Negocierile tripartite SUA-Ucraina-Rusia au intrat în a doua zi la Geneva, fără un progres major. Discuțiile, mediate de emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner, rămân blocate pe divergențele fundamentale legate de cedarea teritoriilor, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.

În context, atitudinea administrației Trump față de Rusia apare profund duală. Șeful de la Casa Albă adoptă, public, un ton concesiv față de Putin și presează Ucraina să accepte un acord rapid, până în iunie. Faptic, însă, președintele SUA acționează extrem de dur împotriva Kremlinului, prin intensificarea sancțiunilor asupra petrolierelor-fantomă, blocarea accesului rus la Starlink în zonele ocupate, livrări de armament și muniție către Kiev (plătite de papagalii din UE) și presiuni maximale asupra unor aliați ai Rusiei precum Iran, Venezuela și Cuba.
Abordarea este doar aparent contradictorie. În realitate, Trump aplică o strategie calculată de tip ”morcov și băț”, menită să securizeze primatul american în noua ordine post-război.
Strategia lui Trump poate fi comparată cu un negustor care îi zâmbește larg clientului în timp ce îi blochează ieșirea din magazin. Retorica blândă servește drept anestezic diplomatic, pentru a menține Moscova la masa negocierilor și a preveni o escaladare nucleară necontrolată, în vreme ce acțiunile concrete amintite mai sus urmăresc să sufoce capacitatea Rusiei de a purta un război prelungit.
Miza reală a strategiei republicane depășește simpla încheiere a ostilităților. Administrația Trump este profund conștientă că o retragere americană prematură sau o atitudine prea pasivă ar crea un vid de putere. Pe care Uniunea Europeană l-ar umple rapid. Dacă SUA ar abandona sprijinul militar, lăsând Europa să preia integral povara financiară și logistică, Bruxelles-ul ar câștiga autoritate morală, dar și dreptul de întâietate asupra beneficiilor economice colosale ale reconstrucției Ucrainei. Așa cum sublinia un analist de la Atlantic Council, ”Controlul asupra resurselor de litiu și titan ale Ucrainei, vitale pentru tranziția verde, va fi trofeul economic al secolului XXI”. Trump nu își permite să lase acest trofeu în mâinile europenilor.
Prin urmare, presiunea exercitată asupra președintelui Zelensky pentru a accepta un acord de pace rapid este mai puțin o încercare de a opri vărsarea de sânge și mai degrabă o manevră de a securiza poziția Americii ca garant principal și beneficiar major. În plus, alegerile intermediare din SUA se apropie cu pași repezi, iar Trump are nevoie de o victorie diplomatică tangibilă pentru a-și consolida baza electorală internă. O pace negociată sub egida sa ar fi prezentată ca o dovadă (în plus) a ”artei negocierii”, în timp ce un război prelungit riscă să devină o povară politică.
Mai mult, insistența Washingtonului de a plasa armament american plătit din fonduri europene este o mișcare de jiu-jitsu geopolitic: folosește resursele adversarului economic (UE) pentru a menține dependența militară a Ucrainei de tehnologia americană. După cum nota The Wall Street Journal într-o analiză recentă privind politica externă republicană, ”Obiectivul nu este doar înfrângerea Rusiei, ci prevenirea autonomiei strategice europene care ar putea exclude companiile americane din piețele viitoare”.
Pe scurt, la Geneva fiecare jucător își urmărește interesele concrete, cu pragmatism dur, fără prea multe iluzii sau principii extrase din cărțile de etică. Atitudinea duală a lui Trump este un instrument precis. Prin menținerea unei presiuni militare sufocante asupra Kremlinului, el se străduie ca Rusia să nu poată dicta termenii. Iar prin refuzul de a ceda complet inițiativa Europei, garantează că ”America First” se va aplica, cu prioritate, și în procesul de reconstrucție a Ucrainei.
Administrația de la Washington navighează periculos printre stânci, în încercarea de a livra o pace care să fie, în primul rând, profitabilă pentru interesele americane pe termen lung.

https://opozitia.net/2026/02/18/campanie-de-donatii-pentru-opozitia-net-14