Pe 31 martie 2025, un tribunal din Paris a declarat-o vinovată de deturnare de fonduri publice pe lidera partidului Rassemblement National (RN), Marine Le Pen, și pe alți opt foști membri ai Parlamentului European, se arată într-o analiză a lui Uwe Froschauer, tradusă de Bogdan Munteanu pentru https://opozitia.net și preluată de Romanian Global News.

Infracțiune și condamnare
Le Pen și alți 25 de funcționari ai Rassemblement National – predecesorul său până în iunie 2018 a fost „Frontul Național” (FN) – sunt acuzați că au pus la punct un sistem de angajări fictive în Parlamentul European între 2004 și 2016 – în total 46 de contracte de asistent – și că au încasat fondurile aferente. Potrivit procuraturii, însă, acești asistenți nu aveau nicio legătură cu activitatea deputaților europeni, ci erau folosiți în principal pentru a promova FN în Franța, în scopul de a depăși un blocaj financiar în detrimentul Parlamentului UE. Dar munca deputaților europeni nu are întotdeauna legătură cu partidul? Poate fi într-adevăr o separare atât de strictă? Potrivit procuraturii, inculpații au fost acuzați de finanțarea necorespunzătoare a acestor asistenți fictivi de către Parlamentul European, în valoare totală de 4,5 milioane de euro. Le Pen însăși, care a angajat patru asistenți, a cauzat un prejudiciu public în valoare totală de 474.000 de euro.
Marine Le Pen a fost condamnată la patru ani de închisoare – dintre care doi cu suspendare – și la o interdicție de cinci ani de a ocupa funcții publice. Instanța a decis că Marine Le Pen este imediat neeligibilă, ceea ce înseamnă că un apel al inculpatului anunțat în prealabil în cazul unei condamnări nu are niciun efect suspensiv, iar candidatura lui Marine Le Pen la alegerile prezidențiale din 2027 nu poate avea loc practic. Ea a candidat deja de trei ori la alegerile prezidențiale din partea Rassemblement National (RN). Începând cu 3 martie 2025, hotărârea nu este încă obligatorie din punct de vedere juridic.
Aceasta ridică mai multe întrebări: De ce hotărârea vine acum, la nouă ani după deturnare? De ce severitatea draconică a deciziei? De ce, de exemplu, hotărârea împotriva actualei șefe a BCE, Christine Lagarde, care a fost, de asemenea, găsită vinovată de deturnarea a 400 de milioane de euro (!!) în 2016, a fost foarte blândă?
Motive pentru asprimea sentinței
Este interesant de observat că acuzațiile au fost formulate abia la sfârșitul anului 2023, deși Martin Schulz, președintele de atunci al Parlamentului UE, depusese deja acuzații în 2015. De asemenea, este izbitor faptul că doar cu trei zile mai devreme, pe 28 martie, Curtea Constituțională franceză a decis într-un alt caz că excluderea imediată din funcția politică este deja permisă în cazul condamnărilor în primă instanță – așa cum a fost cazul lui Marine Le Pen – pentru o infracțiune. Suspiciunea de justiție politică – nu numai în Franța – apare inevitabil.
Liderul partidului anti-migrație și anti-UE Marine Le Pen este cel mai popular politician de opoziție din Franța. În sondajele actuale pentru alegerile prezidențiale din 2027 ea este cu mult înaintea tuturor celorlalți candidați, cu aproximativ 35% din voturi. Un sondaj recent publicat de Le Journal du Dimanche o plasează pe Marine Le Pen cu mult înaintea celui mai puternic rival al său, fostul prim-ministru Edouard Philippe, cu 34 la 37%. Politicianul se clasase deja pe locul al doilea atât la alegerile prezidențiale din 2017, cât și la cele din 2022. În opinia mea, Marine Le Pen devine prea puternică pentru democrații autoproclamați din UE. Vechile partide antidemocratice ar dori, de asemenea, ca AfD din Germania, care se află în prezent doar puțin în urma CDU pe locul al doilea, să fie interzisă printr-o hotărâre a Curții Constituționale. Poate fi chiar mai drastic, după cum arată asasinarea lui Robert Fico, care se pare că era o pacoste pentru anumite forțe și, din fericire, încă este.
