Trebuie să recunosc că nu m-a surprins prea tare, reacția inadecvată la inițiativa de retrocedare către Mitropolia Basarabiei, a clădirii de pe strada 31 August 1989 numărul 78. Adevărul este că nu bănuiam că pe malurile Bâcului avem o asemenea concentrație de bibliofili pe metru pătrat, scrie Alexandru Tănase pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Mare ar fi mirarea, dacă majoritatea criticilor acestei decizii, au vizitat în ultimii 20 de ani o bibliotecă, sau dacă cunoșteau până mai ieri, că în edificiul de pe strada 31 August 1989, în afară de Berăria „Draft” se mai află și o parte a Bibliotecii Naționale. Cei care astăzi rup pe ei cămașă de dragul ”salvării patrimoniului național”, habar nu au, că aceasta clădire se află într-o degringoladă de zeci de ani, iar fondurile Bibliotecii Naționale păstrate acolo, putrezesc datorita condițiilor improprii de păstrare. Regretatul Alexe Rău a bătut ani în șir coridoarele guvernamentale cerșind fonduri, pentru a salva aceste edificii de la degradare.

Nu-mi amintesc vreo dezbatere publică, unde s-ar fi pus problema subfinanțării cronice a sistemul bibliotecilor din Moldova, care este de 100 de ori mai mică decât cea a sistemului represiv a statului. Nu cred că pe cineva din vocalii „bibliofilii” îi deranjează că salariul unui bibliotecar in Moldova este de trei ori mai mic de cat salariul unui chelner de la berăria de la parter. Nici faptul că Romania, este singura, care de-a lungul anilor, a făcut donații consistente de carte către bibliotecile din Moldova.

Câțiva ani în urmă, am avut o lecție publică la Biblioteca Națională din Vilnius și am rămas uimit sa vad cum arată. Aceasta a fost construită după un proiect asemănător cu cel din Chișinău. După restabilirea independenței, guvernul lituanian a investit peste 10 milioane de Euro si a transformat-o într-un centru cultural multifuncțional modern, cu săli de lectură, săli de conferințe, centru educaționale pentru copii etc. La alt pol cultural, în Tadjikistan, guvernul la fel a investit zeci de milioane, construind o excelentă biblioteca polivalentă moderna.

Noi în schimb, am investit milioane de euro în utilaje de interceptare pentru milițieni, sa ne poată asculta telefoanele mai lejer. Am transformat magazinele de cărți din sate în birturi, iar în bibliotecile sătești poți găsi operele complete ale lui Lenin, precum și nemuritoarele opere în grafie chirilică a lui Lev Barski, Iurie Barjanschi și Petrea Cruceniuc. Acest dezastru, n-am observat să deranjeze prea multă lume.

Nu-mi amintesc prea mute voci să fi protestat când guvernul a transmis cu titlu gratuit filialei bisericii ruse din Republica Moldova (numită Mitropolie a Moldovei) somptuosul sediu de pe strada str. Bucureşti 119, sau sediul fostei școli profesionale feroviare de pe strada Ismail 46, sau tipografia din Orhei și alte sute de bunuri imobiliare si terenuri pentru construcții din întreaga țară.

Câțiva ani în urmă, cetățeanul Nicolae Cantarean a dăruit Catedrala „Înălțarea Domnului” de pe strada Grigore Ureche 58 din Chișinău (introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură din municipiul Chișinău), cetățeanului rus Vladimir Gundeaev (care astăzi instigă la ură și război). Vorba moldoveanului „aici îi tăt normal!” Însă, cum s-a pus problema retrocedării unui singur bun (!), luat cu japca de sovietici de la o entitate românească – au sărit toți ca arși. N-au contat deloc asigurările date de Patriarhia Română, că va repara imobilul și va păstra profilul public al acestuia! La fel cum nu a contat faptul că in ultimii ani, guvernul României a investit milioane de euro pentru a salva de la degradare totală, clădirile Muzeului Național de arte din Chișinău și a Sălii cu orgă.

In realitate, subiectul nu este despre soarta acestei clădiri, ci despre atitudinea față de relația cu Romania. Basarabenii încă nu au ieșit din paradigma „karandașului lui Sangheli”. Ei acceptă ca Romania să investească milioane în școli și grădinițe, să ofere mii de burse de studii gratuite anual, să le livreze gaze și curent electric sub prețul de piață, sau să le doneze lemne de foc. Dar, atunci când pot sa aloce un contract substanțial, îl dau rușilor de la «Силовые машины». Când s-a anunțat despre intenția de a retroceda un imobil celor cărora le-a aparținut de drept – pe toți i-a apucat grija de biblioteci. Vorba regretatului Constantin Tănase „…asta da tovărăşie!”

Înainte de a contesta intenția guvernării în această problemă, cred ca ar trebui lămurit încă un aspect. Retrocedare – înseamnă a da cuiva înapoi un drept sau un bun, pe care acesta îl cedase mai înainte.

Cum au ajuns aceste imobile în proprietatea statului sovietic?

După ocupația Basarabiei, URSS nu a adoptat o lege speciala de naționalizare (așa cum s-a procedat de exemplu in Romania, Ungaria etc). Schema era simpla – foști proprietari erau împușcați sau deportați in Siberia, unii s-a refugiat peste Prut, iar bunurile acestora erau trecute în proprietatea statului cu titlu de bunuri abandonate (бесхозное имущество).

Astfel, când au venit rușii in 1940, mai apoi in 1944, o parte a clerului românesc a fost exterminat in gropile de var și în beciurile securității, alții au fost deportați in Siberia, iar cei mai fericiți au reușit să se refugieze în România. În acest mod, clădirile ce aparțineau cu drept de proprietate Patriarhiei Romane, au ajuns să fie (бесхозное имущество) și trecute in registre ca proprietate de stat.

