Nemții nu se dezmint. Prin grosolănia lor sunt rușii Occidentului, nicidecum cea mai mare națiune europeană, scrie analistul George Scarlat pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Hubert Knirsch, ambasadorul Germaniei în Republica Moldova, aflat la o televiziune din Chișinău, s-a dedat unui atac la identitatea națională românească. Contestând eventuala Unire a Republicii Moldova cu România; Knirsh a pus sub semnul întrebării faptul că oamenii din cele două state românești ar avea în comun aceeași limbă și aceeași religie. El a reluat astfel tezele moldovenismului statalist, fie el sovietic, fie cu mască europeană.

Nu doar în relațiile dintre state, dar și între oameni, subiecte de discuție cum ar fi religia și identitatea națională a cuiva sunt cel puțin nepoliticoase sau chiar inacceptabile.
Dacă un ambasador german s-ar apuca să bată câmpii că silezienii și cașubienii ar fi popoare diferite de cel polonez, ar declanșa un conflict de dimensiuni inimaginabile între Germania și Polonia. Sau dacă un ambasador german ar declara că bulgarii și macedonenii de nord sunt popoare diferite, poate că ar fi aplaudat la Skopje, însă ar deteriora grav relația Germaniei cu Bulgaria, mai ales de când premierul Bulgariei este patriotul Rumen Radev. Asemenea lucruri pur și simplu nu se discută și cu atât mai puțin de către un ambasador străin.

Ambasadorul german nu s-a trezit vorbind vrute și nevrute la televiziunea din Chișinău. Ambasadorii nu se exprimă niciodată fără mandat din Centrală. Ambasadorul Hubert Knirsch a făcut declarațiile respective cu acordul Berlinului. Germania a transmis astfel la Chișinău mesajul că se opune Unirii Republicii Moldova cu România.

Germania s-a opus mereu Unirii Republicii Moldova cu România. Germania nu a ezitat să umilească România, ordonându-i lui Băsescu să încheie Tratatul de frontieră dintre România si Republica Moldova, după ce același Băsescu declarase mai devreme câ “el nu este Ribbentrop și Molotov ca să semneze așa ceva”. Băsescu s-a crezut machiavelic și nu a semnat el, l-a pus în mod neconstituțional pe ministrul de Externe să semneze, deși Constituția prevede că președintele semnează tratatele internaționale. Rușinosul tratat nu a fost ratificat nici până astăzi de Parlamentul României.

Unul dintre motivele pentru care Germania se opunea atunci Unirii Republicii Moldova cu România a dispărut. Era doctrina merkelistă, care prevedea dezvoltarea industriei germane pe baza resurselor energetice ieftine din Rusia, gaze, petrol cărbune, concomitent cu debușeul oferit de piața rusă pentru exporturile germane. De asemenea, merkelsmul prevedea și relații politice cordiale cu Rusia. Germania urma să convingă scepticii polonezi, români, baltici, că Rusia poate fi un partener de încredere. Tocmai de aceea cancelarul german Angela Merkel semnase cu președinte rus Dmitrii Medvedev “Memorandumul de la Messeberg”, privind reglementarea transnistreană, pentru a dovedi statelor de pe flancul estic al UE și NATO buna credință a rușilor.

Toate acestea au dispărut, odată cu radicalizarea Germaniei în raport cu Rusia, ca urmare a războiului din Ucraina, aplicării sancțiunilor economice Rusiei, renunțării la piața rusă și la importurile energetice ieftine din Rusia.
Deci Germania nu mai poate pretinde că eventuale demersuri de Unire a Republicii Moldova cu România ar afecta relațiile sale cu Rusia, ori că Unirea ar tensiona relațiile Rusiei cu UE, cu Occidentul, în general.

Celălalt motiv pentru care Germania se opune Unirii celor două state românești este hegemonismul german în Europa.
Dominația germană presupune inclusiv existența unor state mici, slabe, care să nu îi stea în drum.

Germania a stat la baza destrămării fostei Iugoslavii. În timp ce politica Externă UE prevedea menținerea unității Iugoslaviei, de teama anarhiei războinice și conflictelor interetnice, Germania a șocat atunci Europa recunoscând unilateral independența Croației și Sloveniei, contrar politicii UE.
În timpul celui de-al doilea război mondial Germania recunoscuse secesiunea de Iugoslavia a Statului Independent Croat, care devenise apoi satelit al Reichului.
La fel ca în 1914 și 1940, planul german viza o Serbie mică și fără acces la Marea Adriatică.

Un fost diplomat cehoslovac a demonstrat credibil că Germania a susținut discret dezmembrarea fostei Cehoslovacii în 1992, prin separarea în două state independente, Cehia și Slovacia. Așa s-a întâmplat și în 1939, când Slovacia și-a declarat independența.
La începutul anilor ‘90 Germania se întorcea la situația geopolitică din 1940, când spre sud și sud-est se aflau state mici și fragile, care nu i se puteau opune.
Apropo, Germania este și coautoare a spargerii României Mari, prin Pactul Ribbentrop-Molotov și Diktatul de la Viena.

Doctrina “Small is beatiful” (Ce e mic, e frumos) a fost lansată de economistul de origine germană Ernst Friedrich Schumacher, într-o carte cu același nume, publicată încă in 1973. Schunachet pretindea că economiile moderne (adică statele unitare) nu sunt sustenabile și cerea spargerea lor im unități mai mici, semiautonome, care să fie “mai aproape de oameni”.

Aș fi și eu de acord cu principiul german “small is beautiful”, cu condiția să se aplice mai întâi Germaniei, după cum voiau inițial aliații în 1945. Aliații voiau divizarea Germaniei în mai multe state și au renunțat la acest plan doar din cauza declanșării războiului rece cu Uniunea Sovietică.

Din moment ce ambasadorul german de la Chișinău pretinde în mod mincinos că în România și Basarabia oamenii vorbesc limbi diferite și au religii diferite, i-aș aminti că Germania este alcătuită din mai multe țări unde se vorbesc dialecte reciproc neinteligibile, sunt de religii diferite, protestantă și romano-catolică și vine și Islamul puternic din urmă, devenind una dintre principatele religii din Germania. Toate aceste țări diferite s-au unit și au format Germania abia în 1870, la 11 ani după Unirea Principatelor în 1859 și apoi proclamarea României ca denumire oficială în 1866.

Remarc și tupeul și dubla măsură a nemtilor care vor să ne împiedice să facem ce au făcut ei în 1990, cu unificarea dintre cele două Germanii.

Dragi prieteni, având în vedere cele de mai sus, este evident că Germania se opune Unirii Republicii Moldova cu România pentru că nu dorește apariția unui stat mai mare și mai puternic în regiune, care i-ar încurca planurile hegemonice. În rest, balivernele nemțești despre limbă, religie, integrare europeană etc sunt praf în ochi, pentru a disimula adevaratele interese geopolitice.