România a anulat un vot la presiuni externe, pentru ca CG să nu ajungă la Cotroceni. Tot în urma unor presiuni externe, Nicușor Dan refuză alegerile anticipate de teamă că AUR ar putea ajunge la Palatul Victoria. Am bifat astfel, cu brio, două cazuri fără precedent în UE: lovitura de stat din decembrie 2024 și arestarea liderului Opoziției din septembrie 2026, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
Cum bine spunea fostul premier Viorica Dăncilă, ”la un milion de euro avem arest preventiv, iar la un miliard în dosarul vaccinurilor nu răspunde nimeni”. Simpatizanții lui Georgescu (și nu doar ei) chiar nu au nevoie de probele din dosar. Dubla măsură a Justiției se vede din avion. Ei sunt îndreptățiți să afirme că avem de-a face cu o anchetă instrumentată politic, probabil tot în urma unor presiuni externe.
Deși Constituția îi dă dreptul să dizolve parlamentul după două nominalizări respinse, Nicușor Dan refuză ferm varianta anticipatelor și invocă o cerere a investitorilor care împrumută România. Ar trebui să-l credem pe cuvânt, pentru că niciun astfel de investitor nu și-a manifestat preferințele în mod public. Ce știm însă, cu siguranță, este că într-adevăr trăim pe bază de împrumut, de ani buni. Și nu ne permitem un colaps care i-ar aduce la putere pe ”extremiști”.
”Eu sunt un om responsabil, adică nu ne jucăm de-a soarta acestei țări ca să vedem ce iese dintr-o alegere”, a explicat președintele. Să vezi ce iese dintr-o alegere a fost, vreme de vreo trei decenii, definiția democrației românești. Dacă rezultatul ar fi cunoscut dinainte, n-ar mai fi nevoie de vot. Ar ajunge o ședință CSAT la Cotroceni. Președintele care a câștigat tocmai pentru că nimeni nu știa ce iese din urne descoperă acum că incertitudinea reprezintă un risc major pentru țară.
Corul s-a format repede. Cătălin Predoiu a comparat anticipatele cu scufundarea Titanicului și a avertizat că ar folosi ”celor care nu ne doresc binele”. Cu alte cuvinte, lui Vladimir Putin. Ilie Bolojan, mai sincer, a făcut socoteala dreptei după votul ratat. ”Am adunat 40%. Atât putem.” Cam tot atât are partidul AUR în sondaje, numai că singur.
Rămâne socoteala pe care Nicușor Dan n-o face cu voce tare. Cu aproape patruzeci la sută în sondajul INSCOP (înainte de arestarea lui CG!) și doar cinci partide peste prag, redistribuirea i-ar da partidului lui George Simion cel puțin 45 la sută din mandate. De la o asemenea cifră nu mai poți refuza un partid la guvernare, oricâte linii roșii s-ar trasa la Cotroceni și la Bruxelles. Iar o majoritate care să-l suspende pe președinte s-ar strânge cu un singur partener al AUR, de doar cinci procente. Simpatia față de Nicușor Dan s-a erodat masiv în ambele tabere ale spectrului politic, așa că președintele nu poate să privească senin un referendum de demitere.
Interesul declarat și cel personal se suprapun perfect. Creditorii externi, majoritatea din Europa, nu vor cu niciun chip AUR la guvernare (cum nu l-au vrut nici pe Georgescu la Cotroceni), iar președintele nu vrea un Parlament care să-l poată trimite acasă cât ai zice pește.
Rămâne de luat în calcul un guvern care se poate face fără vot popular și fără AUR, posibil doar dacă Bolojan înghite gălușca de după demitere sau PNL se scindează, cu aripa Veștea la Palatul Victoria. George Simion a spus deja că nu votează nimic până nu este eliberat Georgescu, în vreme ce USR cere anticipate. Pe masă rămâne un liberal cu profil de contabil, Cătălin Predoiu, acceptabil pentru social-democrați. Mai circulă numele lui Alexandru Nazare, ministrul interimar de Finanțe, și al lui Dan Motreanu. În spatele noului premier ar sta PSD, aripa guvernamentală a PNL, UDMR și minoritățile. Ar fi vechea coaliție PSD-PNL-UDMR, fără ”reformiștii” de la USR și cu Bolojan tras pe linie moartă.
Președintele speră ca până în 2028 partidul AUR să se erodeze (după cum a prognozat Băsescu, nu înainte de a cere un control financiar din partea ”organelor”) și Călin Georgescu să primească măcar o condamnare în cele trei dosare.
Pe Titanic n-au fost destule bărci de salvare. Pe vasul nostru sunt, doar că stau sub lacăt, iar cheia o ține Nicușor Dan, care se teme mai mult de pasageri decât de aisberg.
Predoiu a uitat să spună că România se poate scufunda și cu bărcile la apă, și cu cheia înghițită de președinte. Numai că, în primul caz, se scufundă cu pasagerii la vot, iar în al doilea, cu ei încuiați pe punte și democrația aruncată peste bord.