Pe hârtie și în discursurile incendiare din campania electorală, China era ”inamicul public numărul unu”, monstrul globalismului cu iz comunist care trebuia strivit economic pentru a salva clasa muncitoare americană, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Astăzi, 15 mai 2026, tabloul este cu totul altul: Donald Trump tocmai încheie un turneu de lux la Beijing, înconjurat de gașca de miliardari Big Tech (Elon Musk, Tim Cook și Jensen Huang, printre mulți alții). Sloganurile anti-China au fost lăsate la garderobă. A rămas doar un cinism tranzacțional în dauna Europei, care se vede de pe Lună.
Ne amintim foarte limpede tarifele masive anunțate de Trump pentru produsele din China și promisiunea de repatriere a fabricilor americane. Au fost steagurile de luptă împotriva globalizării chineze, care folosește dependența economică drept armă principală împotriva țărilor mici și a hegemoniei americane. Între timp, aceleași tarife au fost diluate puternic printr-un acord comercial extins, iar Big Tech-ul din Silicon Valley a primit acces preferențial pe piața chineză în schimbul unei cooperări discrete pe dosare sensibile.
Lupta promisă de Trump cu ”globaliștii comuniști” de la Beijing s-a evaporat brusc la banchetul de stat organizat de PCC. În fața lui Xi Jinping, președintele american a întors foaia cu o lejeritate uluitoare, transformându-se din cruciat anti-sistem în cel mai docil agent de vânzări. ”Ești un lider măreț. E o onoare să-ți fiu prieten”, l-a lăudat Trump pe dictatorul chinez cu o lingușeală ieftină. În replică, Xi a punctat sec și amenințător problema Taiwanului, iar Trump a preferat să negocieze ”pacea” în schimbul deschiderii Strâmtorii Ormuz și a unor promisiuni privind Iranul. Pentru Casa Albă, business-ul corporațiilor americane cu Beijingul primează, chiar dacă strategia de securitate a administrației Trump etichetează China drept inamic sistemic.
Iar aici intervine tragedia ridicolă a Europei. În timp ce Trump ciocnește șampanie la Beijing cu ”inamicul sistemic”, liderii UE execută orbește ordinele Washingtonului, transformați în simpli berbeci de asediu. Bruxelles-ul este împins să își mutileze propria economie și să taie punțile cu China în numele unei ”strategii de securitate” agresive dictată de peste ocean. Funcționarii europeni își sacrifică industriile (fie ele germane sau est-europene) și lovesc cu capul în porțile Beijingului doar pentru a crea presiune colectivă. Evident, America lui Trump culege ulterior roadele presiunii, așa cum am văzut zilele trecute la Beijing, sub forma unor concesii și contracte grase pentru propria oligarhie tehnologică.
România este exemplul perfect al statutului de pion sacrificabil. Bucureștiul s-a executat docil atunci când a anulat contractele cu China General Nuclear (în proiectul de la Cernavodă) și a interzis Huawei și ZTE din rețelele 5G. Guvernele succesive de la Palatul Victoria au invocat, la ordinul ambasadei SUA, ”motive de securitate națională”. Iar poziția României a rămas aceeași chiar și acum, când toată lumea vede care a fost scopul Casei Albe.
Trump, ca un împărat roman care negociază alianțe cu barbarii pentru aur și glorie, folosește vasalii europeni drept scuturi umane, în timp ce el însuși se ospătează la masa dragonului chinez. Parteneriatul euroatlantic, teoretic ”între egali”, a devenit o relație asimetrică. SUA păstrează flexibilitatea economică cu China printr-o serie de negocieri foarte dure, în care Europa se sacrifică în calitate de ”pârghie de constrângere” și în paralel plătește prețul uriaș al securității în raport cu un pericol inventat de Washington (”Vin rușii!”).
Așadar, noua doctrină brută a Washingtonului, America First, nu înseamnă izolarea de China sau lupta cu globalismul de tip sorosist, ci un pact cinic în care Statele Unite își păstrează flexibilitatea economică, în vreme ce aliații naivi plătesc factura.
Liderii europeni s-au lăsat folosiți drept scuturi umane și unelte de șantaj într-un joc de șah în care, la finalul zilei, Trump și Xi se așază la aceeași masă, împărțindu-și sferele de influență pe spinarea celor mici, spălați pe creier de presa progresistă și, în consecință, neajutorați.