului. Rusia a lansat operațiunea specială (SMO) în primul rând ca răspuns la amenințările provenite din partea NATO în Ucraina. Prin urmare, ar fi o concesie semnificativă pentru Rusia să accepte un anumit nivel al acestor amenințări, poate chiar în forme mai intense decât înainte de SMO. Se pare însă că exact asta are în vedere Trump, conform propriilor declarații și rapoartelor recente:

• 18 august: „Ucraina îi oferă lui Trump un contract de arme în valoare de 100 de miliarde de dolari pentru a obține garanții de securitate”
• 23 august: „Pentagonul a blocat în tăcere atacurile cu rachete de lungă distanță ale Ucrainei asupra Rusiei”
• 25 august: „Trump spune că SUA au încetat să mai finanțeze Ucraina”
• 25 august: „SUA nu vor juca un rol cheie în garanțiile de securitate ale Ucrainei – Trump”
• 26 august: „SUA oferă sprijin aerian și informațional forțelor postbelice din Ucraina”
  Concluziile corespunzătoare sunt următoarele: 1) Ucraina dorește ca Trump să continue noua sa politică de a o înarma indirect prin vânzări de arme către NATO; 2) deși Ucraina nu mai are permisiunea SUA de a ataca teritoriul rus recunoscut universal, 3.350 de rachete aeriene cu rază extinsă de atac au fost tocmai aprobate în conformitate cu politica menționată anterior; 3) astfel de acorduri reprezintă noua abordare a conflictului din partea lui Trump; 4) el este reticent să se implice mai profund; dar 5) SUA ar putea totuși să ajute forțele UE în Ucraina.
  Din perspectiva oficială a Rusiei, care ar putea să nu reflecte în mod speculativ poziția sa reală în spatele ușilor închise: 1) fluxul continuu de arme NATO către Ucraina este inacceptabil; 2) este și mai grav dacă acestea sunt arme ofensive moderne (rachetele Javelin și Stinger dinaintea SMO erau deja suficient de periculoase); 3) mândria lui Trump față de noua sa politică face improbabil ca acesta să-și schimbe cursul; 4) este lăudabil faptul că nu dorește să se implice mai profund; dar 5) orice forțe occidentale în Ucraina rămân inacceptabile.
  În consecință, mărul discordiei îl reprezintă fluxul continuu de arme ofensive moderne către Ucraina și flirtul SUA cu sprijinirea trupelor UE acolo, care, potrivit raportului citat anterior, ar putea fi dislocate la o oarecare distanță de front, în spatele trupelor ucrainene antrenate de NATO și a forțelor de menținere a păcii din țările neutre. Sprijinul SUA ar putea lua forma informațiilor, supravegherii și recunoașterii; comenzii și controlului; mai multor sisteme de apărare aeriană; și aeronavelor, logisticii și radarelor care susțin o zonă de interdicție aeriană impusă de UE.
  Scenariul menționat mai sus ar intensifica amenințările provenite din Ucraina din partea NATO. Ar fi un adversar mai redutabil decât în era pre-SMO și, de data aceasta, ar avea sprijinul direct al trupelor unor țări NATO pe teritoriul său, chiar dacă SUA nu le oferă oficial protecția prevăzută la articolul 5. Riscul izbucnirii unui război fierbinte între NATO și Rusia, fie din inițiativa blocului, fie din cauza manipulării Ucrainei prin provocări viitoare, ar fi astfel fără precedent și ar rămâne o amenințare durabilă.
  Prin urmare, este puțin probabil ca Rusia să fie de acord cu acest lucru, chiar dacă Occidentul ar constrânge Ucraina să cedeze toate regiunile disputate, ceea ce este oricum puțin probabil, deoarece ar însemna că amenințările provenite din partea NATO în Ucraina ar fi mult mai grave decât înainte de SMO. Cel mult, Rusia ar putea fi de acord cu introducerea de arme ofensive moderne în Ucraina și, poate, cu prezența trupelor occidentale la vest de Nipru, dar numai dacă tot teritoriul la est de râu este demilitarizat și SUA își reduc semnificativ forțele din Europa.
