Am încercat în zadar să mă uit la interviul pe care Cristache i l-a luat lui Ciolacu. E ceva imposibil! Știți care e sentimentul? Acela că ai în față un om matur ca înfățișare, dar al cărui creier a rămas undeva pe la clasa a III-a Z, scrie Dan Diaconu pe https://trenduri.blogspot.com, preluat de Romanian Global News.
Vocabularul său e extrem de limitat, stilul de exprimare bolovănos și perfect previzibil, uneori atât de previzibil încât nu-ți vine să crezi cât e de prost. Iar ceea ce te disperă e faptul că minte. Minte înfiorător și prostește, minte fără stil, e ceva care, pur și simplu, te cutremură până la scârbă. Te uiți la el, îl vezi matur, dar nu-ți vine să crezi că ai un prost atât de oligofren în față.
Dacă iei întreg aparatul de stat al României, constați o aspră incompetență de la bază la vârf. O spun fără ocolișuri: dacă mâine cineva ar concedia întreg aparatul de stat al țării, lucrurile ar merge șocant mai bine decât acum. Dacă localitățile n-ar mai avea primari și Consilii locale, dacă la nivel județean ar dispărea Consiliile și prefecții, dacă la nivel central, peste noapte, s-ar dizolva tot, de la președinție până la Parlament, cu toate instituțiile, cu toate ministerele și toate așa-zisele structuri de securitate, justiție, armată s.a.m.d., credeți-mă că absolut totul ar merge mai bine.
Pe ce mă bazez? Strict pe ceea ce văd. N-ai nevoie de informații clasificate pentru a constata că toți sunt proști bâtă! E o incompetență și o prostie atât de mare încât, dacă tai totul din rădăcină ajungi la un progres inimaginabil deoarece, de undeva de la minus infinit, te trezești brusc la zero. Poate credeți că exagerez, dar vă spun cu mâna pe inimă că nu este așa. De fiecare dată când scriu mă confrunt cu blocaje deoarece nu am expresii în vocabular, nu găsesc termeni de comparație potriviți pentru a-l face pe cel care citește să înțeleagă prostia ăstora. E ceva înfiorător, de nesuportat!
Mă trage cineva de mânecă să-mi spună că am fost raportat la CNA, că s-au unit niște tefelei ca să-mi blocheze pagina de Facebook. Pe X, unde activez mai puțin, mă confrunt destul de des cu atacuri ale echipelor de boți ai puterii. Întrucât acolo nu mai ține vraja cu „report-ul”, iar CNA-ul e neputincios, ticăloșii puterii organizează atacuri asimetrice, prin intermediul cărora îmi inundă postările cu comentarii jignitoare.
La un moment dat efectiv nu-mi vine să cred absurdul pe care-l trăim. Vi se pare normal ca un întreg aparat guvernamental să plătească oameni care să urmărească, să fileze și să încerce să anihileze persoane efectiv irelevante precum subsemnatul? Asta în timp ce, în lume, se fac mișcări din ce în ce mai radicale. Consumarea energiilor pe non-acțiuni – așa cum fac serviciile de forță ale țării – doar pentru a menține dominația proștilor de la butoane, va fi fatală României ca țară și, culmea, lor ca indivizi. Veți înțelege în cele ce urmează motivul pentru care proștii care acum se cred jupânii României o vor sfârși extrem de rău. Nici nouă nu nu ne va fi bine, dar, ca individ, te poți strecura, poți găsi oportunități, indiferent de regim sau de ocupație. În schimb, ceea ce vreau să-i asigur pe toți cei care acum se cred „stăpânii butoanelor” este că, în mai puțin de doi ani vor rămâne fără absolut toate privilegiile, fără pensiile speciale și asigurările care li se dau că „totul va fi bine atâta timp cât fac abuzuri”. Băieți, structura se prăbușește și de data asta sunteți prinși nasol de tot! OK, am cam întins-o cu introducerea, să trecem totuși la subiect!
Ce-ar fi dacă v-aș spune că absolut tot ceea ce s-a întâmplat în Ucraina era cunoscut de dinainte, fix de cei care ar fi trebuit să fie victime, adică de ruși? În 2016, la început de „Epocă Trump”, întregul context al agresiunii americane asupra Rusiei prin intermediul Ucrainei era cunoscut și se știa inclusiv faptul că va fi un război acolo. Surprinși? Hai, că abia aștept să-i aud p-ăia mai cretini care, la fiecare afirmație de-a mea cer „link”. Vedeți, prostia a pătruns atât de adânc încât s-a transformat în instinct.
