Decizia autorităților de la Chișinău de a desființa Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, prin absorbția acesteia în Universitatea Tehnică a Moldovei, provoacă reacții ferme în spațiul academic românesc și readuce în prim-plan o temă sensibilă: continuitatea legăturilor educaționale, culturale și identitare dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, scrie https://www.romani.md, preluat de Romanian Global News.

Președintele Academia Română, istoricul Ioan-Aurel Pop, avertizează că dispariția universității din Cahul nu este un simplu act administrativ, ci „un semn rău”, cu efecte profunde asupra Sudului Republicii Moldova și asupra relației firești cu România. Într-un interviu acordat Libertatea, acesta subliniază că universitatea a reprezentat, timp de decenii, un pilon de stabilitate intelectuală și un canal de comunicare directă cu mediul academic românesc.
Universitatea „Bogdan Petriceicu Hasdeu” nu a fost doar o instituție de învățământ superior, ci un simbol al continuității românești în Sudul Basarabiei, un spațiu în care limba română, istoria comună și formarea elitelor locale au avut un rol central. Prin proiecte comune cu universități din România, mobilități academice și schimburi culturale, Cahulul a rămas conectat la spațiul românesc, în pofida tuturor rupturilor geopolitice ale secolului XX.
Ioan-Aurel Pop avertizează că desființarea acestei universități riscă să accelereze depopularea intelectuală a regiunii, să reducă accesul tinerilor la educație în limba română și să slăbească una dintre puținele ancore instituționale care mai țin Sudul Republicii Moldova legat de România. În logica sa, universitățile nu sunt simple „structuri” ce pot fi mutate sau absorbite fără costuri, ci instituții de memorie, identitate și coeziune națională.
Reacția Academiei Române vine într-un moment în care tot mai multe voci de pe ambele maluri ale Prutului atrag atenția că reformele din educație, dacă sunt făcute exclusiv pe criterii contabile sau administrative, pot produce pierderi ireversibile în plan cultural și identitar. În cazul Cahulului, avertismentul este clar: slăbirea unei universități românești înseamnă slăbirea legăturii dintre români.
La rândul său Academia de Științe a Moldovei a lansat un apel public către autoritățile de la Chișinău, dar și către mediul academic din Republica Moldova și România, pentru identificarea unei „soluții constructive” în cazul intenției de lichidare a Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, prin comasarea acesteia cu Universitatea Tehnică a Moldovei.
Într-o poziție oficială, Academia de Științe a Moldovei solicită inițierea unui dialog real între ministerele de resort, Consiliile Rectorilor din Republica Moldova și România, precum și comunitatea academică, subliniind că deciziile care vizează viitorul unei universități regionale nu pot fi luate exclusiv pe criterii administrative sau financiare.
Potrivit AȘM, Universitatea din Cahul are un rol strategic nu doar pentru Sudul Republicii Moldova, ci și pentru menținerea legăturilor academice, culturale și identitare cu România. Instituția a contribuit constant la formarea cadrelor didactice, a specialiștilor locali și la păstrarea unui spațiu universitar românesc într-o regiune sensibilă din punct de vedere demografic și geopolitic.
Apelul Academiei vine pe fondul îngrijorărilor crescânde exprimate de profesori, studenți și experți, care avertizează că absorbția universității într-o instituție centrală din Chișinău riscă să ducă la marginalizarea educației universitare în Sud, la accelerarea migrației tinerilor și la slăbirea prezenței instituționale românești într-o zonă-cheie de la frontiera estică a spațiului românesc.
De asemenea, AȘM subliniază necesitatea unei abordări comune moldo-române, în care România să fie parte a soluției, nu doar un observator. În acest sens, este invocată experiența cooperării academice dintre cele două state și rolul universităților ca punți durabile peste Prut, dincolo de ciclurile politice.
Mesajul transmis este unul clar: Universitatea din Cahul nu este o problemă locală, ci una care ține de viitorul educației, de coeziunea spațiului academic românesc și de responsabilitatea statului față de regiunile sale. Orice reformă autentică trebuie să consolideze, nu să desființeze, instituțiile care țin comunitățile unite.