Toată lumea vorbește în aceste zile, prieteni goldiști, despre strâmtoarea Ormuz și opintelile Occidentului, în special ale Statelor Unite ale Americii, de a fi trecută de sub controlul iranian sub controlul acestui Occident Colectiv, scrie Cozmin Gușă pe https://solidnews.ro, preluat de Romanian Global News.
Dar toată această lume care vorbește uită experiența tristă cu Marea Roșie și strâmtoarea Bab el Mandeb, acolo unde rebelii Houthi, de care toată lumea râdea la început, n au putut fi dovediți și învinși de către acest Occident Colectiv, începând din 2023, atunci când acești rebeli Houthi au blocat o. Cine sunt ei? Ei s au înființat acum vreo 30 de ani, sunt o organizație religioasă, naționalistă, anti occidentală, adică anti americană, dar și anti israeliană și anti saudită. Controlează o parte importantă (peste o treime) din teritoriul Yemenului, dar cu majoritatea populației comasată în această treime, inclusiv cu capitala țării. Rebelii Houthi, ce-i drept, sunt sprijiniți de către Iran, fiind de aceeași religie șiită, și atunci când au atacat navele comerciale occidentale în strâmtoarea Bab el-Mandeb au făcut-o ca formă de protest, dar și ca repercusiune contra genocidului din Gaza, blocând, astfel, traficul comercial prin Marea Roșie și, bineînțeles, pe cale de consecință, prin Canalul Suez.
Ce a însemnat experiența Occidentului Colectiv, care s a contrapus rebelilor Houthi la Marea Roșie? A însemnat vreo patru nave occidentale scufundate, arme occidentale distruse în valoare de câteva miliarde de dolari, o rută pe care industria navală încă o evită în mare măsură, deci pagube pentru Occident în plus, de multe zeci de miliarde de dolari. Misiunea SUA de a proteja traficul maritim din Marea Roșie împotriva grupării Houthi, vă reamintesc, a fost lansată în decembrie 2023, deci acum mai bine de doi ani, iar țările occidentale europene s-au alăturat cu propria operațiune, câteva luni mai târziu. Și au tot doborât acești aliați occidentali sute de drone, rachete, însă n a putut fi dovedită mișcarea Houthi, care, grupare, a distrus patru nave mari occidentale și, dacă vreți o măsură a pagubelor, prin această strâmtoare, care găzduia 12% din comerțul mondial, a rămas acum mai puțin de 40%. Deci cu 60% traficul prin strâmtoarea Bab el Mandeb și Canalul Suez a fost redus și redus a rămas.
Acum, comparând cu acest lucru, o sumă de analiști, inclusiv pentru agenția Reuters, au venit cu o analiză legată de Ormuz și de Iran. Spre exemplu, Mark Montgomery, care este contraamiralul care s a ocupat acum aproape 30 de ani de escortarea petrolierelor americane prin strâmtoarea Ormuz în timpul războiului iraniano-irakian, spune foarte clar, citez: „Apărarea operațiunilor de convoi în strâmtoarea Ormuz este mult, mult mai dificilă decât în Marea Roșie”. De ce? Pentru că în strâmtoarea Ormuz zona de pericol pentru nave este de până la cinci ori mai mare decât zona de atac a grupării Houthi din jurul Strâmtorii Bab el Mandeb și, spre deosebire de gruparea Houthi, Garda Revoluționară Islamică a Iranului este totuși o armată de profesioniști și are propriile fabrici de arme care lucrează pe bandă rulantă și, bineînțeles, poate să și finanțeze această fabricare de arme cu flux cvasi continuu. Pe de altă parte, dacă se dorește escortă pentru strâmtoare, aici e nevoie de zeci de nave de război mari, cum ar fi niște distrugătoare, care, în plus, ar trebui să fie asistate de către avioane, drone, elicoptere, ceea ce înseamnă multe limitări într un spațiu de manevră îngust. Tot un specialist britanic spune în felul următor: „un distrugător poate intercepta rachete, dar nu poate simultan să măture minele, să contracareze roiurile de drone bărci din mai multe direcții, să gestioneze perturbarea GPS ului”. Vă dați seama cât e de complicată situația de contrapunere a forțelor iraniene, acolo, în strâmtoarea Ormuz; nu la fel de simplist cum o prezintă Donald Trump la televizor sau analiștii „lui pește prăjit”.
În plus, se știe că Iranul, în clădiri, peșteri, gropi săpate, fel de fel de adăposturi escamotate de a lungul celor câteva sute de kilometri de coastă, a adăpostit rachete, drone, care imediat pot să fie activate și, într un interval de câteva minute, pot să ajungă la nave și să le distrugă mult mai repede decât ar fi capacitatea de reacție a armatei. În plus, ca să vă dați seama cât de dificil este, așa cum n a fost în strâmtoarea Bab el Mandeb, strâmtoarea Ormuz este minată. Există puzderie de mine marine, dar și mini submarine sub nivelul apei, unele detectabile, altele nedetectabile. Așa că, a face față unei asemenea provocări, se va lăsa cu foarte multe pagube materiale și cu victime umane pe care nu știu dacă America și le dorește sau și le permite.
În concluzie, vorbim despre o aventură (aceasta cu războiul iranian și cu strâmtoarea Ormuz) la care e limpede că Trump și Netanyahu au plecat nepregătiți, exact după modelul Marea Roșie – Bab el Mandeb, dar, mai ales, după modelul războiului ucrainean. Acolo unde am fost anunțați, vă aduceți aminte, acum patru ani, că Rusia va fi învinsă rapid de așa zisa puternică armată ucraineană, sprijinită plenar de Occidentul Colectiv. Iar, astăzi, vedem că victoria Rusiei este mai mult decât clară; e nedeclarată încă, dar doar din motive de timing geopolitic.