Înainte de a trece mai departe să înțelegem care-i treaba cu Ucraina. Și, pentru a fi cât se poate de conform, voi enumera elementele care-au contribuit la declanșarea „bombei ucrainene” de către SUA:
• imposibilitatea Rusiei de a duce un război deplin în Ucraina din cauza apartenenței acesteia la nucleul rus;
• tradiția geopolitică europeană care consideră separarea Ucrainei de Rusia ca pe o țintă strategică pentru slăbirea și înrobirea Rusiei;
• o dimensiune suficient de mare a teritoriului, potențialului economic și a populației;
• dependența ecopnomiei ruse – inclusiv a complexului militaro-industrial – de cooperarea cu Ucraina;
• enorma semnificație culturală și istorică a Kievului, a cărui separare de Rusia produce daune morale iremediabile;
• posibilitatea declanșării unui război de către armata ucraineană, fără pierderi grave pentru SUA.
Oups, asta se scria în Rusia, negru pe alb, încă din 2016! Mai țineți minte ce spunea deviantul Lindsey Graham în ceea ce privește ieftinătatea conflictului din Ucraina pentru SUA? De ce Trump vorbește acum de un adevărat dezastru financiar? Oare pentru că operațiunea a eșuat lamentabil? Dar să nu încercăm să intuim fără a desena întreaga istorie. Ceea ce s-a întâmplat începând cu 2016 a fost o separare treptată a Rusiei de Ucraina. Treptat, comenzile de tehnologie militară din Ucraina au fost din ce în ce mai subțiri și cu toleranțe de calitate din ce în ce mai mari. De fapt erau importuri făcute strict formal, pentru a adormi spiritele. Există voci care susțin că, la începutul conflictului de-acolo, una dintre perplexitățile occidentalilor a fost cea dată de funcționarea impecabilă a echipamentelor militare rusești care ar fi trebuit să aibă în componență echipamente de proveniență ucraineană, cu erori și care fuseseră obiect al unor coruperi a factorilor ruși responsabili cu aprovizionarea din Ucraina. Cu alte cuvinte, inclusiv corupția oficialilor ruși a fost un joc simulat, cam la fel ca „nebunia” lui Elțîn și „globalismul” lui Putin.
Dar ce se întâmplă acum? Citez din aceeași sursă: „Analiza ciclurilor lungi de dinamică economică și politică arată că perioada cea mai probabilă pentru declanșarea unor conflicte internaționale majore care implică SUA și sateliții săi împotriva Rusiei este 2016-2018, cu o escaladare continuă până la jumătatea deceniului următor(adică 2025 n.n.). Rezultatele modelării indică o probabilitate mare a agravării tensiunilor politice și economice internaționale ca efect al suprapunerii ciclurilor economice cu perioade diferite de oscilație, fapt care indică o probabilitate foarte mare de apariție a unui efect de rezonanță periculos în viitorul apropiat”. Fac aici o scurtă paranteză pentru a vă atrage atenția asupra obsesiei subsemnatului în ceea ce privește convergența ciclurilor cu care v-am tot bătut la cap! După cum se vede, iar am avut dreptate!
Ce vreau să vă spun, citând masiv din acest material apărut public pe piața rusă în 2016 – dar care probabil a circulat și sub o formă discretă imediat după lovitura de stat de la Kiev – este că ceea ce vedem acum ne demonstrează că Rusia a mers pe o cale cât se poate de clară în politica sa internă și externă. Scopul a fost acela al evitării, pe cât posibil, a unui război direct cu SUA. Și cum faci asta? În pagina 133 a cărții e descris limpede: „Pentru a preveni războiul este necesar să-l convingi pe agresor că obiectivele sale sunt de neatins. Pentru aceasta, în primul rând, e necesar să se creeze o coaliție internațională reală, în fața căreia agresorul să nu poată câștiga războiul. În al doilea rând, membrii coaliției trebuie să aibă o înțelegere comună a amenințărilor și o viziune asupra viitorului. Iar în al treilea rând au nevoie de obiective comune și de programe de dezvoltare care să-i unească.”
