Refuzul ambasadoarei României la Sofia, Brândușa Ioana Predescu, de a participa la un eveniment organizat Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria, la Vidin, cu participarea unei delegații a Comisiei pentru Românii de pretutindeni a Senatului României, este un act de profund dispreț față de Parlamentul României și de dezinteres față de atribuțiile care îi revin, se arată într-o informație de presă comentată de Romanian Global News.
Președintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, într-o intervenție pe care a avut-o în cadrul evenimentului cultural închinat Sfintei Teofana Basarabab a certut retreagerea de la post a ambasadorului României la Sofia, ambasador care nu numai că nu a fost prezent la eveniment, dar nici măcar nu a trimis un reprezentant care să participe alături de românii din Bulgaria și de delagația Senatului României la conferința/dezbatere de la Vidin.
Președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni a Senatului României, senatorul Cristina Dumitrescu, a deplâns în cuvântul său lipsa drepturilor elementare pentru numeroasa comunitate românească/românofonă din Bulgaria și a criticat neimplicare guvernului de la București și a diplomației române în apărarea drepturilor comunității românești.
În acest context, după ce a discutat și cu mai mulți români din Bulgaria care s-au plâns de faptul că nu găsesc sprijin la ambasada din Sofia atunci când au nevoie, iar serviciile consulare sunt foarte proaste, senatorul AUR de Gorj, Ionuț Sandu, îi solicită doamnei Oana Țoiu, ministru de Externe al României, rechemarea în centrală a ambasadorului Predescu.
“Sunt aproximativ 500.000 de români, aromâni și rudari care trăiesc în Bulgaria și care ar avea nevoie de o ambasadă a României mult mai implicată în a le apăra drepturile. Comunitatea românească de la sud de Dunăre se află în suferință și ambasadoarea Predescu, deși a confirmat inițial participare, refuză să se întâlnească cu reprezentanții Parlamentului României. În deplasarea la simpozionul internațional, am fost însoțit de doamna senator Cristina Dumitrescu, președintele Comisiei, domnul senator Ștefan Geamănu și domnul deputat Daniel Ciornei. Ulterior, văzând atitudinea ambasadoarei României, am cerut opinii de la cetățenii români din Bulgaria și ni s-a spus că nu există niciun fel de ajutor sau dialog. Așa stând lucrurile, neînțelegându-și fișa postului, este dezirabil ca doamna Predescu să fie rechemată în centrala MAE”, a declarat senatorul AUR Ionuț Sandu.
Delegația Comisiei pentru Românii de Pretutindeni a senatului României, condusă de senatorul Cristina Dumitrescu, președinte al Comisiei, a participat, în perioada 18 – 19 octombrie, la Simpozionul Internațional „Viața Sfintei Cuvioase Teofana Basarab” care a avut loc la Vidin. În marja evenimentului, a avut o întâlnire oficială cu șeful cancelariei Mitropoliei Vidinului, în cadrul căreia parlamentarii români au discutat despre posibilitatea ca românii din Bulgaria să aibă slujbe în limba română în bisericile ortodoxe bulgare.
“Vrem și noi aceleași drepturi pe care bulgarii le au în țara noastră. În România trăiesc aproximativ 7.500 de cetățeni de etnie bulgară, care se bucură de reprezentare parlamentară prin domnul deputat Gheorghe Nakov, precum și de sprijin financiar consistent din partea statului român. Vorbim de peste 2 milioane de euro în anul 2024. În acest context, la nivel minimal, se impune înființarea unui lăcaș de cult și de rugăciune în apropierea mormântului Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, loc de mare încărcătură spirituală și istorică pentru românii din această regiune. Românii din Bulgaria reprezintă o parte vie a sufletului românesc. Ei trăiesc de secole pe aceste meleaguri, dar fără recunoaștere, fără sprijin și, de multe ori, fără voce.Este datoria noastră, ca reprezentanți ai statului român, să nu îi uităm și să acționăm concret pentru apărarea drepturilor lor.Înființarea unui lăcaș de cult românesc la Vidin nu este doar un gest simbolic, ci o necesitate spirituală și identitară”, a concluzionat senatorul Sandu.
La finalul simpozionului, delegația română a adus un omagiu la mormântul Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, un moment de profundă încărcătură emoțională și duhovnicească, în semn de recunoștință față de cea care a fost și rămâne un simbol al credinței și al identității românești peste hotare.
Documentar
În timp ce România este un exemplu în respectarea drepturilor minorităților naționale, inclusiv cea bulgară, Bulgaria nici măcar nu recunoaște statutul de minoritate națională românilor din Bulgaria.
