În ianuarie 2026, contractul pentru unul dintre cele mai valoroase zăcăminte de litiu neexploatate din Europa a fost atribuit unui consorțiu condus de firma de investiții TechMet și de Ronald S. Lauder, unul dintre apropiații lui Donald Trump, se arată într-o analiză a lui Dirk Ellerbrock citată de de https://opozitia.net și preluată de Romanian Global News.

Zăcământul se numește Dobra, este situat în regiunea Kirovohrad, în centrul Ucrainei, și conține, potrivit estimărilor, între 80 și 105 milioane de tone de litiu. În iunie, Rada de la Kiev a adoptat modificările legislative care pun în aplicare acordul privind materiile prime dintre SUA și Ucraina, semnat în aprilie și ratificat în mai: jumătate din veniturile viitoare provenite din noile licențe de exploatare vor fi virate într-un fond comun cu Washingtonul. Cine citește știrea aude în ea mai ales termeni economici — volume de investiții, lanțuri valorice, materii prime critice pentru tranziția energetică. Ceea ce nu se spune este contextul. Iar contextul este, de fapt, esența textului.
Pentru că același demers a mai fost încercat o dată, cu treisprezece ani în urmă, aproape în același loc de pe hartă, doar cu alte sigle de companii. În ianuarie 2013, la Davos, președintele ucrainean Viktor Ianukovici și directorul general al Shell, Peter Voser, au semnat un contract pe cincizeci de ani privind exploatarea zăcământului de gaze de șist Iuzivska, din regiunile Harkiv și Donețk — un volum de investiții de zece miliarde de dolari, în prezența premierului olandez de atunci, Mark Rutte. Puțin mai târziu, Chevron, în vestul țării, și un consorțiu condus de Exxon Mobil, în largul coastei Mării Negre, și-au asigurat drepturi similare. Investițiile promise depășeau treizeci de miliarde de dolari. Președintele ucrainean a vorbit despre un „eveniment major”, aproape ca despre o înrudire.
Ce s-a întâmplat apoi se știe, dar este rar povestit în acest context: tocmai regiunile bogate în gaze, Crimeea și estul Ucrainei, s-au opus loviturii de stat din februarie 2014. La Sloviansk, Kramatorsk și în celelalte localități de acces către zăcământul Iuzivska, cetățenii au ocupat primăriile. În câteva săptămâni, regiunea de extracție s-a transformat într-o zonă de război civil. Revolta din Donbas le-a luat corporațiilor occidentale exact ceea ce tocmai își asiguraseră la Davos: posibilitatea de a transforma bogățiile subsolului în garanții înscrise în bilanț.
Formularea nu este metaforică. Este, așa cum se poate demonstra între timp, chiar limbajul celor implicați. Pe 18 martie 2014, la trei săptămâni după căderea lui Ianukovici, Jeffrey Epstein — infractor sexual condamnat și intermediar financiar — i-a trimis Arianei de Rothschild, pe atunci membră în consiliul de administrație al băncii private geneveze Edmond de Rothschild Group, un scurt e-mail despre situația din Ucraina. Schimbarea de regim, reiese din mesaj, deschidea „multe posibilități”. E-mailul face parte din dosarele Epstein desecretizate la începutul anului 2026 de Departamentul de Justiție al SUA și nu fusese publicat până atunci. El nu dovedește că Epstein sau Rothschild ar fi orchestrat răsturnarea de regim — nu există dovezi în acest sens, iar o astfel de afirmație nici nu ar fi necesară. Arată ceva mai sobru și, tocmai de aceea, mai revelator: în centrele financiare, legătura dintre schimbările politice și accesul la garanții era luată în calcul firesc, în timp real, ca parte a activității zilnice obișnuite, cu mult înainte ca cineva să vorbească despre economie de război.