Ce s-a întâmplat după începerea conflictului din Ucraina? A apărut cea mai mare coaliție militară a planetei, una tacită, dar care e capabilă să reacționeze rapid: coaliția dintre Rusia și China, în care a apărut inclusiv Iranul. SUA nu poate învinge o Rusie aliată cu China, la fel cum China nu poate învinge SUA aliată cu Rusia sau Rusia China aliată cu SUA! Alianța SUA-China am văzut-o la treabă și putem spune a avut justificări solide întrucât „fratele de ideologie” risca să sugrume China. Dar Rusia acum? Cu toate că e hilar, are absolut aceeași justificare. URSS s-a deschis în 1990, crezând prostește în promisiunea „not one inch” și, văzându-se atacată mișelește pe la spate, în valuri succesive de mărire a NATO, a fost nevoită să apeleze la China. Această alianță a venit natural și nu doar ca efect al agresiunii americane, ci și ca efect al schimbării paradigmei mondiale.
Ce vedem acum? Surse diplomatice din zona negocierilor SUA-Rusia vorbesc de o oarecare disperare a americanilor întrucât negocierea merge doar într-un singur sens: Rusia cere, iar SUA e obligată să accepte. În ciuda timpului petrecut în negocieri, americanii încă nu au ajuns la ceea ce vor ei de fapt. Și care-i acel ceva? În primul rând trebuie să iasă din mizeria din Ucraina și trebuie s-o facă într-un mod care să nu-i arunce în derizoriu. Nu în ultimul rând, trebuie să aibă asigurări atât din partea Rusiei cât și a Chinei că vor fi lăsați să se restructureze. Acum e momentul acela în care vă veți întreba cu perplexitate: „Cum adică să fie lăsați? Cine trebuie să-i garanteze ceva Americii?”. Păi fix aici e povestea.
Ce înseamnă noua ordine mondială? Tot din aceeași carte înțelegem despre ce e vorba în ecuație: un concept de sinteză social-conservatoare ca bază a noii ideologii a ordinii mondiale. Iar aceasta se va pune în practică printr-o – țineți-vă bine! – coaliție anti-război!!! Să vă mai dau un citat care vă va întoarce realmente pe dos: „Baza ideologică a noii ordini mondiale va fi o sinteză care unește sistemul de valori al religiilor lumii cu realizările statului social și cu paradigma științifică a dezvoltării durabile”. V-ați revenit? Întrebați-l pe Georgescu dacă nu înțelegeți.
După cum am menționat mai spre început, autorul susținea că principalul vector de acțiune urmărit de SUA a fost acela de pornire a unui război mondial în Europa, astfel încât, câștigându-l, să-și poată proiecta puterea asupra Chinei. Așadar, scopul Rusiei ar fi acela de evitare a unui asemenea conflict deoarece era clar că ea va fi subiectul. Și cum se poate preveni asta? Iată cum începe primul paragraf al capitolului dedicat acțiunii menționate: „Pentru a preveni un război mondial, trebuie să oprim forțele sale motrice: elita americană conducătoare, euru-birocrația și regimul nazist creat de SUA la Kiev. Prima dintre ele este cea principală, celelalte două sunt derivate”. Cum vă sună asta?
Acum vă adresez o întrebare: cum naiba de omul ăsta vorbește încă de acum zece ani despre chestiunile pe care le trăim azi? Și cum de o face atât de limpede? Cum de elitele de la Moscova au urmat cu strictețe programul indicat în acea lucrare care e mai mult decât publică. Și nu doar cei de la Moscova, ci inclusiv elita politică americană care, după cum se vede, a fost efectiv anihilată de Trump și de Partidul Republican. Sau, mai bine spus, după ce i-a eșuat proiectul războiului mondial european, acea elită a preferat s-o șteargă pentru că e ultra-expusă și singurul lucru la care se mai poate aștepta e energia verde de la scaunul electric.
Iată că a sosit și momentul să vă indic lucrarea, știu că sunteți nerăbdători. Este vorba despre „Последняя мировая война. США начинают и проигрывают”. În traducere cartea se numește „Ultimul război mondial. SUA începe și pierde”, fiind scrisă de reputatul academician rus Serghei Glaziev. O puteți găsi gratuit, în limba rusă, căutând după denumirea pe care v-am dat-o. Cartea este publică de atâta timp, iar acțiunile structurii rusești de putere au fost cât se poate de transparente pentru a se putea vedea faptul că ceea ce am citat e mai mult decât o simplă carte: E O CALE DE PARCURS.
