Rafinăria Petromidia este în revizie tehnică programată. Din această cauză, și rafinăria Vega și-a suspendat activitatea. Sunt șanse să fie redeschise peste 2 săptămâni, scrie europarlamentarul AUR, profesorul Gheorghe Piperea, preluat de Romanjian Global New.

Rafinăria Petrotel Lukoil este închisă pe motiv de sancțiuni americane contra rușilor. Teoretic, se poate redeschide, dar nu pentru că americanii au ridicat temporar și selectiv sancțiunile contra rușilor, ci pentru că Statul român cică ar fi obținut acordul informal de a prelua de la ruși rafinăria și a o redeschide (nu e clar cine a dat acordul și cum se va realiza naționalizarea, dar e clar că nu vor fi materii prime și condiții tehnice ca Statul român să mai comită activitate de rafinare: nu mai știe cum, nu mai are oameni, nu mai are manageri).
Rafinăria Petrobrazi (OMV Petrom) are o capacitate anuală de producție de 4,5 milioane tone.
Aceasta reprezintă doar 35% din capacitatea totală de rafinare a României. Recent a intrat parțial în mentenanță (o singură instalație), reducând temporar producția cu ~10%, dar rămâne singura rafinărie activă la capacitate mare.
Cu excepția Petromidia, rafinăriile din România sunt făcute să funcționeze cu petrol Urals, deci de tip rusesc. Chiar dacă cele mai mari cantități de petrol se importă din Kazakhstan și Azerbaidjan, petrolul trebuie să fie de tip rusesc, că nu “merg” altfel rafinăriile.
Consumul anual de carburanți în România este de aproximativ 8,4 milioane tone, din care ~6 milioane tone motorină (restul benzină + alte produse).
Diferența de la 4,5 mil tone la 8,4 mil tone se importă – în principal, din Turcia și India. Ambele țări utilizează petrol rusesc. Deci, indirect, România plătește petrol rusesc.
Mai luăm carburant din Grecia și Bulgaria … Dacă ne mai dau…
Înainte de război, mai luam carburant și din Arabia Saudită… Acum nu…
Nu există un colaps iminent al sistemului de carburanți în România – cel puțin nu în săptămânile următoare. Așa zic ei…
Rezervele sunt suficiente pe 90 de zile. Zic ei…
Cu toate că, cică, România are rezerve suficiente, Guvernul pregătește declararea stării de criză energetică: urmează raționalizări, prețuri maximale, plafonări ale consumului. E destul de clar că nu se vor interzice sau limita exporturile și nu se vor reduce sau elimina taxe (acciză, tva), dar e foarte clar că Arafat va căpăta din nou atribuții de “comandant al acțiunii” și ne va ține din nou în case ori în perimetre de 15 minute. Sună oarecum ironic, dar s-ar putea să se nască industria calului, măgarului și catârului, plus turismul “extrem”, la rude, la țară.
Cică nu sunt motive de panică… Guvernul nu e „în pana prostului”.
Oare?
Conform datelor oficiale ale Ministerului Energiei, avem stocuri care ne ajung 90 de zile, jumătate în țară, jumătate în străinătate (mă întreb cum ar putea fi Germania sau Austria obligate să ne dea rezervele, dacă le cerem…).
Unde sunt ținute stocurile făcute de stat:

• cca 57%, adică aprox. 1,16 milioane tep, pe teritoriul României (în depozitele operatorilor privați);
• cca 43% în depozite din alte state membre UE.
  Stocurile comerciale ale companiilor (OMV Petrom, Rompetrol) acoperă, cică, 4 luni de consum. Asta sună a SF când ne gândim că cele două companii sunt străine, iar Austria, ca țară de origine a OMV, este în situație dificilă, ca și România și întreaga lume…
  Revine Rusia în postura de exportator de carburant/petrol în România?
  Nu direct și nu imediat…
  Deci, en marche, à Moscou…