Peste două milioane de români l-au pus pe Călin Georgescu pe primul loc acum doi ani. În cele două săptămâni de când stă în Arestul Capitalei, presa românească s-a oprit, după socoteala mea, de trei ori să-i întrebe ceva pe oamenii care vin seară de seară la poarta lui, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://adrianonciu.substack.com, preluat de Romanian Global News.

Am numărat. De la arestarea preventivă, douăzeci și două de redacții au publicat 67 de materiale despre proteste. Douăzeci sunt despre amenzi, jandarmi și incidente. Peste jumătate sunt știri de câteva rânduri, croite după același tipar, cu numărul participanților, lozinca serii și cordonul de jandarmi. Despre manifestațiile anunțate public în vreo douăzeci de orașe europene am găsit o singură relatare, cea de la Bruxelles, în ziarul Gândul. Nu am luat în considerare presa finanțată de cititori, gen ActiveNews.

Jandarmii au montat garduri metalice în fața arestului încă din prima seară. Presa s-a așezat, cu o consecvență aproape administrativă, de partea lor. Câți oameni au venit aflăm aproape mereu dintr-o singură estimare, cea a agenției Mediafax, preluată de celelalte redacții fără numărătoare proprie. Restul agendei l-au scris comunicatele Jandarmeriei — treizeci și două de amenzi, apoi cincizeci, apoi aproape o sută, apoi o sută douăzeci și patru, în valoare de 101.000 de lei. Fiecare bilanț a produs același val de titluri.
Amenzile spun mai mult decât par. Legea adunărilor publice cere ca un protest să fie anunțat cu trei zile înainte, ceea ce transformă orice reacție spontană într-o contravenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în 2022, în cazul Bumbeș, pentru o amendă de cinci sute de lei dată unor protestatari nedeclarați. Judecătorii au observat atunci că și o sancțiune mică descurajează dezbaterea publică. Vecinii arestului s-au plâns, pe bună dreptate, de zgomot, iar asta ar merita o discuție separată despre locul protestului. Presa a preferat doar să contabilizeze procesele-verbale.

Excepțiile arată că se putea altfel. Reporterii Euronews au stat de vorbă cu protestatarii și au relatat ceea ce nicio știre de trei rânduri n-a consemnat. ”Nu suntem nebuni, oameni buni”, le-a spus o femeie, iar alta s-a plâns că fostul candidat era deja prezentat drept ”infractorul Georgescu, șeful de bandă mafiotă”. Publicația Jurnalul a petrecut o săptămână printre ei, dar a ieșit cu un reportaj despre cine îi coordonează și cine câștigă bani pe TikTok. Cele trei texte ale Euronews din totalul de 67 țin loc de notă de subsol, mai ales că audiența postului este neglijabilă în comparație cu ”greii” din industria de știri.

Lipsa unei relatări așteptate de public doare cel mai tare la instituțiile plătite tocmai ca să acopere golul lăsat de presa privată, cu interesele ei patronale și de partid. TVR și Radio România primesc anul acesta de la buget aproape un miliard de lei, adică vreo două sute de milioane de euro.

Am căutat în arhivele lor. TVR Info, Agerpres și Radio România Actualități au publicat împreună vreo treisprezece materiale despre proteste. Zece sunt despre amenzi, despre un jandarm lovit, despre doi cameramani agresați, potrivit poliției, și despre prohodul cântat lui Cristian Tudor Popescu. Niciunul nu dă cuvântul protestatarilor, niciunul nu pomenește diaspora, deși Televiziunea Română are corespondenți peste hotare. După 5 octombrie, la cele trei instituții de stat n-am mai găsit nimic.

Toate s-au petrecut sub conducerea Sorinei Matei, adusă președinte interimar la TVR la propunerea AUR, cu voturile PSD. Partidele și influensării care au strigat atunci că televiziunea publică devine o portavoce suveranistă pot dormi liniștite. Știrile TVR seamănă leit cu cele de la Digi24. Fie șefa nu are nicio putere asupra știrilor, cum s-a spus chiar în scandalul de la intrarea ei pe grupul de WhatsApp al redacției, fie nu vrea s-o folosească. Pentru public, rezultatul este identic.

Se poate obiecta că sutele de oameni prezenți seară de seară la Arestul Capitalei, cu vârfuri în weekend, nu pot face întotdeauna o știre. Primul mesaj trimis de Georgescu din arest a strâns însă peste cincizeci de mii de aprecieri în câteva ore, iar acest interes imens nu încape pe un trotuar. Georgescu este acuzat de înșelăciune, iar dacă procurorii au dreptate va răspunde pentru asta. Oamenii care îl susțin, cu mici excepții legate de agresarea unor cameramani, nu sunt acuzați de nimic. Poate doar de ”tulburarea liniștii publice” atunci când Jandarmeria vrea să pună umărul la descurajarea protestatarilor.
Publicul a tras concluzia de mult. Încrederea în știri a coborât în România la 23 de procente în 2026, cu trei puncte sub anul trecut și mult sub media globală, potrivit raportului Reuters Institute. Aproape jumătate spun că evită știrile. Iar platformele video au trecut, pentru prima dată, înaintea televiziunii ca drum principal spre informație.
Traian Băsescu i-a descris pe oamenii din fața arestului drept ”câţiva exaltaţi care se dau cu burta de pământ de dragul lui Georgescu”. Redacțiile i-au urmat logica fără să-i împrumute cuvintele. Pe un exaltat îl numeri și treci mai departe, potrivit jurnaliștilor de la A3-CNN, Pro TV sau Digi24.

Un om care nu se regăsește în presă nici ca personaj, nici ca interlocutor, nu dispare. Se mută pe TikTok, în live-urile de la poarta arestului și pe site-urile care îi spun exact ce vrea să audă. Redacțiile mainstream vor afla peste un an, din următorul raport Reuters, unde a plecat audiența. Vor ști atunci la leu câte amenzi s-au dat în octombrie. Și tot nu vor ști ce a căutat omul acela, seară de seară, de cealaltă parte a gardului.