Minoritatea bulgară are garantată, prin lege, posibilitatea de a fi reprezentată în Parlament. Reprezentantul său în Parlamentul României, din 1 februarie 2021, este Gheorghe Nakov, din partea Uniunii Bulgare din Banat – România (UBBR) .
Învățământul în limba bulgară: Populația școlară aparținând minorității bulgare poate studia în limba bulgară, literatura bulgară, istoria și tradițiile minorității bulgare și educația muzicală specifică (3-4 ore/ săptămână), în școli cu predare în limba română. Reprezentativ este Liceul Teoretic „Sfinții Kiril și Metodie” (Dudeștii Vechi, Timiș), care asigură predarea limbii bulgare ca limbă maternă la toate ciclurile de învățământ: preșcolar, primar, gimnazial și liceal. În total, 6 cadre didactice predau limba bulgară ca limbă maternă: 1 profesor în județul Arad, 4 în județul Timiș și 1 profesor în București.
Începând cu anul școlar 1999-2000, funcționează Liceul teoretic bulgar „Hristo Botev” din București, cu un post de profesor de limba bulgară (titular) cu o normă de predare de 18 ore, ocupat de un cadru didactic din România, și o catedră pentru 6 ore de predare a limbii bulgare și de activități extra-școlare pentru un cadru didactic din Bulgaria, delegat de Ministerul Educației și Științei din Bulgaria.
La Universitățile din Bucureşti şi Craiova funcţionează Lectorate de limbă şi literatură bulgară.
Pe lângă toate aceste drepturi, minoritatea bulgară din România se bucură și de un buget serios de peste un milion două sute de mii de euro pentru a-și finanța activitățile, altele decât cele de sus, legate de păstrarea identității naționale.
Ce primesc cei peste circa 500.000 de români și românofoni din Bulgaria de la statul bulgar? NIMIC.
Cum a tratat statul bulgar pe românii din Bulgaria
La primul recensământ efectuat de statul bulgar, efectuat în 1905, au fost recunoscuţi în Bulgaria aproximativ 80.000 de români, cifră care se mărește la 96.502 la recensământul din 1910.
Aplicând sporul natural al populației românești pe o perioadă de 30 de ani, tragem concluzia că în 1940, populația românească ar fi trebuit să atingă cifra de 140.000 de români.
Asta ar fi arătat recensămintele din Bulgaria dacă ele ar fi continuat să reflecte adevărul. Iată însă că după fixarea frontierelor din 1920, recensămintele bulgare indică pentru românii de limbă daco-română cifra de 57.312 iar pentru cei care vorbesc dialectul aromân, adică pentru aromânii de la sud de Sofia, 1749.
Totuși în anul 1926, statul bulgar recunoştea, în statisticile sale, prezenţa a 83.746 de români.
La 8 ani de la acest recensământ, adică la recensământul din 1934, efectuat după cu totul alte principii decât cele anterioare, autorităţile bulgare au dorit să demonstreze că nu mai există români în Bulgaria. Pentru a se ajunge la acest rezultat, agenţii de recensământ care au acţionat în regiunile cu populaţie preponderent română au completat fişele de evidenţă cu numele bulgarizate ale locuitorilor.
Astfel, de exemplu, dacă la recensământul din 1920 în Vidin erau 42.414 români, în cel din 1934 au fost indicaţi numai 1.213, ceea ce înseamnă că 41.201 au dispărut sau au devenit bulgari. La Plevna, în 1926 erau 14.505 români iar în 1934 numai 23. De asemenea, la Vraţa de la 11.709 români s-a ajuns, în 1934, la 39.
La sfârşitul anilor 1930, sursele istorice identificau trei grupe geografice de concentrare a populaţiei de origine română.
Prima grupă era constituită pe Valea Timocului bulgăresc, reţinând asemănarea izbitoare a costumelor, tradiţiilor şi limbii vorbite în zonă cu cele din Oltenia. Din punct de vedere geografic, regiunea Timocului este o prelungire a masivelor muntoase şi a văilor şi podişurilor Olteniei.
Românii „pădureni“ şi cei „dunăreni“ din regiunea Vidin constituie o unitate cu cei de dincolo de Dunăre, din Oltenia.
În raioanele Vidin, Vraţa şi Plevna românii formau minoritatea cea mai importantă. În 1939 această grupă naţională locuia în peste 70 de localităţi, din care 33 din regiunea Vidin, iar restul, în lunca Dunării, zonele Lom Palanca, Rahova şi Nicopole. Numărul românilor depăşea cifra de 120.000.