Întrebarea care decurge de aici este structurală: de ce au nevoie piețele financiare, de fapt, de bogățiile subsolului drept „garanții”? Răspunsul se află chiar în tranzacțiile cu instrumente derivate. De la deschiderea pieței internaționale a serviciilor financiare prin Protocolul OMC din 1997, intrat în vigoare în 1999, care a eliminat separarea dintre băncile comerciale și cele de investiții pentru toate cele 156 de state membre, tranzacționarea extrabursieră a instrumentelor derivate a devenit unul dintre cele mai concentrate și mai profitabile domenii din lume, controlat de o mână de bănci mari cu sediul în City of London — o unitate administrativă cu primar propriu, poliție proprie și un sistem electoral care alocă voturi companiilor în funcție de numărul de angajați. Mașinăria funcționează doar atâta timp cât este alimentată constant cu noi garanții de valoare: petrol, gaze, pământuri rare, litiu. Dacă aprovizionarea se oprește, urmează apelurile în marjă, vânzările de urgență și, în cele din urmă, prăbușirea — așa cum s-a întâmplat deja o dată în 2008, declanșată de titluri securitizate pe baza unor proprietăți imobiliare fără valoare în loc de resurse naturale, dar după același mecanism.
În acest sens, conflictul din Donbas din 2014 nu a fost o criză marginală, ci o pierdere de garanții. Ce a urmat a fost o consecință logică, dacă ducem logica până la capăt: împrumutul FMI de 17 miliarde de dolari acordat noului guvern de la Kiev în aprilie 2014, obținut sub presiunea explicită a finanțatorilor occidentali de a recâștiga controlul asupra estului și sudului. Vizita la Kiev a directorului CIA de atunci, John Brennan, cu câteva zile înainte, confirmată de Casa Albă la solicitarea presei, în timp ce, în paralel, era mobilizată o Gardă Națională de 60.000 de oameni sub comanda șefului securității, Andrii Parubii. Numirea lui Hunter Biden în consiliul de administrație al Burisma, cel mai mare grup energetic privat din Ucraina, în mai 2014, la câteva săptămâni după vizita tatălui său la Kiev, care promisese noului guvern sprijin în „punerea în aplicare” a contractelor energetice din 2013. Fiecare dintre aceste evenimente este documentat în sine și poate fi explicat separat. Împreună, formează un tipar: încercarea de a impune prin mijloace politice și de securitate ceea ce nu mai putea fi obținut economic, prin tranzacții libere.
După doisprezece ani și un război în toată regula, exact acest lucru s-a realizat — doar că nu mai este vorba de acorduri de partajare a producției între anumite corporații și un guvern ucrainean, ci de un tratat interstatal care alocă permanent o parte din veniturile Ucrainei din resurse naturale unui fond comun cu Washingtonul. Diferența față de 2013 nu ține de substanță, ci de transparență. Atunci, consilii de administrație preocupate de cotațiile bursiere negociau cu un președinte, la Davos; astăzi, accesul este prevăzut în textul legii adoptate de Rada. Aproximativ o cincime din resursele minerale ucrainene, inclusiv părți importante din Donbas, se află între timp sub control rus — ceea ce înseamnă că însăși linia frontului decide ce zăcăminte mai pot intra în fond ca garanții. Războiul a redesenat harta resurselor exploatabile, iar ce a mai rămas este acum trecut în acte, cu un investitor apropiat de Trump drept prim beneficiar.
Cine obiectează acum că ar fi vorba doar de diplomație economică legitimă trece cu vederea, și nu întâmplător, esențialul. Diplomația economică legitimă nu caută garanții sub focul artileriei. Faptul că exact asta se întâmplă din 2014 și, într-o formă intensificată, din 2022 este adevăratul scandal — nu ca abatere morală a unor indivizi, ci ca logică de funcționare a unui sistem care, fără acces continuu la noi garanții, nu-și mai poate susține propria îndatorare. City of London și-a construit infrastructura tocmai în acest scop, încă de la reforma „Big Bang” din 1986: asigurări împotriva riscului de război la Lloyd’s, care din 1898 pot cere prime exorbitante în situații de urgență, și un volum de instrumente derivate care depășește astăzi de o sută de ori economia reală. Mașinăria aceasta nu se îndreaptă spre noi și noi conflicte pentru că managerii ei ar dori războaie. Se îndreaptă spre ele pentru că, altfel, sistemul se prăbușește.
