Actualizare la rostogolirea unei diversiuni antiromânești și antiortodoxe: „Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, a declarat duminică pentru G4Media că așteaptă autosesizarea instituțiilor abilitate să deschidă un dosar de cercetare în baza OUG nr 31/2002, după ce în Catedrala Neamului a fost cântată o melodie pe versurile poetului legionar Radu Gyr”. Câtă dreptate are prietenul meu, care-mi scria azi-dimineață: „Trăim vremuri neobolșevice, staliniste, mai abitir ca oricând”, scrie Florin Palas pe https://www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.
S-a trezit și liderul deputaților UDMR, Csoma Botond, unul dintre cei mai aprigi antiromâni, propagator al separatismului etnic: „Acum, ecoul acelui trecut întunecat s-a auzit în catedrală, ascuns sub vocea și inocența copiilor”
O nouă diversiune a trombonului G4Media: „Corul de copii al Patriahiei (sic!) interpretează o melodie pe versurile poetului legionar Radu Gyr, în Catedrala Națională, de Ziua Clerului Militar”. Precizare: Poezia „Avem o țară” NU este scrisă de marele poet Radu Gyr (pe care Institutul Elie Wiesel l-ar vrea din nou interzis!). Știrea este ventilată și de trufașul fiu al Kominternului, Vladimir Tismăneanu! Am și eu o întrebare: dar dacă autorul versurilor ar fi fost comunist, era bine?
Nu este prima minciună de acest tip a jurnaliștilor de la G4Media, care au fost portavocea Institutului Elie Wiesel în campania de defăimare a unora dintre sfinții închisorilor, canonizați anul trecut de BOR. În mod special, siteul media menționat a amplificat acuzele aduse de institutul condus de neomarxistul Alexandru Florian, fiul ideologului bolșevic Radu Florian, în privința Sfântului Dumitru Stăniloae, ca să dau un singur exemplu! Evident, într-un text agramat rar întâlnit, Tismăneanu, fiul unui alt ideolog bolșevic, reia placa că „România va rămâne înțepenită în viziuni autrahice (sic!), șovine și tribaliste câtă vreme autoritatea instituțională a BOR nu se delimitează categoric de fascism (sic!) și de exponenții săi”.
Reamintesc că, în Directivele de bază ale KGB pentru țările din lagărul sovietic, la articolul 34, stă scris: „Trebuie acordată o atenție deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observație tipografiile bisericești, arhivele, conținutul predicilor, al cântecelor, al educației religioase, dar și cel al ceremoniilor de înmormântare”. Asta, ca să descifrăm corect originea unor astfel de atacuri concertate împotriva Bisericii, mai ales după pelerinajul impresionant al românilor la Catedrala Mântuirii Neamului!
Poetul și jurnalistul Dumitru Sârghie, doctor în filologie și cercetător al fenomenului gândirist: Pentru cei care fredonează și azi Internaționala comunistă și habar n-au de literatura interbelică din vremea ,,Gândirii”…
„Avem o țară” – Atribuire falsă și mit literar. Notă: Declarație a Simonei Popa Gyr, fiica poetului Radu Gyr: „Poezia Avem o țară nu îi aparține tatălui meu. Este o atribuire eronată, fără niciun temei”.
Poemul „Avem o țară” este adesea prezentat în spațiul public drept o creație a lui Radu Gyr, însă această atribuire nu are temei documentar. Textul nu apare în niciuna dintre edițiile publicate ale poetului, nici în manuscrisele cunoscute, și nu este menționat în studiile critice dedicate operei sale. Mai mult, fiica poetului, Simona Popa Gyr, a afirmat în repetate rânduri că poezia nu îi aparține tatălui ei, subliniind caracterul eronat al acestei asocieri.
Originea poemului nu e definită. Unii neocomuniști de caviar spun că e legată de folclorul legionar din perioada interbelică, un spațiu în care circulau numeroase texte patriotice, religioase sau cu mesaj mobilizator, de regulă anonime. Că aceste versuri erau cântate sau recitate în mediile simpatizante Mișcării Legionare și că s-au transmis oral, apoi prin copii, manuscrise sau broșuri neoficiale. De-a lungul timpului, unele dintre aceste creații au fost atribuite – fără dovezi – unor poeți de referință ai epocii, pentru a le conferi autoritate și greutate simbolică. Nu există nicio dovadă în acest sens.