Partidele consacrate sunt ele însele responsabile pentru trecerea globală la dreapta, deoarece duc un război împotriva propriului popor. De ce ar vota oamenii pentru torționarii lor? Vocea poporului nu mai este auzită, ci neglijată.
Partidul de dreapta Rassemblement National (RN) a câștigat alegerile europene din 2024 în Franța cu Marine Le Pen și a obținut al treilea cel mai mare număr de voturi la alegerile legislative anticipate din 7 iulie 2024, nu în ultimul rând din cauza poziției sale cu privire la conflictul din Ucraina. Dacă va fi aleasă, Le Pen dorește să împiedice Ucraina să atace ținte din Rusia cu arme franceze cu rază lungă de acțiune și ca trupele franceze să fie staționate în Ucraina, după cum a declarat pentru CNN. O voce sensibilă în ceea ce privește conflictul din Ucraina, comparativ cu cea a belicosului Macron.
Este de temut că majoritatea partidelor de dreapta, care nu îl văd pe Vladimir Putin ca pe un criminal și fac presiuni în ideea unor soluții negociate pentru a pune capăt băii de sânge din Ucraina, sunt un ghimpe în coasta UE – orientată spre prelungirea războiului și a economiei de război.
Justiție bazată pe convingeri
Folosirea mijloacelor legale pentru a îndepărta acest ghimpe din ochi a devenit un instrument încercat și testat al UE. Din punctul meu de vedere, sistemul judiciar este instrumentalizat pentru mașinăriile executivului și separarea puterilor este astfel abolită. În Germania, de exemplu, procuratura e subordonată Ministerului Justiției. Ce altceva ar mai fi de spus? Există mai multe exemple recente de acțiuni antidemocratice ale UE.
Călin Georgescu a avut șanse mari să devină noul președinte al României în turul doi al alegerilor. Cu toate acestea, Curtea Constituțională, în care opt din nouă judecători provin din partidele puterii, a declarat alegerile corecte pe 3 decembrie – cu trei zile înainte de anulare – apoi le-a oprit și a ordonat noi alegeri. Motivele deciziei nu sunt manipularea electorală sau alte nereguli, după cum a confirmat renumărarea voturilor, care a dus la același rezultat. Nu a existat nicio manipulare a urnelor sau a mașinilor de vot. Voturile nu au fost numărate de mai multe ori, buletinele de vot nu au fost emise de mai multe ori, alegătorii nu au fost puși sub presiune și rezultatele nu au fost falsificate. Acest act al Curții Constituționale a României trebuie văzut ca o ingerință ilegală în procesele democratice ale României, o lovitură de stat – așa cum a catalogat și ziarul german Welt actul nedemocratic.
Pentru prima dată în istoria UE, un scrutin a fost anulat pentru că a amenințat rezultatul „greșit”, politicianul „greșit”. În opinia mea, motivele intervenției antidemocratice se află în pozițiile lui Georgescu privind războiul cu Rusia, pandemia și escrocheria cu CO2 – pe care le susțin și eu fără a fi „de dreapta”. Desigur, această atitudine enervează marionetele politice elitiste și belicoase ale UE.
O Românie 2.0 ar putea apărea și în Polonia. Evoluțiile din perioada premergătoare campaniei electorale poloneze indică acest lucru. Autoritățile poloneze au vrut să afle de la autoritățile române despre măsurile luate pentru anularea alegerilor. Stanisław Żaryn, consilier al președintelui PiS, Andrzej Duda, critic față de UE, a declarat recent pentru radiodifuzorul „Otwarta Konserwa”:
„Agenția Poloneză de Securitate Internă (ABW) ar fi fost instruită să contacteze omologul său român cu privire la ce materiale au folosit pentru ca Curtea Constituțională din România să declare alegerile de acolo invalide.”
