AUR a repurtat o mare victorie pentru România, prin adoptarea la Senat a proiectului de lege pentru transparența finanțării ONG-urilor. Va urma votul la Camera Deputaților
ONG-urile vor să impună politici în România, deși nu au nicio legitimitate, nu reprezintă voința suverană a poporului român, pentru că nu le-a votat nimeni, scrie George Scarlat pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Eu cred în libertățile constituționale. ONG-urile au dreptul la asociere, la libera exprimare, la petiționare, au acces liber la justiție samd.
Însă când ONG-urile vor să impună politici în România, este corect să vedem în interesul cui fac acest lucru și mai ales cine le plătește. Pentru că cine plătește comandă muzica!
De exemplu, să vedem dacă ONG blochează finalizarea construcției unei hidrocentrale pentru că sunt îngrijorați că nu vor mai avea viperele locuri de cuibărit, sau dimpotrivă, pentru că sunt finanțate de state, organizații și corporații străine, care au interes ca România nu să își dezvolte industria energetică?
La fel este și în cazul blocării finalizării de autostrăzi. ONG este deranjat oare că autostrada va deranja habitatul gândacului vărgat ori al liliecilor, sau dimpotrivă, pentru că lucrează în interesul unui stat care are interese diferite de România privind marile coridoare de transport?
Sau cine știe, poate că un ONG încearcă să blocheze o autostradă chiar în interesul constructorului, care este de obicei străin. Acesta poate că nu respectă termenele de execuție din contract și ca să nu plătească penalități de întârziere de milioane de euro statului român, va putea invoca forța majoră, pe motiv că a blocat ONG lucrările.
Ar putea fi și alte interese. Oare ONG blochează o autorizație de construcție ca să apere aspectul istoric al orașului, sau dimpotrivă, pentru că un developer l-a plătit să blocheze concurența, ca să apuce el să vândă primul apartamentele?
Toate motivațiile de mai sus, pe care le-ar putea avea finanțările ONG, sunt ipotetice. Sunt convins că în societatea civilă sunt oameni de bună credință care sunt convinși că lucrează pentru binele public. Însă dacă se “aprinde lumina” și se transparentizează finanțările, atunci societatea civilă are de câștigat, pentru că îi crește credibilitatea prin eliminarea cauzei suspiciunilor.

reziștii pretind că proiectul urmărește să “intimideze” donatorii.

Însă donatorii dezinteresați, cu scopuri legitime, de ce s-ar teme?
De ce să se teamă donatorii pentru parohii ortodoxe aflate în dificultate sau donatorii pentru asociații înființate de părinții copiilor cu boli grele, care vor să finanțeze astfel tratamentele exorbitante? Sau de ce să se teamă donatorii pentru Asociația Nevăzătorilor?
Respectarea criteriilor de integritate și transparență în privința finanțării ONG ar contribui la însănătoșirea vieții publice. De asemenea, ar mai ajuta biata Românie să se mai elibereze un pic din pânza de păianjen care o înfășoară și care a fost țesută cu migală timp de ani și decenii și nu mă refer aici doar la ONG. Sunt multe alte instrumente, dar de undeva trebuie început.