Ce era greu de înțeles? Unde sunt oamenii care ar fi trebuit s-o facă? Mă rog, e o întrebare retorică întrucât vedem limpede că la noi „elite” se numesc niște dobitoci precum Ciucă, Ciolacu, Iohannis, Bolojan, Cîțu, Orban s.a.m.d. Uitați-vă la puzderia de generali cretini de prin televiziuni și gândiți-vă că proștii ăia v-ar fi condus în cazul unui război. Așa a fost și-n Al Doilea Război Mondial, când un incompetent ca Antonescu a condus armata română la dezastru. Iar acum, cică ăia care au descoperit așa-zisa fraudă de la alegerile din decembrie ar fi fost răcanii de la Direcția de Informații a Armatei. Vă dați seama ce șobolani rupți de realitate se învârt pe-acolo dacă șefii lor sunt cretinii ăia care apar la TV și comentează scene din jocuri ca fapte reale? S-or fi jucat niscaiva jocuri video și au încurcat jocurile cu clipurile lui Georgescude pe TikTok. Deh.
După cum limpede observați, lumea se învârte într-un context absolut năucitor, iar noi suntem ținuți priponiți de o gașcă de o gașcă de idioți care n-au habar cum arată lumea. Asta e, din păcate, realitatea. Noi, ca țară, suntem mâncați de o grămadă de proști notorii. Ce vom face când vom constata că Ciucă și Ciolacu au furat pentru Ucraina 20% din PIB-ul României? Ce-o să facem atunci? O să plângem ca proștii? Sau ne vom bucura că aceste cheltuieli vor fi „excluse de la calculul deficitului”. Vă dați seama cu ce proști avem de-a face?
Pentru a înțelege lumea în care te afli, trebuie să urmărești mișcările granzilor și, pitic fiind, să înveți să calci pe urmele bătătorite de ei. Când însă tu, un limbric, alegi să-ți arăți mușchii în fața unui gigant, crezând că un alt gigant îți va lua partea, nu te mai poți numi nici măcar prost pentru că meriți să fii călcat în picioare fără milă. Despre asta e vorba: avem o clasă politică incompetentă și instituții la fel de proaste. Singura lege de care avem nevoie de legea anti-proști. Abia apoi treburile se vor normaliza și pe-aici.
Pe ce lume trăim? (II)

Articolul de ieri a avut un impact teribil, motiv pentru care mă bucur deoarece asta înseamnă că cei care mă citesc vor să înțeleagă lumea așa cum e, nu cum e marketată. Și, cum sunt câteva chestiuni care-au fost sărite de subsemnatul, dar și anumite chestiuni ridicate de câțiva cititori, articolul de azi îl consider un petic al celui de ieri. Să începem așadar cu ceea ce n-am reușit să atac ieri.
În războiul hibrid declanșat de SUA împotriva Rusiei(și a lumii), un rol esențial l-au avut drogurile. A fost un element pe care l-am atacat cu cerbicie, încă de pe vremea când idioții credeau „legitimă” invazia Afganistanului. Privind retrospectiv constatăm că Afganistanul, în ciuda celor răspândite de diversele așa-zise studii cu privire la „bogățiile” sale, nu a avut decât un singur scop, anume acela de fabrică de droguri pentru SUA.
Drogul e o plagă de când lumea. Putem vorbi despre un comerț de droguri inclusiv în antichitate. Problema e că modernitatea a inventat un termen teribil de înșelător: reglementarea. Astfel, drogul a devenit interzis, dar asta nu pentru că cineva ar fi vrut să scape lumea de un flagel, ci pentru a fi controlate canalele de distribuție de către mafiile statale. Pe vremea lui Ceaușescu nu aveam direcții de luptă anti-drog și, cu toate acestea, singurii drogați erau boschetarii care se „alimentau” cu aurolac. Mă rog, era un fenomen ultra-marginal al societății. Acum, cu toate dispozitivele de luptă împotriva substanțelor interzise, cu DIICOT-ul care găsește teroriști în șlapi, drogul este un fenomen central al societății. Copiii fumează din școala generală și-n liceu ajung la injectabile. Cum e posibil așa ceva? Știți că profesorii au o interdicție clară de a intra în WC-urile elevilor? Cică pentru a nu fi acuzați de agresiune sexuală! Înțelegeți șmecheria? Transformi WC-ul într-un „no man’s land” și cu traficantul la poarta instituției, ghici ce se întâmplă!