Clovnul politic și fostul comisar european pentru piața internă și servicii, Thierry Breton, a evocat posibilitatea ca alegerile generale din 2025 să fie anulate din cauza intervenției lui Elon Musk într-un interviu televizat acordat radiodifuzorului francez RMC pe 9 ianuarie 2025. Breton s-a referit la precedentul creat în România:
„Să ne păstrăm calmul și să aplicăm legile în Europa”
Anularea rezultatelor alegerilor germane nu ar fi exclusă, a completat Breton.
„Am făcut-o în România și, evident, va trebui să o facem și în Germania, dacă va fi necesar” a spus arogantul Breton.
Dacă este ales candidatul „greșit” dorit de popor, gardienii „adevărului” lor anulează pur și simplu alegerile. Cu cuvântul „noi”, fostul comisar european Thierry Breton dezvăluie în ochii mei cine se află în spatele anulării alegerilor din România: fostul său angajator, UE. Când va seca în sfârșit mlaștina de politicieni antidemocratici, uneori corupți, îngâmfați, aroganți și, în cel mai bun caz, mediocri mental din UE?
Donald Trump a criticat, de asemenea, sentința împotriva lui Le Pen: el a descris-o ca fiind „o afacere foarte mare” într-o reacție inițială:
„Mulți au crezut că ea nu va fi condamnată. Iar acum nu i se mai permite să candideze, chiar dacă era candidatul principal. Asta seamănă foarte mult cu ceea ce se întâmplă aici în țară”.
Trump se referea la procedurile judiciare împotriva persoanei sale, pe care le-a criticat în mod repetat ca fiind o „vânătoare de vrăjitoare” motivată politic. Mai multe proceduri penale împotriva sa erau menite să împiedice realegerea în 2024. De asemenea, judecata extrem de dură împotriva lui Le Pen mi se pare un proces motivat politic, o vânătoare de vrăjitoare. Condamnare ok, dar atât de dură?
De asemenea, sunt deja în curs proceduri împotriva politicianului AfD Petr Bystron – pentru că ar fi postat un colaj cu salutul lui Hitler. Acum, imunitatea parlamentarului UE – începând cu 3 martie 2025 – urmează să fie ridicată pentru a doua oară. Potrivit unor informații publicate de ZEIT ONLINE în toamna anului 2024, fostul membru AfD al Bundestagului și-ar fi plătit avocatul privat și femeia de serviciu privată timp de ani de zile prin intermediul indemnizației pentru personalul Bundestagului. Parchetul din München îl anchetează. Bystron a declarat că investigațiile sunt „artizanale” și o „manevră de diversiune” și că ar „stânjeni parchetul”.
Aceeași infracțiune – standarde diferite
Actualul președinte al Băncii Centrale Europene și director general al Fondului Monetar Internațional (FMI) până în 2019, Christine Lagarde, fost ministru francez între 2005 și 2011, a fost, de asemenea, condamnată de un tribunal francez în 2016 pentru că, în calitate de ministru de finanțe în 2008, a autorizat și eliberat în mod ilegal o plată compensatorie de 400 de milioane de euro, finanțată de contribuabilii francezi, către antreprenorul francez Bernard Tapie, drept compensație pentru pierderile mari la vânzarea de acțiuni Adidas cu mulți ani înainte. Cu toate acestea, instanța a fost blândă cu Christine Lagarde, membră a „establishmentului”. Christine Lagarde nu a primit nicio pedeapsă – nici cătușe, nici pedepse cu suspendare, nici pierderea dreptului de vot, precum Marine Le Pen. Trei ani mai târziu, Lagarde a fost numită președinte al Băncii Centrale Europene.
Lagarde a deturnat o sumă de aproape 100 de ori mai mare și, datorită „personalității” sale importante în viața publică, a rămas practic nepedepsită, în ciuda condamnării. Marine Le Pen nu are voie să ocupe o funcție timp de cinci ani, a primit patru ani de închisoare, doi în probațiune, iar ceilalți doi ani cu obligația de a purta o brățară la gleznă, și trebuie să plătească și o amendă de 100.000 de euro. Asta se numește justiție! Instituția bolnavă este protejată, iar forțele necesare pentru schimbare sunt condamnate. Democrația? În niciun caz!
