Își asumă planuri megalomane de investiții din fonduri europene, pe care invariabil le ratează și apoi cerșește îndurare de la Comisia Europeană. Care i-o oferă, pentru a o împăia la geamul palatului Victoria. Dar nu i-o oferă gratis, ci cu mari costuri politice: cumpărare de armament franco-german, cumpărare de vaccinuri anti-Covid în exces, protejarea optimizărilor fiscale ale multinaționalelor, trimiterea gazului românesc în Ucraina, scrie liderul senatorilor AUR, profesorul Petrișor Peiu, preluat de Romanian Global News.

Poate vă întrebați cum poate fi înțeleasă succesiunea cosmetizării execuției bugetare pe 2025 prin transformării unei păți din împrumuturile din PNRR în granturi, a oferirii către multinaționale a oportunităților de scoatere a profiturilor neimpozitate din țară , dar și a vizitei fructuoase a lui Zelenski la București. Iată un răspuns, închegat cu ajutorul lui Horia, căruia îi și mulțumesc pe această cale.
În 2021, în plină pandemie, Ministerul Transporturilor și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) au promis 429 km de autostradă. Distribuiți pe autostrăzile A1 (9 km), A3 (42 km), A7 (319 km) și A8 (59 km). Cum arată azi realitatea? Guvernul aceleiași coaliții din 2021 a redus autostrăzile promise în PNRR la doar 182 km. Adică 42% din planul inițial. Cu autostrăzile A3 și A8 pierdute din PNRR. Alături de 146 km din A7.
Nici calea ferată nu stă mai bine. Inițial, în PNRR au fost incluse investiții pentru modernizare, electrificare, reînnoire și ridicarea restricțiilor (quick wins), finanțate din PNRR cu aproape 3,4 miliarde de euro. În decembrie 2025, cu un an înainte de finalizarea planului, proiectele de electrificare (Constanța – Mangalia și Videle – Giurgiu) și cele pentru reînnoire (București – Pitești și Reșița – Voiteni) au fost eliminate total din PNRR. Nici proiectele de modernizare a infrastructurii (Caransebeș – Timișoara – Arad și Cluj Napoca – Eposcopia Bihorului, proiect care include modernizarea și electrificarea căii ferate) nu au rămas integral în PNRR. Și problema cea mai mare este că au șanse extrem de mici de a fi finalizate până la sfârșitul acestui an, adică au un risc ridicat de pierdere a finanțării europene. Din cei aproximativ 160 km ai secțiunii Caransebeș – Timișoara – Arad, în PNRR au mai rămas doar puțin peste 50 km, cei aferenți lotului 2: Lugoj – Timișoara Est, lot ajuns la un progres fizic de 60%, la finalul anului 2025. Pe secțiunea Cluj Napoca – Episcopia Bihorului, au fost menținute în PNRR toate cele 4 loturi, dar 100 km aferenți loturilor 3 și 4, între Poieni și frontieră, nu au șanse de finalizare în 2026, avansul lucrărilor fiind redus, sub 35%. Pe primele două loturi ale secțiunii, între Cluj, Aghireș și Poieni progresul lucrărilor este între 55 și 60 de procente, la 2 ani de la începerea lucrărilor, dar riscul nefinalizarii în termen este ridicat. Și este evidențiat inclusiv de Ministerul Transporturilor care a realizat o etapizare a proiectelor, asumându-și un transfer al proiectelor nerealizate în Programul Transport 2021 – 2027.
De fapt, marea găselniță a coaliției este obținerea cu orice preț a sprijinului Comisiei Europene, pentru mutarea proiectelor nefinalizate în formatele de finanțare ulterioare.
Revenind in sctualitate, guvernul Bolojan se bazează, în bugetul propus pentru 2026 pe mai bine de 100 de miliarde de lei proveniți din fonduri europene și se laudă că va face investiții record de 163 de miliarde de lei.
Având în vedre cele de mai sus, oare merită să îl credem?