România și libertatea de exprimare în 2025: Informații publice tot mai restricționate, jurnaliști hărțuiți, un CNA abuziv și politizat care își depășește mandatul, o așa-zisă combatere a dezinformării care voluează de fapt spre cenzură, o presă ținută în lesă cu bani de la partide din subvențiile de stat. Cam așa e descris peisajul media de la noi în ultimul raport al Civil Liberties Union for Europe, realizat pe baza datelor funrizate de o rețea de ONG-uri din mai multe țări UE, scrie jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob pe https://inpolitics.ro, preluat de Romanian Global News.
”Traiectoria mediului mass-media din România în 2025 este caracterizată de stagnare și vulnerabilități sistemice. Deși există o arhitectură legală pentru reglementarea presei, implementarea rămîne principala slăbiciune, ducînd la un peisaj definit de proprietate opacă, influență politică și scăderea încrederii publice. România nu a implementat încă nicio prevedere din European Media Freedom Act (EMFA) în legislația națională. În ceea ce privește regresul în ce privește libertatea presei, ostilitatea față de jurnaliști persistă. Jurnaliștii se confruntă frecvent cu intimidări verbale și obstrucții fizice din partea actorilor politici. În 2025, incidentele au inclus șeful biroului de presă al Prim-ministrului care a împins fizic jurnaliști și un primar care a amenințat un reporter local cu violență fizică.
Conducerea radioului public național (SRR) și a televiziunii publice (TVR) rămîne supusă numirilor politice, cu managementul care se schimbă adesea odată cu schimbările majorităților politice. Ambele instituții suferă de o „supunere istoric înrădăcinată” și de lipsă de jurnalism critic(…)
Atît radioul public național (SRR), cît și televiziunea publică (TVR) continuă să aibă imaginea unor instituții politizate, suspectate de (auto)cenzură și de gestionare financiară deficitară. Conducătorii acestor instituții sunt numiți politic, iar demiterea lor se realizează prin simpla neaprobare a rapoartelor de activitate prezentate Parlamentului.
În România, partidele politice, autoritățile publice și instituțiile publice continuă să finanțeze presa privată într-un mod non-transparent, în timp ce instituțiile de supraveghere rămîn politizate și ineficiente. În același timp, accesul la informații publice devine din ce în ce mai restricționat, proprietatea din afara sectorului audiovizual rămîne opacă, iar jurnaliștii sunt încă expuși hărțuirii prin acțiuni abuzive, în absența unei protecții efective împotriva SLAPP-urilor (procese în justiție abuzive, pentru intimidare n.n.). În 2025, partidele politice au continuat să direcționeze subvenții publice către media și propagandă(…)
În același timp, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a rămas politizat și sub-finanțat. În timpul campaniei electorale din 2025, a ordonat eliminarea conținutului online, inclusiv a materialelor critice la adresa celor aflați la putere, acțiuni criticate pe scară largă ca depășind mandatul său. Planurile anunțate de Guvern de a fuziona CNA cu ANCOM au adăugat incertitudine suplimentară privind viitoarea reglementare media. Transparența proprietății media a rămas insuficientă în afara sectorului audiovizual, evidențiind achiziții conectate politic în 2025. Accesul la informații publice s-a deteriorat și mai mult, iar jurnaliștii au continuat să se confrunte cu intimidări prin procese de tip SLAPP.
Probleme noi apărute în 2025
În 2025, problema dezinformării și răspunsul statului la aceasta a devenit o nouă preocupare, în urma anulării alegerilor prezidențiale din 2024, justificate oficial prin acuzații de dezinformare online la scară largă din străinătate. Deși combaterea dezinformării a cîștigat statutul de urgență politică, absența unei definiții legale clare și a unui cadru legislativ coerent creează un risc serios ca politicile anti-dezinformare să evolueze spre cenzură de stat, mai degrabă decît spre protecție democratică.
Problema de fond este decalajul dintre intenția politică și garanțiile legale. România încă nu are o lege privind combaterea dezinformării, iar subiectul pare să fi stagnat în ceea ce privește măsurile concrete. Între timp, Președintele a anunțat crearea unui departament dedicat anti-dezinformare în cadrul Administrației Prezidențiale la începutul anului 2026, menit să consolideze capacitatea instituțională de a contracara dezinformarea, în special online. Fără definiții clare, proceduri sau mecanisme de responsabilitate, această inițiativă riscă să întărească puterea executivului într-un domeniu sensibil care afectează libertatea de exprimare, fără o supraveghere democratică adecvată.
Autoritățile nu au răspuns la întrebări cheie, inclusiv cine decide ce constituie dezinformare și ce remedii vor exista pentru cei afectați. În paralel, mai multe incidente din 2025 au implicat cetățeni contactați de poliție și presați prin amenzi, avertismente sau solicitări informale de a șterge postări pe rețelele sociale critice la adresa autorităților. O definiție parțială a dezinformării a apărut doar în noul Cod al Audiovizualului adoptat de CNA în 2025. Totuși, acesta este un act administrativ, nu o lege, și se aplică doar furnizorilor de servicii media audiovizuale, lăsînd spațiul online și civic în mare parte nereglementat și din ce în ce mai politizat în practică” conchide raportul.