Asigurările magistraților că au judecat exclusiv în conformitate cu legea în cazul Marine Le Pen nu pot fi susținute având în vedere comparația. În ochii mei, este vorba în mod clar de o jurisprudență motivată politic, de o justiție bazată pe convingeri.
Posibile efecte și reacții la hotărâre
Hotărârea va avea consecințe profunde asupra politicii franceze, care este deja în criză, și nu numai. Visul lui Marine Le Pen de a se muta la Palatul Élysée va fi probabil pus în așteptare pentru prima dată. Chiar și cu un apel anunțat, este probabil să fie un efort dificil de a obține o hotărâre juridică obligatorie în favoarea lui Le Pen de la o instanță superioară până în 2027.
În opinia mea, susținătorii ei o vor vedea pe Marine Le Pen ca pe o presupusă victimă a justiției și o vor venera și mai mult. Rassemblement National va câștiga probabil voturi suplimentare – așa cum au arătat mașinațiunile împotriva AfD în Germania sub forma procedurilor de interzicere a partidului dorit, a firewall-ului, a demonstrațiilor împotriva dreptei și altele asemenea.
Sentința împotriva lui Le Pen a fost criticată și de politicieni din alte partide, inclusiv de prim-ministrul François Bayrou, care fusese deja urmărit penal pentru o chestiune similară, dar fusese achitat, și de ministrul justiției Gérald Darmanin, deoarece era inacceptabil ca sistemul judiciar să decidă în cele din urmă cine poate candida la alegeri. Darmanin declarase deja în noiembrie:
„Lupta împotriva doamnei Le Pen este la urne, nu în altă parte” și a adăugat: „Să nu ne temem de democrație și să evităm să adâncim și mai mult prăpastia dintre «elite» și marea majoritate a concetățenilor noștri”.
Deputatul Éric Coquerel (La France Insoumise) a declarat că „nu este de acord ca noi să decidem în instanță lucruri care ar trebui să fie decise la urne”.
În limbaj simplu: sistemul judiciar ar trebui să stea departe de politică. Justiția bazată pe opinii nu este acceptabilă într-o presupusă democrație!
Vicepremierul italian de dreapta și liderul partidului de dreapta Lega, Matteo Salvini, a calificat drept o „declarație de război” excluderea Marinei Le Pen din viața politică. Premierul ungar Viktor Orban, care a fost deja vizat de belicozitatea UE din cauza misiunii sale de pace, și-a declarat solidaritatea cu Le Pen cu următoarele cuvinte pe X:
„Je suis Marine” („Eu sunt Marine”).
La Moscova, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a criticat comportamentul antidemocratic după cum urmează:
„Observațiile noastre în capitalele europene arată că oamenii nu sunt deloc reticenți în a depăși limitele democrației în procesul politic”.
Singura diferență dintre sistemul politic al UE și cel al Rusiei – dacă politicienii europeni continuă în acest fel – va fi în curând că UE pretinde doar că este o democrație, iar Rusia nu. Acum nu avem democrație nici aici, nici în Rusia și cu siguranță nici în Ucraina!
Partidul lui Le Pen a precizat fără echivoc ce părere are despre hotărâre. Liderul Jordan Bardella, în vârstă de 29 de ani, care este considerat un posibil succesor al lui Le Pen, a descris-o drept o „lovitură mortală pentru democrația franceză”.
În discursul său legendar de la Conferința de securitate de la München din 2025, vicepreședintele american JD Vance a lăsat să se înțeleagă ce crede despre democrația europeană. Ceea ce s-a întâmplat în UE în ultimii cinci ani pe fondul pandemiei de coronavirus și al războiului din Ucraina este departe de esența democrației. Acest lucru se datorează și faptului că oamenii acceptă să li se întâmple.
S-a demonstrat în repetate rânduri că francezii nu sunt nici pe departe la fel de capabili de suferință ca germanii. Dacă francezilor nu le place ceva, ei ies în stradă – fără telecomandă – spre deosebire de populația germană. Asta este ceea ce sper pentru Franța și Europa. Democrația a murit – trăiască democrația!