În ciuda presiunii politice enorme din SUA, combinată cu retorica bombastică a lui Donald Trump, atacul anticipat de miercuri asupra Iranului a fost anulat în ultimul moment. Potrivit rapoartelor mass-media, Arabia Saudită, Qatar și Turcia au refuzat să acorde SUA permisiunea de a utiliza spațiul lor aerian pentru a lansa atacul asupra Iranului, scrie fostul analist al CIA, Larry Johnson, citat de https://opozitia.net și preluat de Romanian Global News.
Există, de asemenea, rapoarte conform cărora Rusia a jucat un rol în culise în asigurarea garanțiilor că Israelul și Iranul nu se vor ataca reciproc.
Dar cred că există și un alt motiv… Operațiunea comună CIA/Mossad de destabilizare a guvernului și armatei iraniene, lansată pe 28 decembrie, a eșuat. Dacă încercarea de revoluție colorată ar fi reușit să slăbească controlul guvernului, cred că Trump și Netanyahu ar fi calculat că atacul planificat pentru miercuri ar fi fost suficient pentru a-l forța pe ayatollah să fugă la Moscova. De fapt, scenariul renunțării ayatollahului a fost larg mediatizat în presa occidentală.
Iată ce cred eu că s-a întâmplat… Această încercare de schimbare a regimului a început cu un atac economic. Moneda Iranului, rialul, a înregistrat o scădere dramatică pe 28 decembrie 2025, atingând un minim record de aproximativ 1,42-1,45 milioane de riali pe dolar american pe piața liberă (paralelă) din Teheran. Această depreciere bruscă – parte a unui colaps mai amplu care a dus la pierderea a aproape jumătate din valoarea rialului în 2025 – a declanșat imediat haos economic, închiderea magazinelor și izbucnirea unor proteste la nivel național, care s-au transformat rapid în demonstrații antiguvernamentale.
Colapsul rialului a avut loc cu o zi înainte ca Trump să se întâlnească cu Bibi Netanyahu în West Palm, Florida. Nu cred în coincidențe. Explicația convențională este că prăbușirea s-a accelerat rapid la sfârșitul lunii decembrie din cauza unei combinații de decizii politice și panică, care a inclus următoarele:
Modificarea reglementărilor valutare pentru importatori — În decembrie 2025, guvernul a eliminat cursurile de schimb preferențiale (subvenționate) pentru multe importuri esențiale, forțând întreprinderile să cumpere valută străină la un curs mult mai ridicat pe piața liberă. Fenomenul a eliminat un mecanism cheie de sprijin, a crescut dramatic costurile de import și a alimentat așteptările privind o devalorizare suplimentară.
Panica de cumpărare și fuga de capital — Pe măsură ce rialul s-a depreciat, iranienii obișnuiți, comercianții și întreprinderile s-au grăbit să-și convertească economiile în dolari americani, aur sau bunuri. Asta a creat o spirală care s-a autoalimentat: presiune masivă de vânzare asupra rialului, epuizarea rezervelor băncii centrale pentru a-l apăra și erodarea încrederii publicului. Tăcerea inițială a autorităților nu a făcut decât să adâncească panica.
Protestele comercianților ca scânteie — Pe 28 decembrie, comercianții de electronice și telefoane mobile din centrul Teheranului (de exemplu, din jurul străzii Hafez, Iran Mobile Center și Alaeddin Mall) și-au închis porțile în semn de protest împotriva volatilității și creșterii costurilor. Acțiunea condusă de bazar — semnificativă din punct de vedere istoric în politica iraniană — s-a răspândit rapid, comercianții din piața fierului și alții alăturându-se și scandând sloganuri antiguvernamentale.
Dar înțelepciunea convențională ignoră puterea actorilor externi. Luați în considerare ce a reușit să facă un singur om uneia dintre cele mai mari economii ale lumii. George Soros, prin fondul său speculativ Quantum Fund, a devenit legendar pentru pariurile speculative pe scară largă pe valute, în special atunci când a identificat regimuri de curs de schimb supraevaluate sau nesustenabile. Tranzacțiile implicau adesea vânzarea în lipsă (parierea împotriva) unei monede, profitând dacă aceasta se devaloriza sau dacă se rupea o paritate. Soros a câștigat porecla „omul care a falimentat Banca Angliei” când a construit o poziție scurtă masivă de aproximativ 10 miliarde de dolari împotriva lirei sterline (împrumutând și vânzând lire sterline, în speranța de a le cumpăra înapoi mai ieftin după devalorizare). În Miercurea Neagră, presiunea speculativă (condusă de Soros și alții) a copleșit Banca Angliei. În ciuda creșterii dramatice a ratelor dobânzilor (la 15%) și a cheltuirii a miliarde din rezerve, Marea Britanie a ieșit din ERM. Lira sterlină a scăzut brusc (15-20% față de principalele monede).
Dacă Soros a putut face acest lucru Angliei, credeți că este imposibil ca SUA, cu ajutorul unor aliați, să prăbușească moneda Iranului? Trebuie să acordăm un anumit credit serviciilor secrete occidentale, care au calculat corect că șocul economic va incita la proteste. CIA și Mossad au instalat terminale Starlink în întregul Iran, în rândul grupurilor disidente, pentru a genera imagini și rapoarte de propagandă care să convingă populațiile occidentale că Iranul era pe punctul de a se prăbuși și pentru a coordona activitățile.
Serviciile secrete occidentale au furnizat, de asemenea, bani și arme grupurilor răspândite în Iran, cu ordine exprese de a ataca poliția și serviciile de securitate iraniene… Ca să creeze suficient haos și apoi, cu lovituri militare bine plasate, să provoace, sperau, prăbușirea guvernului iranian.
Planul a fost perturbat începând de vineri, 9 ianuarie, când diferite servicii de securitate iraniene au lansat contraatacuri împotriva agitatorilor violenți. Serviciul de informații iranian — cel mai probabil cu ajutorul Rusiei și al Chinei — a descoperit și a distrus eficacitatea rețelei Starlink. Succesul Iranului în închiderea internetului în toată țara, împreună cu asistența Rusiei în domeniul războiului electronic, a permis Iranului să identifice și să aresteze (sau să ucidă) persoanele care cooperau cu CIA și/sau Mossad.
Acest eșec nu înseamnă că SUA și Israelul renunță la dorința lor de a elimina Republica Islamică. O forță operativă a SUA se află încă în drum spre Golful Persic. Atâta timp cât SUA continuă să acumuleze resurse militare în regiune, planul de a ataca Iranul rămâne viabil.