Alți oameni de carte spun că acest cântec pe versuri atribuite lui Radu Gyr își are originea chiar după 1990. Creuzetul este Mănăstirea Diaconești, unde sunt niște măicuțe cu evlavie la sfinții din închisorile comuniste. Unora li s-a părut că ar semăna cu versurile lui Gyr și de-aici confuziile astea.
După 1990, odată cu revalorizarea operei lui Radu Gyr și cu recuperarea memoriei literaturii de detenție, numele său a devenit un reper al rezistenței spirituale împotriva comunismului. În acest context, orice text cu iz patriotic, moralizator sau mistic a fost ușor „lipit” de figura poetului. Fenomenul a fost amplificat de mediile naționalist-creștine și, mai recent, de circulația nefiltrată a informațiilor în mediul online. Astfel s-a născut mitul conform căruia „Avem o țară” ar fi scris de Gyr.
În realitate, analizând stilul, vocabularul și structura textului, poemul nu se aliniază trăsăturilor estetice specifice lui Radu Gyr. Lipsesc profunzimea metaforică, tensiunea dramatică și dimensiunea martirică – elemente definitorii pentru poet, mai ales în creațiile din detenție. „Avem o țară” este, mai curând, o poezie de mobilizare colectivă, cu un ton simplificat, specific textelor militante și propagandistice antistaliniste.
Astfel, „Avem o țară” nu face parte din opera lui Radu Gyr, ci reprezintă un text cu circulație populară, cel mai probabil anonim, atașat ulterior numelui poetului din motive ideologice și afective. Recuperarea adevărului privind paternitatea acestui poem este necesară nu doar din respect față de istorie și literatură, ci și pentru redarea corectă a operei autentice a lui Radu Gyr, care nu are nevoie de adaosuri pentru a-și confirma valoarea.
Notă: Declarație a Simonei Popa Gyr: „Poezia Avem o țară nu îi aparține tatălui meu. Este o atribuire eronată, fără niciun temei”. – interviu acordat postului Radio Renașterea, emisiunea Univers cultural, realizator Pr. Florin Lup, difuzat în 23 iunie 2020.
AVEM O ȚARĂ
Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii Daci bărbați nemuritori
Și unde stau de veacuri laolaltă
Izvoare văi și munți cu fruntea-n zări
Avem troițe sfinte altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri
Avem la Putna Sfânt și viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul
Va răsturna cinci veacuri de pământ
Avem pe Brâncoveanu pildă tare
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut
Avem Ardealul sfânt pământul răstignirii
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean
Avem ierarhii sfinți pe Iancu și martirii
Pe Horia tras pe roată pentru neam
Azi iarași te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce
Ardeal cu trei culori împodobit
Scriind deasupra vina ta cu sânge
Aceea că ortodoxia ai iubit
Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte
Și aruncați în groapa neștiuți
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ de Sfinți și de eroi
Analfabeții teologic, în acțiune! Încă una! O jurnalistă nedusă la Biserică, Magda Grădinaru, larg prizată în mediile progresiste, scrie că versurile lui Radu Gyr „sunt infestate de simboluri și idei legionare, cum e cultul morții”. Cultul morților este specific tuturor ortodocșilor, nu numai legionarilor!
Iată ce spune Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, specialist în liturgică: „De aceea, în viața popoarelor ortodoxe și îndeosebi la poporul nostru, cultul morților – adică ansamblul ierurgiilor și al rânduielilor tradi]ionale, prin care Biserica își arată grija față de cei răposați –, este foarte dezvoltat, constituind una din manifestările caracteristice și esențiale ale vieții religioase ortodoxe. În afară de scopul lor principal, cel soteriologic, aceste slujbe au și unul catehetic și pedagogic; prin ele, Biserica urmărește nu numai să-i ajute pe cei adormiți, ci și să-i mângâie pe cei rămași în viață, să le ușureze durerea, să le amintească nestatornicia lucrurilor pământești și să le întărească speranța și credința în nemurirea sufletului și în învierea morților, dogme de căpetenie ale credinței ortodoxe”.