Podul.ro prezintă, în exclusivitate, o informație fierbinte verificată pe ambele maluri ale Prutului: potrivit surselor, Maia Sandu s-a deplasat vineri la București, incognito și sub auspiciile celei mai mari discreții, pentru a avea două scurte întrevederi – cu președintele Klaus Iohannis, respectiv cu premierul Ludovic Orban, scrie Răzvan Gheorghe în https://www.podul.ro, preluat de Romanian Global News.

Revenită la Chișinău, Maia Sandu a anunțat ceea ce oricum știa toată lumea: va candida la președinția R. Moldova – detalii AICI.
Vizita-fulger în România a fost, evident, una eminamente strategică și a avut loc la insistențele repetate ale șefei PAS, în condițiile în care relațiile Bucureștiului cu Maia Sandu nu sunt, dincolo de șiragul unor declarații politicoase, diplomatice, unele întocmai bune.
Suspiciuni legitime
Motivele acestei răceli sunt multiple: anul trecut, când a găsit de cuviință să guverneze cu rusofilii și românofobii lui Dodon, Maia Sandu a pus Bucureștiul în fața faptului împlinit și într-o situație mai mult decât delicată. După ce s-a văzut premier, Sandu nu a facilitat deloc deschiderea pro-românească așteptată la București, iar guvernarea ei nu a reprezentat doar un eșec lamentabil, ci și o întărire rapidă și fără precedent a toxicului pro-rus Dodon, personaj care își ia lumina de la Moscova, laolaltă cu întregul PSRM.
SIS și SPPS, pârghii esențiale
În cursul a doar două luni – și asta chiar prin mijlocirea guvernului Maia Sandu –, Dodon a căpătat pe tavă Serviciul de Informații și Securitate (SIS), pe care a reușit să-l scoată de sub controlul Parlamentului, dar și Serviciul de Protecție și Pază de Stat (SPPS), pe care l-a transformat într-o armată personală de temut, mutându-l de la Guvern la Președinție, chiar cu aportul pro-europenilor prea ocupați să se certe pentru funcții și sinecuri.
Serviciile secrete din Estonia: guvernarea Maia Sandu, o operațiune FSB
Pe de altă parte, potrivit raportului oficial al serviciilor secrete din Estonia – International Security and Estonia. 2020, pe care-l puteți consulta și descărca AICI, atât guvernarea Maia Sandu (care a presupus o alianță forțată a pro-rușilor, conduși de pionul moscovit Igor Dodon, cu pro-europenii Blocului ACUM), cât și discreditarea programatică și înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc nu au reprezentat altceva decât etape ale aceleași ample operațiuni a FSB (aka KGB), care a reușit astfel să sporească semnificativ influența Federației Ruse în R. Moldova, de-a lungul anului 2019, deturnând-o de la orice apropiere de Occident. Și de România, completăm noi – ceea ce, de altfel, este de domeniul evidenței. Mai multe detalii AICI.
Teoreticienii națiunii civice moldovenești, intimii Maiei Sandu
Nu în ultimul rând, anturajul așa-zis ONG-ist al Maiei Sandu ridică numeroase suspiciuni, și asta nu de ieri, de azi: printre cei mai apropiați colaboratori ai acesteia se află teoreticienii incontestabili ai ”națiunii civice moldovenești” (așa e intitulată acum vechea marotă stalinistă). Ne referim la puțin spus controversații Nicu Popescu (școlit la Moscova și Budapesta, i-a fost ministru pafarist de Externe), Vladislav Kulminski (i-a fost consilier personal la guvern) și Popov (i-a fost secretar lui Kulminski). Despre toată această caracatiță a așa-ziselor gulere albe moldoveniste puteți citi AICI.
‹Națiunea civică moldovenească› e proiectul bonjurist, finanțat de UE și Berlin! Inclusiv comunistul Tkaciuk a fost plătit ca ‹expert› în cadrul proiectului derulat de IPRE! (…) Teoreticienii ‹națiunii civice› sunt intimii politici ai Maiei Sandu!”, explica jurnalista basarabeană Marcela Tusca.
Mai multe AICI despre moldovenismul de sorginte stalinistă.
Are Maia Sandu susținerea Bucureștiului?
Aceasta este deja o falsă problemă, în condițiile în care Bucureștiul este nevoit să joace din nou pe mâna Maiei Sandu, în pofida tuturor aspectelor dezvoltate mai sus. De ce? În primul rând fiindcă alegerile prezidențiale bat la ușă (noiembrie), iar România nu are momentan un alt candidat care să-i facă probleme kaghebistului corupt Dodon. De ce? Pentru că Bucureștiul nu a fost în stare, de-a lungul ultimilor 30 de ani, să joace inteligent dincolo de Prut și nici nu a fost capabil să crească lideri puternici și autentici la Chișinău. Și asta ne dă mari, mari dureri de cap în prezent, iar situația amenință să degenereze. Vă amintim că Republica Moldova (care e și rămâne România) reprezintă cea mai importantă problemă de politică externă a Bucureștiului, deși asta nu prea se vede.