  Propunerea de demilitarizare a fost prezentată pentru prima dată în ianuarie aici și ar implica, de asemenea, ca această regiune „Trans-Dnieper” (TDR) să fie controlată de forțe de menținere a păcii non-occidentale, cu o prezență simbolică a Ucrainei, cum ar fi forțele de poliție locale. Acest aranjament este în concordanță cu spiritul a ceea ce se ia în considerare în prezent, conform raportului menționat anterior, în ceea ce privește forțele de menținere a păcii din țările neutre care patrulează pe front, trupele ucrainene antrenate de NATO în spatele lor și apoi cele occidentale la o oarecare distanță în spate. Diferențele constau însă în faptul că TDR nu ar fi demilitarizată datorită prezenței trupelor ucrainene antrenate de NATO în această zonă, iar UE ar impune o zonă de interdicție aeriană, fie peste întreaga Ucraina, fie doar la vest de TDR. Rusia ar putea accepta trupele ucrainene antrenate de NATO în TDR dacă Kievul cedează toate regiunile disputate, dar o zonă de interdicție aeriană acolo ar rămâne probabil inacceptabilă. Cu toate acestea, o reducere semnificativă a forțelor americane în Europa ar putea face ca zona de vest a Niprului să fie mai acceptabilă pentru Rusia.
  În concluzie, interesul lui Trump de a continua noua sa politică de a înarma indirect Ucraina prin NATO și chiar de a ajuta unele dintre forțele blocului din această zonă ar putea fi, în teorie, aprobat de Rusia ca parte a unei soluții politice, dar numai în condiții foarte specifice. Vorbim de cedări teritoriale și o zonă demilitarizată controlată de forțe de menținere a păcii non-occidentale, în timp ce o zonă de interdicție aeriană impusă de UE la vest de râu ar putea – în scenariul foarte puțin probabil în care ar fi acceptată – să necesite o reducere semnificativă a forțelor americane din Europa.
  Problema este însă că Trump și-a intensificat retorica împotriva Rusiei după recentul summit de la Casa Albă privind garanțiile de securitate cu Zelensky și o mână de lideri europeni. Aceasta include criticarea contrafactuală a lui Biden pentru că nu a autorizat atacurile ucrainene în interiorul teritoriului universal recunoscut al Rusiei și amenințarea cu războiul economic cu Rusia dacă Putin nu face compromisuri. Trump ar putea astfel să încerce să transforme scenariul cel mai pesimist al lui Putin într-un fapt împlinit, așa cum se explică în această serie analitică:
• 16 august: „Ce stă în calea unui compromis major privind Ucraina?”
• 21 august: „Care garanții de securitate occidentale pentru Ucraina ar putea fi acceptabile pentru Putin?”
• 22 august: „Intervenția directă a NATO în Ucraina ar putea deveni în curând un fapt împlinit”
  UE, Zelensky și belicoșii americani precum Lindsey Graham ar prefera ca Trump să îi impună lui Putin cereri inacceptabile care să saboteze procesul de pace, ceea ce ar putea fi apoi folosit pentru a justifica escaladarea occidentală. Sau să îl forțeze în mod periculos să accepte acest fapt împlinit. Judecând după declarațiile lui Trump de până acum și după rapoartele recente, acesta își forțează norocul cu Putin, care este deschis la compromisuri, nu la concesii, cu atât mai puțin la concesii semnificative în materie de securitate. Dacă abordarea nu se schimbă, atunci este de așteptat o escaladare serioasă.
  Romanian Global News precizează că Departamentul de Stat al SUA a aprobat o potenţială vânzare către Ucraina de rachete de croazieră lansate din aer şi echipamente conexe, în valoare estimată la 825 de milioane de dolari, a anunţat joi Pentagonul, potrivit Reuters, informează News.ro.
  Vânzarea potenţială a 3.350 de rachete Extended Range Attack Munition (ERAM) include kituri de ghidare GPS şi sisteme de apărare electronică pentru aceste arme, care au o rază de acţiune de „câteva sute” de mile, potrivit unuia dintre producători.
  Agenţia de Cooperare pentru Securitate şi Apărare a Pentagonului a notificat joi Congresul cu privire la posibila vânzare, adăugând: „Această vânzare propusă va sprijini obiectivele de politică externă şi de securitate naţională ale Statelor Unite, îmbunătăţind securitatea unei ţări partenere care este o forţă pentru stabilitatea politică şi progresul economic în Europa”.
  Deci războiul va continua cu un puternic potențial de escaladare.