Rusia are dreptate. Tot mai mulți încă nu înțeleg gravitatea incidentului de la Albița. Problema nu e doar că a fost prins un camion cu arme. Problema reală este ce arată acest transport: arme care par să provină din Ucraina au reușit să treacă liniștite prin Republica Moldova și să ajungă până la frontiera României, ascunse sub acte pentru „materiale metalice”, cu o destinație declarată fictivă – Israel, scrie Remus Curt pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Și nu vorbim de pistoale. Vorbim de echipamente militare serioase: lansatoare, sisteme antiaeriene, componente pentru drone – exact tipul de armament care nu pleacă dintr-o pivniță, ci dintr-o zonă de conflict unde se pierd, se fură, se „dispar” sau se vând arme pe bandă rulantă.
Faptul că au fost descoperite întâmplător ar trebui să ne pună pe gânduri: câte transporturi de acest fel nu sunt prinse? Câte ajung deja pe teritoriul UE fără să știm? Câte trec cu aceeași destinație fictivă, profitând de haosul din Ucraina și de breșele din Moldova?
Dacă privești atent episodul cu transportul prins la Albița și îl pui lângă valul tot mai des de drone misterioase care apar peste diverse zone – militare, industriale, energetice – începi să vezi un tipar. Transportul nu conținea doar arme clasice, ci componente de drone, sisteme antiaeriene portabile și echipamente folosite în operațiuni hibride. Exact genul de tehnică ce poate alimenta rețele paralele, grupări nedeclarate sau operațiuni „deniabile”, adică acele acțiuni pe care nicio putere nu le revendică.
Și acum vine întrebarea logică:
dacă aceste arme chiar veneau din Ucraina și se plimbau prin Moldova spre România, câte asemenea transporturi au mai trecut?
Și mai ales: unde au ajuns componentele pentru drone care NU au fost descoperite?
În ultimele luni, Rusia tot spune că dronele care atacă rafinării, baze, depozite de muniții sau zone civile „nu sunt ale sale”. Ucraina tace sau zice doar „nu știm”. Occidentul se face că nu vede.
Însă un lucru e clar: cineva lansează drone, iar cineva le construiește sau le aprovizionează.
Iar când vezi că pe la granițe apar camioane încărcate cu exact acele componente pe care le regăsești în atacurile misterioase, începi să îți pui întrebări serioase:
– de câte ori au trecut astfel de încărcături fără să fie prinse?
– câte drone care „nu sunt ale Rusiei” sunt de fapt alimentate din acest trafic negru?
– cât de mult se desfășoară deja războiul în umbră, prin terți, prin rețele, prin intermediari?
Acum, episodul cu dronele care apar „de nicăieri” începe să capete sens. Pentru că ele nu apar din neant. Ele apar dintr-o piață paralelă de armament, hrănită probabil de haosul din Ucraina, de granițe permeabile și de rute clandestine.
În opinia mea, acesta este încă un indiciu că se încearcă fabricarea de pretexte pentru presupuse „atacuri rusești”. Rusia spune că dronele nu sunt ale sale, și sincer, acest tip de transport prins la Albița îți arată că există grupuri care ar putea foarte bine să creeze incidente artificiale doar ca să ne bage dinadins în război.
Ce a fost prins la Albița e doar vârful. Sub suprafață se mișcă un mecanism mult mai mare, iar dronele apărute „din senin” sunt doar simptomul.