Asta se vede de la firul ierbii, dar de ce se întâmplă așa? Pentru că „reglementarea” nu este nimic altceva decât o modalitate ca unii mafioți să monopolizeze fenomenul. Ce se întâmplă când ai început controlul strict asupra țigaretelor? Păpi ai două fenomene: pe de o parte întreaga industrie a devenit un monopol(oligopol în cel mai bun caz) și, de partea cealaltă, comerțul ilegal cu netimbrate e controlat de servicii. Interlopii pe care-i vedeți desfășurați în tot business-ul, stau pe picioarele lor atâta timp cât sunt proptiți din spate. La fel e și cu drogurile. Când vedeți „capturi record” pe la granițe, să știți că e vorba ori de Gigei care-au crezut că se pot băga independent în șmecherie, ori, pur și simplu, de pioni de care rețelele vor să se debaraseze. E simplu.
La nivel și mai mare avem statul subteran american care, prin invazia asupra Afganistanului a devenit un mega-monopol. În aceeași carte citată, Glaziev vine cu o statistică de-a dreptul năucitoare: după ce SUA a ocupat Afganistanul, fluxul de droguri în Rusia și Europa a crescut de 44 de ori! De fapt ce s-a întâmplat acolo? Statul subteran american avea infrastructura de distribuție a drogurilor, iar producția îi era asigurată de clanurile sud-americane(în special columbiene și mexicane) dar și de mafiile din zona eurasiatică. Ocupația Afganistanului a produs o mutare teribilă: serviciile secrete americane au devenit un monopol absolut pe piața drogurilor, deținând atât cea mai mare parte a producției, cât și infrastructura de distribuție. Operațiunile au fost justificate de „interesul național” care propunea drogarea atât a partenerilor cât și a dușmanilor pentru o distrugere totală, un fel de „schemă a opiului”. De aceea, în primul mandat, Trump nu a putut mișca mai nimic. Întreaga structură era un monolit și tot ceea ce făcea era justificat de „interesul național”.
„O condiție prealabilă pentru instituirea „haosului controlat” este eliminarea înțelegerii noțiunilor de spirit național și continuitate, chestiune indusă atât oamenilor simpli, dar mai ales elitelor”. Și cum altfel poți face asta mai eficient decât introducându-le un „stimul”. Care-a fost leitmotivul perioadei trecute? Cumva legalizarea drogurilor? Prima dată a celor ușoare, apoi, treptat, a tuturor. De ce era urmărită cu cerbicie această legislație? Strict pentru control. Pot afirma cu mâna pe inimă că SUA și-a drogat propria populație pentru a da un „exemplu” că aceasta e o evoluție. Apoi, prin ONG-urile USAID-Soros au exercitat presiuni pentru legalizarea drogurilor în Europa de Vest și în statele țintă(Georgia, Republica Moldova, Ucraina). Teoretic, prin mimetism, modelul ar fi trebuit să fie preluat și de ruși. În perioada „prieteniei” Rusia-Vest, inclusiv chestia asta părea să funcționeze. Mafia Rusă(MR) – a se citi elemente din fostul KGB, deghizate și aflate sub comanda FSB – a fost un traficant major de droguri, targetând, în principal, zonele marginale ale societății ruse. Totul a mers pe lupta lui Putin pentru reducerea consumului de alcool. Mă rog, sunt multe de povestit, dar cert este că, dincolo de distribuția marginală a drogurilor în Rusia, MR a făcut un ciudat dealership către cartelurile din Mexic, vânzând extrem de ieftin droguri care, în final, ajungeau tot pe piața americană.
Ce s-a întâmplat în Afganistan? Așa cum americanii au înțeles că, alimentând radicalizații islamici din anii 80 vor putea înfrânge forța rusească de ocupație, același lucru a fost înțeles acum de ruși și chinezi. Astfel, talibanii au primit informații și materii prime pentru fabricarea armelor, plus servicii sofisticate de intelligence. Presiunile exercitate asupra armatei SUA au fost atât de mari încât, în final, a rezultat o retragere în disperare a SUA de-acolo. Și astfel a picat o componentă esențială a geopoliticii americane.
Rămași fără producția de droguri, americanii au căutat în disperare o soluție pentru controlul propriei populații drogate și așa a apărut fentanylul. A fost o soluție disperată și, prin aceasta , întreaga osatură a statului subteran american a devenit dependentă de … China. V-am spus pe scurt povestea ca să înțelegeți elementele cheie. Ceea ce trebuie să mai înțelegeți este că elementele drogate din societatea americană sunt, în principal, legate de Partidul Democrat. A lor a fost politica. Ideologia de incluziune îi făcea pe aceștia soldați fideli, plătiți ilegal cu … droguri. Modelul a fost preluat și-n Europa, iar dacă veți da un ochi printre susținătorii sorosismului veți vedea tot felul de ciudați care, în mod clar, au comportament de drogați. De ce? Pentru că dependenții sunt cei mai fideli soldați.
