Prima mare sărbătoare religioasă din acest an pe care românii o sărbătoresc este Botezul Domnului, una dintre cele mai mari sărbători pentru creștini. Boboteaza este sărbătorită pe 6 ianuarie și, împreună cu ziua Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit pe 7 ianuarie, marchează finalul sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului, transmite Romanian Global News.
Arhiepiscopia Tomisului organizează manifestările religioase de la malul mării, procesiunea de Bobotează urmând a se desfășura în Portul Tomis, unde organizatorii consideră că este un spațiu mai generos, astfel încât să se poată respecta toate măsurile de prevenire a răspândirii noului coronavirus, transmite CTNews.

“Sărbătorile trebuie să învingă pandemia. Dacă ne ascundem de sărbători, înseamnează că vrem să fim iubiți de boală. Întrucât vrem să biruim boala cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că e sărbătoarea darurilor, sărbătoarea sfințeniei, multe raze de sfințenie vor fi mâine și poimâine asupra apei care se sfințește și asupra oamenilor care vin la această sfințire. Tocmai de aceea am pregătit, ca în fiecare an, Boboteaza.
Vom face procesiune în Portul Tomis, unde este foarte larg, ca oamenii să nu stea înghesuiți, dăm și toate instrucțiunile, invit și Jandarmeria și Poliția să fie printre oameni ca să păzească toate regulile, iar noi ne facem toată slujba ca în fiecare an, pentru că slujbele nu se schimbă în pandemie, ci rămân aceleași”, a declarat Arheipiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie.
“Sperăm că va fi o sărbătoare importantă pentru toți, toți ne vom lumina la față cu aceste daruri ale Bobotezii și luând apa sfințită se vor lumina și sufletele noastre. Această apă sfințită va combate și bolile și toți microbii, ne va înfrăți mai mult pentru că darul este cel care ne înnoiește și trebuie să ne înfrățim mai mult, să biruim orice frică pentru că frica aduce boală, să nu mai fiți stăpâniți de frică, ci stăpâniți de entuziasm. Omul care are entuziasm și crede, se roagă, nădăjduiește Dumnezeu, nu pățește, nici boala nu se apropie de el, că Dumnezeu biruiește și bolile, și pe cel viclean”, a explicat ÎPS Teodosie.
Pentru acest an, Arhiepiscopia, cu ajutorul credincioșilor voluntari, pregătește aproximativ 120.000 de sticle cu apă sfințită, urmând a fi păstrată și tradiția aruncării celor trei cruci în apele mării.
“Sunt mai puține sticle decât de obicei, că nu au avut timp să facă mai multe. Se vor arunca trei cruci în portul Tomis, acolo nu e pericol ca aici, la Cazinou, unde apa este mai adâncă, valurile sunt mai mari. Aici, acum este șantier, de aceea am mutat dincolo, dar când se va termina șantierul ne vom întoarce la Cazinou pentru că este mai larg din punctul de vedere al desfășurării bărcilor, dar vom avea și acolo bărci, chiar și autoritățile își dau concursul, m-am sfătuit, nu suntem în nicio tensiune, suntem în comunicare, în comuniune”, a mai spus Arhiepiscopul Tomisului.
“Punem etichete la sticle, să se știe că sfânta aghiasmă este jumătate din împărtășanie, este foarte puternică, toată lumea trebuie să ia. Ne vindecă de boli, de necazuri, ne ajută foarte mult”, a mărturisit una dintre credincioasele care ajută la etichetarea sticlelor pentru apa sfințită, citată de CTNews.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de “burechiuşe” sau “urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. “Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă “Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit “Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.