Rușii și americanii nu se mai înțeleg asupra multor aspecte, dar în interval de trei săptămâni au anunțat același lucru: Rusia va lovi, cândva, un stat NATO. În traducere liberă, orice atac cu impact major de pe teritoriul Uniunii Europene și al UK (terorist, cu rachete, cibernetic sau de altă natură) va fi atribuit, automat, rușilor, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Iar lui Putin îi va fi foarte greu să nege, întrucât Zaharova a spus clar că Rusia va lovi și ținte militare din afara Ucrainei.
Poate că ăsta a fost de la bun început scopul escaladării americane, realizate prin intermediul Marii Britanii. Publicul larg trebuie să știe cine (și de ce) a agresat NATO. Chiar și în cazul unui ”false flag” pregătit ca la carte.
Operațiunea de ”atribuire a vinovăției” a pornit de la Washington, pe surse. La începutul lunii, Wall Street Journal a relatat o evaluare a serviciilor de informații americane, potrivit căreia Putin ar putea lansa un atac limitat asupra unui membru NATO în următorii ani. Jurnaliștii au menționat o operațiune cibernetică sau o incursiune terestră de mică amploare, probabil în Baltice sau în Polonia, cu scopul de a rupe alianța și de a testa Articolul 5. Heather Conley, de la American Enterprise Institute, a pus singura întrebare care contează: ”Cum ar răspunde Statele Unite în acel caz?”. Documentul nu l-a văzut nimeni din afară și nu-și pune nimeni semnătura pe el.
Apoi a venit confirmarea Moscovei, pe față. Maria Zaharova a declarat joi că Regatul Unit și Franța ”se joacă cu focul” și că Rusia ar putea lovi instalații și echipamente militare britanice ”din Ucraina și de dincolo de granițele acesteia”. A spus și de ce. Cu trei zile mai devreme, premierul britanic dusese la Kiev planurile clasificate ale componentelor britanice ale rachetei Storm Shadow, împreună cu dreptul de a fi fabricate acolo.
Cele două anunțuri se contrazic pe fond, dar nu și ca rezultat. Evaluarea americană descrie o inițiativă rusească, cu fereastră de câțiva ani și cu scopul de a fisura alianța. Un argument destul de subțire, date fiind riscurile. Moscova nu are niciun interes să provoace NATO. Dimpotrivă, are suficiente probleme în Ucraina. Zaharova, în schimb, afirmă răspicat că rușii vor lovi ca urmare a escaladării din partea Marii Britanii (fapt asumat de Londra și prezentat ca indiscutabil). Motive diferite, cauze diferite, aceeași concluzie. Un scenariu validat din ambele părți ale mesei rămâne credibil indiferent cine îl execută, rușii sau americanii.
De aici încolo, proba devine opțională.
S-a văzut acum o săptămână, în apele noastre. O dronă încărcată cu exploziv a fost doborâtă de un F-16 lângă platforma Neptun Alpha, iar Nicușor Dan a arătat foarte repede spre Moscova, condamnând ”intensificarea acestor tipuri de incidente iresponsabile din partea Federației Ruse”. Kremlinul a susținut, însă, că drona era ucraineană. Cert este că arăta ca una ucraineană, de unde și întrebarea ”de ce s-a grăbit atât de tare Nicușor Dan cu concluzia?”. Ministerul Apărării nici acum nu ne-a lămurit.
Apoi, joi seara s-a scufundat și o navă în zona economică exclusivă, iar procurorii au deschis un dosar penal fără autor. Dacă ar fi fost o lovitură din partea Rusiei, foarte probabil președintele nostru ne-ar fi spus până acum.
De-aici înainte, oricine ar avea interes ca un incident din spațiul NATO să fie pus în cârca Rusiei primește atribuirea pe gratis. Iar cei care cer de ani buni întărirea flancului estic primesc confirmarea de care aveau nevoie, fără să mai ceară cuiva dosarul.
Ne-am obișnuit să credem că întâi se stabilește fapta și abia apoi se dă sentința. În Marea Neagră lucrurile merg de-a-ndoaselea de câteva săptămâni, iar zona a devenit un adevărat teatru de război (chiar dacă lipsesc tranșeele). Conflictul a ieșit clar din granițele Ucrainei.
Sentința este deja scrisă, semnată de ruși și de americani și publicată. Lipsește doar fapta, iar aia vine singură.