Formula „războaiele sunt războaiele bancherilor” surprinde legătura prea sumar ca să fie exactă: sugerează un plan conștient, în vreme ce, de fapt, acționează o constrângere structurală, care nu le mai lasă actorilor individuali decizia, ci doar execuția. Tocmai asta face situația mai periculoasă, nu mai inofensivă. Un plan ar putea fi oprit prin înlăturarea celor care l-au conceput. O constrângere structurală, care cere mereu noi garanții, nu dispare odată cu o schimbare de personal la Cancelaria Germaniei sau la Casa Albă. Se mută doar pe următoarea linie de front — de la Bagdad, prin Donbas, până la Teheran și, cum arată cazul Dobra, înapoi în Ucraina, unde se achită tocmai acum datoria din 2013, cu o întârziere de doisprezece ani și un număr mult mai mare de morți.
Surse
Dobra Lithium / Acordul SUA–Ucraina privind materiile prime, 2025–2026
Ukrainska Pravda (ed. engleză), 12 ianuarie 2026 — contract atribuit societății mixte Dobra Lithium Holdings (TechMet / Rock Holdings): https://www.pravda.com.ua/eng/news/2026/01/12/8015797/
S&P Global Commodity Insights, 12 ianuarie 2026 — rezerve, valoarea investiției (179 de milioane de dolari), structura acordului de partajare a producției: https://www.spglobal.com/energy/en/news-research/latest-news/metals/011226-techmet-rock-holdings-jv-wins-rights-for-dobra-lithium-deposit-in-ukraine
Mining.com, 11 martie 2025 — legătura TechMet / Lauder, participația DFC la TechMet: https://www.mining.com/us-backed-techmet-eyes-ukraine-lithium-asset/
Contractele Shell / Chevron / Exxon din 2012–2013
BBC, 24 ianuarie 2013 — acordul Shell–Ucraina, imagini cu Rutte, Voser și Ianukovici la Davos: https://feeds.bbci.co.uk/news/world-europe-21191164
IndustryWeek, 25 ianuarie 2013 — semnarea acordului, declarația lui Ianukovici: https://www.industryweek.com/operations/energy-management/article/21959351/shell-ukraine-in-10-billion-shale-gas-deal
OSW Centre for Eastern Studies, 30 ianuarie 2013 — structura de proprietate a Nadra Iuzivska, prezentare a celor trei zăcăminte (Iuzivska, Oleska, Skifska), inclusiv localizarea: https://www.osw.waw.pl/en/publikacje/analyses/2013-01-30/ukraines-agreement-shell-shale-gas-extraction
2B1st Consulting — încadrarea geografică a zăcămintelor Oleska (vest) și Iuzivska (est): https://2b1stconsulting.com/shell-to-break-gazprom-gas-monopoly-in-ukraine/
Împrumutul FMI din aprilie 2014
Comunicat de presă al FMI (programul următor, din 2015, cu retrospectiva celui anterior): https://www.imf.org/en/news/articles/2015/09/14/01/49/pr15107
CNBC, 30 aprilie 2014 — angajamentul de 17 miliarde de dolari: https://www.cnbc.com/2014/04/30/imf-approves-17-billion-loan-package-for-ukraine.html
Jamestown Foundation, mai 2014 — modalitățile de plată: https://jamestown.org/imf-approves-17-billion-loan-for-ukraine/
E-mailul Rothschild–Epstein (martie 2014, publicat la începutul lunii februarie 2026)
RT, 2 februarie 2026 — textul integral, analiză, contextul publicării de către Departamentul de Justiție: https://www.rt.com/news/631852-ukraine-opportunities-epstein-rothschild/
IBTimes UK, 20 februarie 2026 — context suplimentar (contractul de 25 de milioane de dolari din 2015, dosarele Departamentului de Justiție):
https://www.ibtimes.co.uk/epstein-rothschild-email-payment-documents-1780383
https://euvsdisinfo.eu/report/the-coup-in-ukraine-should-provide-many