Până și la suprafața evenimentelor cedarea Aeroportului Internațional Chișinău către ruși miroase a conspirație. Pretinsul noul proprietar, Andrei Goncearnko, nu este cel drept cine se dă. Nu-i nici miliardar și nici investitor, scrie Petru Bogatu în www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Dodon a scăpat o vorbă
La începutul săptămânii a căzut ca un trăsnet numele unul magnat rus care ar fi intrat în posesia celui mai important obiectiv strategic al Republicii Moldova. S-a anunțat că Andrei Goncearenko a preluat controlul asupra companiei Komaksavia Airport Invest a baronului britanic Nathaniel Rothschild care gestiona întreprinderea Avia Invest, concesionara Aeroportului Chișinău.
Noutatea a scandalizat opinia publică. Mass-media și-a amintit că acum câtva timp, după ce a revenit de la Moscova, președintele Dodon s-a grozăvit că aeroportul din capitală și portul Giurgiulești vor avea investitori ruși.
Parcă speriat astăzi de situația creată, șeful statului s-a apucat să nege că a fost implicat în această tranzacție dubioasă. A afirmat că habar n-ar cine-i acest Goncearenko, dar a auzit că ar avea ceva probleme cu justiția în Rusia.
Iar pentru a fi mai convingător, degetul său a arătat spre Maia Sandu. Dodon a scăpat o vorbă potrivit căreia fosta șefă a guvernului ar fi fost filată de SIS care ar fi înregistrat discuția ei confidențială cu Nathaniel Rothschild. Președintele dădea astfel de înțeles că totul se trage de la întrevederea de pomină a ex-premierului cu omul de afaceri britanic.
Numai că SIS l-a contrazis. A dezmințit că ar fi filat-o pe Maia Sandu. Și nici nu-i de mirare.
Pe Dodon l-a luat gura pe dinainte, dar SIS nu avea cum să recunoască singur și nesilit de nimeni, firește, că ar fi comis o infracțiune. Filarea fără mandatul procurorului e o încălcare gravă a legislației care este urmărită penal.
Vicepreședintele PAS, Igor Grosu, precizează că de fapt Maia Sandu ar fi fost filată nu de SIS, ci de o agenție secretă recent formată în cadrul Ministerului Apărării. S-ar putea. Noi nu știm. Dar fără foc nu iese fum, precum se știe.
Este limpede că Sandu a fost urmărită și filmată clandestin cu camera ascunsă. Nu contează cine a săvârșit această ilegalitate: SIS, Ministerul Apărării, FSB sau GRU.
Două lucruri sunt certe. Primul. Dodon a primit informații operative obținute pe cale ilegală și este pasibil de pedeapsă. Al doilea. Preluarea aeroportului a fost o operațiune secretă a rușilor și tocmai ei au comandat filajul.

Președintele paravan Funt
În ceea ce privește zăpăceala președintelui care anunță venirea unui investitor rus, iar când acesta apare, își declină orice responsabilitate, asta dovedește doar că rolul său în preluarea aeroportului este cel de statist. El nu cunoaște, probabil, amănuntele operațiunii ruse. Nimeni la Moscova nu a considerat necesar să-l informeze.
Rușii, după ce au pus stăpânire pe Republica Moldova, se descurcă de unii singuri. Dodon pentru ei e un fel „de președinte paravan Funt” din romanul „Vițelul de aur” de Ilf și Petrov. Cu alte cuvinte, e un om de paie în spatele căruia își face mendrele Moscova.
Șeful statului se poate consola, ce-i drept, cu faptul că nu doar el face figurație în urzeala spionajului rus. În teatrul confiscării aeroportului mai sunt antrenați și alți cabotini. Unii dintre aceștia rămân în umbră. Alții, în virtutea rolului încredințat, sunt scoși în față.
Cel mai vizibil dintre oamenii de carton în tranzacția aeroportului este, desigur, pretinsul miliardar Andrei Goncearenko. Presa de la Chișinău a relatat că „noul proprietar al aeroportului” a fost în trecut manager la o filială a Gazprom-ului. Că ar fi încercat să obțină prin investiții cetățenia moldovenească. Că a cumpărat cel mai scump imobil din Londra etc.

Parcurgând aceste informații, te întărești în opinia că respectivul este putred de bogat. Ceva însă nu se leagă. Goncereanko e un ”miliardar” neobișnuit. Unul ciudat chiar.
Nu prea este cunoscut în Rusia. Și nici peste hotare. Afacerile sale sunt obscure și ridică multe semne de întrebare. Toate informațiile despre el sunt foarte seci.
În fine, dar nu și în ultimul rând, nu a intrat niciodată în lista Forbes a celor mai bogați ruși. Nu se numără nici printre miliardari, nici printre multimilionari.

Noul violoncelist Raldughin
Mai pe șleau vorbind, Goncearenko e un antreprenor fantomă. E o făcătură. Dar a cui? A serviciilor de informații prin care sunt spălați banii negru pentru elita politică a Federației Ruse. E un fel de „violoncelist Raldughin”, prietenul din copilărie al lui Putin, care deține în offshore-uri, potrivit investigației Panapa Papers, 4 miliarde de dolari.
Cu alte cuvinte, Goncearenko este un magnat paravan. O marionetă ordinară menită să joace rolul de nou proprietar al Aeroportului Internațional Chișinău care în realitate aparține de acum încolo guvernului Rusiei.
Andrei Goncearenko este originar din Leningrad. A ieșit din anonimat și a dat senzația că s-ar fi îmbogățit peste noapte după ce Putin a ajuns șef de stat. A încăput în cercul restrâns al oamenilor Kremlinului datorită lui Arcadi Rotenberg, prietenul și partenerul de judo din copilărie al președintelui rus. Niciodată n-a ieșit la rampă în calitate de investitor potent și nu a jucat un rol de sine stătător în businessul de performanță.
Nu m-aș mira ca mâine Goncearenko să fie schimbat cu un alt personaj cvasianonim. Putin are destui „Raldughini” care pot să-l reprezinte în afacerile sale tenebre de peste hotare.
Chiar și Dodon, gură spartă, recunoaște că Andrei Goncearenko a preluat aeroportul într-un moment extrem de nefavorabil pentru business. Activele companiei concesionare Avia Invest sunt blocate de guvern, fapt ce l-a forțat pe Nathaniel Rothschild să se retragă, a sugerat șeful statului.

Pasarea pre limba ei piere
Din ignoranță sau sub teroarea stresului, Dodon s-a autodenunțat, de fapt. Pasărea pre limba ei piere.
Cei care au pus mâna pe aeroportul din Chișinău, de bună seamă, urmăresc nu profitul. Rușii au nevoie de el nu pentru afaceri, ci pentru a controla un obiectiv strategic care, bunăoară, le deschide drumul spre Tiraspol.
Avem de a face cu un caz de înaltă trădare. La orizont se întrezărește un nou scandal Watergate în versiune orientală. Cel original, din SUA, precum se știe, a durat luni bune și s-a soldat cu demisia președintelui american Nixon.
Cel de la Chișinău de asemenea nu se va consuma cu una, cu două. În loc să se potolească, din contră, se va extinde odată cu scurgerea timpului. Va fi alimentat și de nemulțumirea internă, și de presiunea externă. Vor fi prăbușiri politice și răsturnări de situație în vârful piramidei.