Proteste masive anti-război în Israel pe fondul intensificării conflictului cu Iranul
Având în vedere toate cele ce preced, Curtea nu poate reține că intimatul (Victor Roncea – n.n.) a depășit în vreun fel limitele libertății de exprimare și i-ar fi afectat reputația apelantului. Este evident că, sub unele aspecte, intimatul a apelat la o anumită doză de exagerare, însă aceasta nu s-a dus niciodată dincolo de ceea ce este admisibil într-un discurs de presă, nefiind folosite expresii de natură să îl vexeze pe apelant (Gabriel Liiceanu – n.n.).
Totodată, intimatul nu a scris articolele în litigiu în scop calomnios sau șicanatoriu, ci spre a contribui la o dezbatere de interes public pe o temă care, așa cum s-a arătat mai sus, este deja una cu valențe istorice, chiar dacă unii dintre protagoniștii acelor evenimente mai sunt încă în viață. Sub acest aspect, Curtea reține că intimatul are o îndelungă carieră de jurnalist și de scriitor, astfel cum rezultă din CV-ul acestuia (f. 3 și urm, vol. II, dosar TB) și a fost în mod constant preocupat de tema Revoluției din decembrie 1989 și a evoluției României postdecembriste. Ca atare, nu s-ar putea susține sub nicio formă că intimatul nu ar cunoaște în amănunt evenimentele din acea perioadă sau că acesta ar fi scris articolele în litigiu dintr-un interes sporadic și malițios la adresa apelantului.
Având în vedere calitatea apelantului de persoană cunoscută publicului, importanța pentru o dezbatere de interes general a subiectelor prezentate de către intimat în cele trei articole ale sale, Curtea reține că limitele admisibile ale discursului de presă și ale criticilor ce îi pot fi aduse în mod public apelantului sunt foarte largi.
Or, intimatul și-a respectat întrutotul obligațiile ce-i revin ca jurnalist în această cauză.
Prin urmare, Curtea reține că sentința primei instanței este legală și temeinică și, în temeiul art. 480 alin. (1), va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant Liiceanu Gabriel, cu domiciliul ales
la Cabinet de Avocat „Nicoleta Popescu” în București, împotriva sentinței civile nr. 2983/18.12.2019, pronunțată deTribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 8752/3/2019, în contradictoriu cu
intimatul-pârât Roncea Victor Alexandru, cu domiciliul în București, ca nefondat.”
Așa de bine suna DECIZIA ședinței publice din data de 27.04.2022 de la CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, SECȚIA A IV A CIVILĂ, în Dosarul nr. 8752/3/2019*, Curtea fiind constituită din: PREȘEDINTE: ANDREI-AUREL PĂUN, JUDECĂTOR: ROXANA STANCIU, GREFIER: ANA-MARIA MATIC – Jos pălăria!
Era vorba de soluționarea după casare a cererii de apel formulată de apelantul – reclamant Liiceanu Gabriel împotriva sentinței civile nr. 2983/18.12.2019, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 8752/3/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât Victor Alexandru Roncea, în cauza având ca obiect „acțiune
în răspundere delictuală”, după ce Tribunalul deja îmi dăduse dreptate în termeni similari.
Dar nici Tribunalul, nici Curtea de Apel nu i-au fost de ajuns grandomaniei apelantului-reclamant, care, făcând uz de „notorietatea” lui, a mers mai departe, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mă bucur să anunț așadar, astăzi, la 36 de ani de la începerea manifestației-maraton a autenticilor anticomuniști, din Piața Universității 1990, de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, că Înalta Curte a hotărât, prin Decizia nr. 510, exact la 7 ani de la începerea procesului – pe 27 martie 2019, data plină de simbol! – , că „anulează recursul formulat de Liiceanu Gabriel împotriva deciziei civile nr. 660 A din 27 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă. Definitivă.”
Decizia Tribunalului împreună cu Întâmpinare de la ICCJ, pe care vă invit să le citiți integral în baza textului – ambele fiind recomandat pentru a intra spre studiu științific în materie, ca un Caz-Școală -, sunt foarte importante pentru istoria contemporană din mai multe motive, dintre care enumăr doar trei: atestă „calitatea” lui Silviu Brucan de agent sovietic, consacră faptul că GDS poate fi considerat un Grup ocult, interconectat cu Rețeaua Soros, și confirmă oficial că „Afacerea Humanitas” are destul semne de întrebare.
În documentele procesului se regăsesc, de exemplu, dovezi că Grupul pentru Dialog Social a fost “un front-neokominternist, un nod rețelar al Rețelei Soros în România, o rețea în rețea. O rețea otrăvitoare, care a plantat în 30 de ani armate de viruși în rețelele politice, de educație și securitate românești, agenți infecțioși care acționează în prezent ca niște veritabile bombe cu ceas pentru sistemul imunitar al României”.
Între altele, se regăsește și o listă de GDS-iști și membri ai Fundației Soros care s-au infiltrat de-a lungul anilor în toate partidele din România.