A treia grupă este constituită de zona Eminska Planina, la nordul regiunii muntoase care limitează platoul Deliorman. În această regiune, ocupată până în 1877 numai de turci, tătari şi români, bulgarii au venit ulterior. Elementul român a persistat cu dificultate în localităţile Ciflic, Celebichioi, Arnautlar, Şipka, Novoselo, Saridir, Vlahlar etc. Aceşti români sunt total izolaţi de cei „dunăreni“, numărul lor fiind estimat la aproximativ 10.000 de persoane.
În total, la sfârşitul anului 1939, numărul românilor din Bulgaria era estimat la 150.000.
Folosind cifrele falsificate autorităţilor bulgare au început să desființeze toate şcolile româneşti.
Prin Ordinul emis de Ministerul de Instrucţie Publică din Sofia, No.4097/1935, 30 de profesori români au fost consideraţi „inapţi de transfer“ deoarece „vorbeau româneşte cu elevii lor“.
Începând cu anul 1933, populaţia românească nu a avut nici dreptul la slujbele religioase în limba maternă. De exemplu, la 22 mai 1932, în comuna Bregova, unde din 4.929 locuitori 4.836 erau români, în prezenţa episcopului Neofit al Vidinului, autorităţile bulgare au confiscat toate cărţile de rugăciune, deoarece slujba a fost ţinută în limba română. În toamna anului 1934, arhivele bisericii din Gavren, sat cu 2.698 locuitori din care 2.610 români, au fost aruncate în Dunăre pentru că era redactată în limba română. Guvernul bulgar și biserica bulgară urmăreau distrugerea sistematică a identităţii culturale şi naţionale a românilor din Bulgaria.
Practic sunt închise toate școlile și bisericile românești, iar preoții și învățătorii arestați. Sunt confiscate manualele sub pretext că vor fi înlocuite cu unele noi, localnicii sunt obligați să nu mai poarte costumul tradițional românesc, fiind obligați să-și taie cămășile. Le este interzis să mai vorbească românește în fața autorităților bulgare și li se aplică pedepse corporale în cazul în care încalcă aceste dispoziții.
O mărturie cutremurătoare găsim la Florea Florescu despre cum erau obligați copiii români să devină bulgari: Copii la școală nu mai spun Tatăl nostru în ținuturile românești ci făcând crucea zic “ Sunt bulgar, iubesc Bulgaria, mă voi sacrifica pentru ea”
Diplomația română de la cea vreme, o diplomație adevărată, înștiința Bucureștiul despre ce se petrecea cu românii din Bulgaria. Astfel prin adresa nr.891 din 28 martie 1940, ministrul de externe de la acea vreme, Grigore Gafenu era informat de ambasada României la Sofia despre drama comunității românești: “ este interzis copiilor să vorbească în altă limbă, afară de limba bulgară….Românii cu conștiință națională nu pot ajunge la nicio demnitate, pentru că sunt sabotați chiar în viața lor particulară…Sunt comune în care românii nu pot fi nici paznici la câmp… Nicio vorbă românească în școală, în biserică, primărie sau cârciumă, unde 3-4 dascăli își petrec orele de lucru, stând de pază succesiv pe stradă și în diferite loccuri pentru a auzi dacă cineva vorbește românește,. Cântecele românești au dispărut din case și din curți.”
În prezent, în Bulgaria, conform surselor din comunitatea românească, trăiesc aproximativ circa 150.000 de români, concentraţi în partea de nord – vest ( Vidin, Lom, Sviştov, Nikopol, Vraţa, Mihailovgrad, Bregovo, Ostrov ş.a.), în sud – vest, pe valea râurilor Struma şi Mesta ( Macedonia Pirină, în jurul oraşului Blagoevgrad) şi în Dobrogea ( Silistra, Tutrakan, Dobrici, Balcik etc.).
În afară de populația românească reprezentată de românii din nordul Bulgariei și de românii/aromânii de la sud de Plovdiv, mai avem o populație numeroasă de românofoni formată din rudari a căror limbă maternă este limba română. Ei sunt circa 450.000 de persoane și care păstrează foarte bine dialectul daco-român al limbii române. Au cerut școală în limba română dar ca și românilor, doleanțele lor au fost respinse. Cea mai mare parte dintre ei sunt blonzi cu ochi albaștri, însă cei așezați la sud de Silistra au un ten mai închis. Din discuțiile cu liderii lor a reieșit dezamăgirea profundă legat de faptul că România nu îi apără.