Înțelegeți acum că lupta lui Trump împotriva drogurilor este una sanitară atât din punct de vedere al sănătății publice, dar și din punct de vedere politic. În plus, trebuie să arunce în aer întreaga structură ilegală din servicii care are ca principală ocupație drogul. Trimițându-i în sevraj pe soldații democraților, îi forțează ori s-o ia razna definitiv și să moară, ori să-și revină și să scape de dependență. Iar cei care scapă îi văd pe cei care i-au folosit ca pe cei mai mari dușmani ai lor. Acesta este motivul pentru care trump poate să lupte împotriva drogurilor, iar europenii, în marea lor majoritate neomarxiști înhămați la căruța lui Soros sau Rotschild, nici nu vor să audă de așa ceva.
OK. Cineva mă întreba într-un comentariu dacă putem știm ce urmează în următorul deceniu. Desigur, doar marile puteri lucrează la vedere. Prima constatare de care trebuie să ținem cont este cea referitoare la China: este singura țară a momentului încadrată perfect în noul val industrial. Iată motivul pentru care tacticile hibride ale americanilor, bazate pe teoria lui Zbigniew Brzezinski, au dat greș, iar China, cu toate faulturile, nu a putut fi îngenuncheată. Unde-i Rusia în toată ecuația? Păi Rusia a fost considerată „fata proastă de la țară” de către americani. Rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic, abia acoperindu-și gap-urile trecutului, părea victima cea mai facilă pentru Imperiul American. Înfrângerea Rusiei, prin provocarea unui război proxy în Ucraina părea cea mai logică metodă de a o îngenunchea. Doar că s-au amestecat chinezii, care au mirosit instantaneu că nada pe care o încearcă americanii s-ar putea să-i coste existența. De aceea China s-a aliat instantaneu cu Rusia la începutul conflictului din Ucraina, dând asigurări că, în cazul în care SUA sau Vestul se amestecă în acel conflict, China va trece militar de partea Rusiei. Și uite-așa s-a ajuns în situația de față. Trump a preluat un setup dezastruos și caută să genereze tranziția țării sale către noul model industrial întrucât altfel SUA pică iremediabil.
Situația este simetrică celei a URSS-ului din 1980-1990. Cu un Gorbaciov venit la putere după conducerile anterioare înțepenite și doctrinare, a vrut să proiecteze URSS către noua paradigmă economică. Adică spre cea care era biruitoare: libera inițiativă, piața liberă, auto-reglarea dezechilibrelor s.a.m.d. Totul suna frumos pe hârtie, doar că impetuosul atlantist de la Kremlin nu a avut răbdarea să asculte sfatul bătrânilor din lagărul socialist. Dacă ar fi avut aplecarea să înțeleagă capcana în care fusese atrasă România de către FMI și să-l întrebe pe Ceaușescu de ce l-a apucat nebunia aia cu plata accelerată a datoriilor, ar fi înțeles probabil că ceea ce sună frumos pe hârtie, în practică provoacă haos. Exact asta s-a petrecut și URSS a intrat în disoluție.
De mai multe ori am spus că Trump este un Gorbaciov al SUA. El acum e disperat să-și împingă țara în noua paradigmă economică, doar că, asemeni lui Gorbaciov, se grăbește și vrea să vadă rezultate peste noapte. Rezultate care nu vor apărea. Și uite-așa, întreg proiectul Trump cred că va fi sortit eșecului. De ce spun asta? Pentru că SUA nu mai are cum să înțeleagă esența noului model industrial și tehnico-economic. E o împletire de concepte absolut diferite, incompatibile chiar, dar care merg teribil atunci când sunt reglate extrem de fin. Să împaci piața cu planificarea centralizată nu-i un lucru atât de simplu. Chinezii au găsit soluția. Rușii, de asemenea, au aplicat-o acum, dezvoltându-și economia în ciuda stării de război. De ce ei pot și americanii nu? Pentru că au moștenirea comunistă în spate și cunosc foarte bine mecanismele centralizate și, mai ales, limitele lor. Americanii nu au habar de asta motiv pentru care se încurcă rău, complicând teribil lucrurile. Iată de ce spun că șansele SUA sunt minimale.
Pe moment pun punct aici deoarece iar m-a întins cam mult la povești. Dacă subiectul vi se pare interesant, voi mai face un episod în care să tratez în profunzime noua ordine mondială.