Am mai multe obiecții cu privire la modul în care românii de azi își înțeleg națiunea, istoria și locul în lume, scrie Alexandru Nica pe facebook, preluat de Romanian Global News.
Nici nu are sens să ne gândim acum la relația cu America, Rusia, China, Orientul Mijlociu sau Europa de Vest. Hai să ne uităm măcar în jurul nostru.
Despre Ungaria și aspirațiile ei sugrumate, pe absolută bună dreptate, de Trianon, și despre lacrimile amare ale vecinilor noștri, cu altă ocazie. Însă avem o anomalie care astăzi e mult mai actuală.
Ca istoric, știu de ce rutenii și cazacii nu au avut o țară a lor până după Primul Război Mondial, și de asemenea de ce numele țării lor se cheamă, literalmente, „la margine”, adică un teritoriu de „la margine”. De la marginea cui? Nu mai contează.
Nu mă privește atât de mult ce se întâmplă cu teritorii străine de națiunea mea. Însă pot să zic doar atât: Cernăuți a fost atestat prima oară ca oraș în 1408, datorită unui act emis de Alexandru cel Bun. Domn al Moldovei.
Universitatea din Cernăuți (a patra, sau chiar a treia universitate românească, ca importanță, din timpul făuririi statului român modern) a fost singura unde s-a putut studia teologia ortodoxă în perioada Imperiului Habsburgic (inclusiv perioada Dualistă, pe care dacă am numi-o Austro-Ungară, am exacerba, poate, prea mult elementul maghiar în ierarhia decizională a momentului).
Primul rector al Universității din Cernăuți a fost un român, Constantin Tomașciuc. De asemenea, marele Eudoxiu de Hurmuzachi (al cărui nume nu a fost uitat, din fericire, de statul român) a fost strâns legat de Cernăuți, luptând pentru drepturile românilor din întreg Imperiul Austriac, cu precădere ale românilor din Bucovina, provincie imperială.
Bineînțeles, Cernăuții au fost marcați în acele decenii și de o componentă culturală semnificativă evreiască, precum Wilhelm Stekel, discipolul lui Sigmund Freud, sau Andrei Oișteanu. Nici nu mai menționez momentul 28 noiembrie 1918 în istoria acestui centru urban românesc.
În 1942, generalul Corneliu Dragalina (fiul celebrului general Ion Dragalina, mort în luptele din Valea Jiului, în 1916) a salvat viața a 14.750 de evrei, din poziția de guvernator al Bucovinei, suspendând portul stelei lui David de către evreii din Cernăuți pentru a nu-i pune în pericol de a fi executați de fasciști.
Ca măsură directă a Protocolului Adițional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), Cernăuții au căzut, împreună cu întreg hinterlandul aferent, Uniunii Sovietice (părții ucrainene).
Și chiar dacă Uniunea Sovietică a căzut în 1991, tacticile subiecților săi au rămas aceleași. Într-adevăr, noi, românii, am fost impotenți în 1997. Nu mă întrebați de ce. Vreau să limitez, pe cât posibil, impactul afirmațiilor pe care le fac.
Însă în 2017 (abia ce venise actorașul de serviciu la putere), Ucraina a adoptat o Lege a Educației prin care limita educația în limba nativă pentru minorități la clasa a patra. Din clasa a cincea, educația urma să se facă doar în limba ucraineană. Aș dori să vă îndemn aici doar la un singur exercițiu care pare chiar obscen – imaginați-vă că în România, maghiarii ar putea învăța în limba maghiară doar până în clasa a patra. Oare câte frigidere ne-ar umple de carne comunitatea internațională? Vă mulțumesc pentru exercițiu!
Și nu a fost suficient. În anul de grație 2025, Ucraina anunță că va închide 16 licee cu predare în limba română din cele 20 existente, plus încă 3 din cele 12 cu predare mixtă. Asta după miliarde de euro donați, sisteme Patriot, hoteluri de patru și de cinci stele pentru refugiați, plus consolare psihologică gratuită pentru actorașul pitic care se erijează în erou național, dar vai!, săracul, este hulit până și de ai lui.
Da, știu, nu e momentul pentru asta acum. Niciodată nu e momentul, dar mai ales acum. Sunt în război sărăcuții, stau pavăză împotriva tăvălugului putinist care vrea să măture Europa. Știu, Putin și-ar alimenta tancurile în benzinăriile Lisabonei, iar acești bravi maloruși sunt singura stavilă în fața lui. Este?
Mulți cred asta, bineînțeles. Tuturor acestor purtători de cap, nu pot să le spun decât un tradițional “Hai sictir!”. Pentru ca mama proștilor e mereu gravidă.