În cazul de față, retrocedarea unei singure clădiri (din zecile care au fost acaparate abuziv), trebuie perceput ca un gest de reparație morală și reabilitare istorică, și nicidecum ca pe o chestiune patrimonială. Este un gest întârziat, dar absolut necesar, iar cei care și-au asumat această decizie, merită sprijin dar nu blamul popular.

Cât ține de clădirea propriu zisă, eu cred ca după retrocedare, ea va rămâne a fi una publică, va fi salvata de la degradare, va fi renovată la fel de frumos ca si Muzeul Național de Arte, fiind redată Chișinăului, in toată splendoarea sa.

Bineînțeles, berăria de la parter ar pute să dispară. Aceasta ar fi singura pagubă, scrie Alexandru Tănase.

Romanian Global News precizează, citând un comunicat de presă, că Mitropolia Basarabiei, redevenind proprietar al clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău , nu intenționează să-i schimbe destinația și se angajează să suporte toate costurile pentru restaurarea monumentului istoric potrivit cu valoarea și prestigiul său istoric. Astfel, Biblioteca Națională va putea folosi în continuare spațiile aflate în prezent la dispoziția ei.

În ceea ce privește spațiile din clădire nefolosite de Biblioteca Națională, acestea vor putea avea un regim distinct și vor fi folosite pentru depozitarea fondului de carte al Mitropoliei Basarabiei care se va transmite în gestiunea Bibliotecii Naționale, pe bază de Acord de parteneriat, conform legii.
Declarația vine după ce Mitropolia Basarabiei a luat act de includerea în circuitul legislativ proiectul de lege nr. 57, intitulat ”cu privire la transmiterea cu titlu gratuit a unui imobil”, având ca obiect restituirea clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău către ultimul proprietar bisericesc legitim.
„Considerăm că, odată adoptată, această inițiativă legislativă euroconformă, care dă substanță concretă principiului constituțional al dreptății, va face posibil un act reparator de dreptate și va contribui la vindecarea rănilor trecutului sovietic comunist și ateu. Ultimul proprietar de drept al acestui bun imobil, care împreună cu altele, ce a fost confiscat abuziv de către regimul sovietic de ocupație, a fost Arhiepiscopia Chișinăului, eparhie constitutivă a Mitropoliei Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române, entitate înzestrată cu personalitate juridică începând cu anul 1923. Dreptul de proprietate al Bisericii noastre asupra acestui imobil a fost stabilit inițial prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 435 din 25 iunie 1935, pronunțată de Tribunalul județului Lăpușna”, precizează reprezentanții Mitropoliei.
Într-un comunicat emis de Mitropolia Basarabiei, se mai precizează că faptul a fost confirmat prin Decretul-lege pentru împărţirea averilor bisericeşti din Basarabia, promulgat prin Înaltul Decret Regal nr. 2268 din 22 iunie 1938.
„Decretul-Lege a stabilitcă hotărârea Consiliului Național Bisericesc al Patriarhiei Române privind bunurile bisericești din Mitropolia Basarabiei ”este definitivă şi irevocabilă, neputându-se ataca pe nici o cale judecătorească sau administrativă. Ea constituie titlul de proprietate autentic”. În conformitate cu Hotărârea definitivă a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din anul 2004, „Mitropolia Basarabiei este succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv”. Această prevedere a fost integrată în Statutul pentru organizarea și funcționarea Mitropoliei Basarabiei, înregistrat de stat în ordinea stabilită. Este general cunoscut faptul că Mitropolia Basarabiei și episcopiile ei constitutive au fost deposedate abuziv de totalitatea bunurilor lor materiale, sacre şi profane. Această deposedare s-a produs prin efectul legislaţiei sovietice, extinse în 1940 şi 1944 asupra Basarabiei şi care stabilea că Bisericile şi părţile lor componente nu sunt persoane juridice şi nu pot deţine proprietăţi. Statul sovietic se autodeclarase abuziv, prin legislaţie, singur și unic proprietar al bunurilor cu caracter religios”, se mai arată în comunicatul instituției.
Totodată, precum subliniază Mitropolia Basarabiei, statul sovietic a confiscat atât bunurile imobile bisericeşti ale Mitropoliei Basarabiei, cât şi bunurile ei mobile, între care Arhiva Mitropoliei Basarabiei, care fusese evacuată în interiorul Patriarhiei Române și a fost confiscată de sovietici la Craiova în anul 1946, precizând că Republica Moldova este succesor local și în parte al fostei Uniuni Sovietice, având responsabilitatea și capacitatea de a repara nedreptățile și abuzurile cauzate de aceasta din urmă Mitropoliei Basarabiei.
„Constatăm printre altele că autoritățile Republicii Moldova, cel mai adesea orientate geospiritual spre Rusia, i-au atribuit, din patrimoniul de stat și cu titlu gratuit, structurii locale a Bisericii Ortodoxe Ruse (Patriarhia Moscovei) un teren și o clădire impunătoare din patrimoniul de stat, situate în strada București nr. 119 din Chișinău, pentru a-i servi drept sediu mitropolitan acestei structuri care a apărut juridic, pentru prima oară, în anul 1993”, se menționează în declarația Mitropoliei.
În concluzie, Mitropolia Basarabiei a subliniat, de asemenea, că inițiativa legislativă nr. 57 din 6 martie 2023 nu constituie acordarea cu titlu gratuit a unui bun al statului, ci restituirea unui bun bisericesc către proprietarul său anterior, de dinaintea ocupației sovietice.