Roberto Merlo este profesor de limba română la Universitatea din Torino, Italia. Mulți dintre studenții săi sunt copiii românilor care s-au mutat de ani buni în Peninsulă și care vor să se reconecteze la cultura română. Doar că au mari probleme în a-și însuși limbajul academic, se arată într-un interviu.
Roberto Merlo a descoperit limba română abia când a ajuns la facultate și a ajuns să o iubească datorită profesorilor lui. Acum e legat de România, a fost și lector la Universitatea din Craiova și are mulți prieteni aici. Roberto Merlo este înconjurat de cărți de limba română. În timpul pandemiei de coronavirus și-a scos din dulap clasicii istoriei literaturii române să-i recitească.
Un teanc de cărți de specialitate pe care nu a mai avut timp să pună mâna din cauza programului de la facultate și a muncii de cercetare pe care le trece în revistă în timpul conversației video. Din izolare a ținut cursuri online, a susținut examene online, chiar și de licență, a ținut legătura cu prietenii din România. Așa că nu oamenii sunt cei care i-au lipsit în izolare, ci natura.
„Cel mai dor îmi este de copaci. Vreau să văd un copac înverzit. Am câteva plante amărâte în casă, dar vreau să văd iarbă, copaci, flori. Primul lucru pe care-l voi face, după ce vom avea voie să mergem mai mult de 500 de metri de casă, va fi să merg într-un parc și să mă bucur de natură”, îmi povestește italianul.
Nu vrea să exagereze cu prea multă libertate, după relaxarea măsurilor din Italia, mai ales că locuiește în Piemonte, zonă din Nord lovită de pandemie. Bate în lemn, la propriu. Lovește de câteva ori în biroul din fața sa. „Nu vreau să cobesc”, spune italianul, demonstrând că pe lângă limba română pe care o vorbește ca un nativ și-a însușit și câteva din superstițiile românești.
Întoarcere la origini, dar de la distanță
Câteva zeci de studenți aleg să studieze limba și literatura română în facultate, la Torino. Unii dintre ei sunt români, copiii celor care în urmă cu 10-20 de ani ajungeau în Peninsulă. Doar că româna vorbită acasă nu e precum cea de la facultate și întâmpină repede dificultăți. „La nivel lingvistic, noile generații, bunăoară studenții mei de origine română, au probleme foarte mari cu limba română. Pentru că o vorbesc într-o variantă familiară, câteodată regională, cu siguranță informală, și au probleme foarte serioase în a-și însuși registre ridicate ale limbii, cele formale.
Problema este că nu își dau seama de acest lucru. Și problema generală este lipsa conștienței existenței unor registre diferențiate într-o limbă. Și studenții italieni au această problemă. Mi se adresează mie cum li s-ar adresa rudelor lor de acasă și când scriu, și când vorbesc”, explică profesorul.
Pentru că au făcut foarte puține clase în limba română, tinerilor de origine română le este mai simplu uneori să i se adreseze în italiană, când nu-și găsesc cuvintele. Sunt generația de trecere, rotalienii, cum s-au autointitulat, de altfel. Suspendați între două țări, dar cu dorința de a-și cunoaște originile.
Unii dintre românii care fac română vin dintr-o sinceră dorință de a se apropia din nou de ceva ce au conștiența faptului că o cunosc doar parțial și sunt chiar bucuroși să descopere, să cunoască, să-și îmbunătățească cunoștințele lingvistice, adăugând registre mai complexe peste baza pe care deja o au. Una e să știi să vorbești cât de cât o limbă și alta este să o cunoști în modul în care ți se cere la facultate să o cunoști.

Citeşte articolul integral aici: Profesorul italian care îi învață pe români limba română: “Italiana este ca o soră, româna este ca o soție de care trebuie să ai grijă”