„Autonomia găgăuză fără autonomie”. Cu lozinca aceasta au descins într-o şedinţă a Adunării Populare câțiva reprezentanți ai societății civile din Găgăuzia pentru a-i convinge pe deputații găgăuzi să profite de ziua alegerilor parlamentare şi să organizeze un referendum menit să consolideze autonomia regiunii. Găgăuzia, în opinia petenţilor, fiind întru totul subordonată Chișinăului, scrie Vadim Vasiliu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Unul dintre activiști, Leonid Dobrov, a propus două chestiuni în vederea încă ipoteticului plebiscit:

1. Este necesar ca statutul Găgăuziei să revină la forma inițială adoptată în anul 1994?

2. Aveți încredere în Republica Moldova în ceea ce privește respectarea Legii cu privire la statutul special al Găgăuziei. ?

Dobrov consideră că regiunea nu are atribuțiile stipulate în legea din 1994 și că, de fapt, este condusă de Centru. “Vă propun să profitați de un polițist și să organizați un referendum în Găgăuzia în ziua alegerilor. Acele atribuții, stipulate în Legea privind statutul juridic special din 1994 nu funcționează. Nu știm ce ne-a rămas din atribuții. Probabil, doar funcțiile de bașcan și de deputați ai Adunării Populare. Propunem să supunem aceste chestiuni unui referendum, ca să ne redobândim atribuțiile. Dacă nu susțineți referendumul, înseamnă că distrugeți statutul de autonomie și statutul de deputat al Adunării Populare “, a amenințat Dobrov.

Nu este pentru prima dată când Comratul încearcă nervii Chișinăului. În februarie 2014, în regiune a avut loc un plebiscit, neconstituțional, în cadrul căruia a fost votat statutul degradat al Găgăuziei. Locuitorii au decis că, în cazul în care Republica Moldova se unește cu România, UTA Găgăuzia are dreptul să-și proclame independența.

Evident, Chișinăul a declarat un referendum nul, cu atât mai mult cu cât Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (articolul 1, punctul 4) prevede: “În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent, poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare”. Cu alte cuvinte, gagauzii nu au făcut decât să forțeze o ușă deja deschisă.

În plus, Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei a fost adoptată de Parlamentul Republicii Moldova, care – în treacăt fie zis – poate anula cu o majoritate simplă. Dar Chișinăul nu a făcut niciodată acest lucru din mână, deși, într-o anumită măsură, ar fi justificat, în timp ce gagauzii înșiși nu respectă legea respectivă, de exemplu, să luăm doar prevederea vizând consolidarea și perpetuarea limbii, tradițiilor și identității găgăuze. Prevederea este, de fapt, chiar nucleul în jurul căruia se constituie legea din 1994.

În Găgăuzia nu există o școală cu predare în limba găgăuză. Cauzele pentru care gagauzii au afectat o bate, pentru care au vociferat prin comitete și comții sunt în școlile din regiune au statutul de umilitor de … străine limbă! Învățământul se face în limba rusă, care nu este decât o a treia limbă oficială a regiunii (în conformitate cu aceleași legi din 1994), după găgăuză și română. Azi pare o ironie preambul legii care subliniază pomposul “scopul satisfacerii necesităților naționale și păstrării identității naționale a gagauzilor, dezvoltării lor plenare și multilaterale, prosperării limbii și culturii naționale, asigurării sinestătorniciei politice și economice”.

Sigur că este un limbaj care a dispărut estimativ din circuitul obișnuit: “Astăzi, susține deputatul Adunării Populare, Elena Caramit, limba găgăuză este într-o situație critică. Circa 82% din locuitorii UTA Găgăuzia sunt etnici gagauzi, dar cei mai mulți dintre ei vorbesc în limba rusă. Această problemă nu este numai în orașe, dar și în satele autonomiei. Tinerii părinți vorbesc cu copiii lor în limba rusă și nu le învață pe acești limba lor maternă. Prin urmare, limba găgăuză dispare! “.

Situația lingvistică este atât de critică încât în apărarea limbii găgăuze au fost prelungiți premierul Pavel Filip și ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță. Acesta din urmă arată că în autonomie nu există un instituție de învățământ cu predare în limba găgăuză, menționând că Bucureștiul va susține prin intermediul unor acțiuni conservarea limbii gagauze.

Riscul major este că, în ritmurile actuale, limba și identitatea găgăuză poate să dispară în doar câteva generații, ceea ce va face față nulă legea din 1994.

Mai bine stau lucrurile în ceea ce privește independența economică a regiunii. Găgăuzia are în prezent 10 acorduri de cooperare economică, culturală și umanitară, semnate cu Federația Rusă și regiunile sale și poate astfel să exporte legume, fructe, vinuri și conserve. În timp ce – ca alt ironie, și mai amară – restul țării, exportul în Rusia este interzis. Trebuie spus, de altfel, că încheierea acestor acorduri a fost posibilă în virtutea legii din 1994. Chișinăul, în marea lui bunătate, nu a mediat în nici un fel, Comratul având toate aceste motive de libertate de decizie.

Ca să nu mai spunem că, din 1994, aceștia au propriul legislativ, bașcanul lor este membru al Guvernului, procurorul regiunii este propus de Adunarea Populară, localnicii și-au exprimat interesul față de interior și justiție și sunt reprezentați în Parlament. Chișinăul a fost mai mult decât generos. Și totuși Comratul vrea mai mult. Dă-i lui lui Ivan, vorba zicalei …