Se încing spiritele în războiul tarifelor. Cu câteva zile înainte de preconizata întâlnire dintre Trump și Xi, președintele Chinei a preluat inițiativa strategică și a sistat exporturilor a șase minerale rare, esențiale în tehonologiile de vârf și industria militară: holmiu, erbiu, ytterbiu, terbiu, disprosiu și gadoliniu, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.
În replică, președintele SUA a anulat întrevederea cu Xi și a reacționat vehement pe rețeaua Truth Social. ”(…) Pentru fiecare element pe care au reușit să-l monopolizeze, noi avem două. Nu am crezut niciodată că se va ajunge aici, dar, probabil, ca în toate lucrurile, a sosit momentul”, a punctat șeful de la Casa Albă, într-un mesaj ce s-a vrut a fi o atenționare fermă a Beijingului cu privire la urmările nefaste ale escaladării conflitului. Ulterior, Trump a menționat că tarifele vamale vor crește de la 30 la 130 de procente pentru bunurile importate din China, începând cu luna noiembrie.
Inițiativa lui Trump de a repatria, în timp, producția americană de bunuri strategice (vezi pactul controversat cu Pfizer pentru medicamente ieftine ”made in USA”) lovește direct în interesele de afaceri globale ale Beijingului. Recentul ”contraatac” al lui Xi, legat de metalele rare, pare a fi o modalitate foarte dură de a determina administrația Trump să se gândească de două ori înainte de a reloca fabrici din China. De menționat că deficitul anual al schimburilor comerciale ale SUA cu China atinge 270 miliarde dolari (aproximativ 20 la sută din totalul deficitelor comerciale americane). Iar partea proastă e că multe dintre produsele importate de la chinezi sunt de importanță strategică, gen medicamente sau metale rare.
Uniunea Europeană stă și mai prost în relația cu Beijingul. Deficitul comercial din 2024 a fost de circa 330 miliarde dolari, cu impact direct asupra ”autonomiei strategice” a pretinsului imperiu cu capitala la Bruxelles (devenit din ce în ce mai irelevant pe scena geopolitică).
Încercarea lui Trump de rupere a ”nodului ombilical” care leagă fabrica lumii, China, de piețele occidentale, nu poate fi altfel decât extrem de dureroasă pentru simplii cetățeni. Președintele Trump nu poate lupta de unul singur cu gigantul asiatic, din cauză că: 1) Ar fi ineficient pe termen lung și 2) Ar pricinui inflație și scăderea abruptă a nivelului de trai al americanilor, pe termen scurt.
Din nefericire pentru suveraniștii americani, o coaliție a SUA cu UE și celelalte state G7 împotriva Chinei este foarte puțin probabilă. Lucrurile sunt infinit mai complicate decât în ”afacerea NATO”, în care Trump a reușit să-i determine pe aliați să pună sute de miliarde de dolari într-un coș comun, de unde Statele Unite decontează armamentul destinat, teoretic, Ucrainei.
Așadar, în competiția foarte dură cu China, deși globaliștii europeni mimează interese comune cu administrația Trump (vezi declarațiile tăioase ale Ursulei von der Leyen față de Beijing), în mod practic ei întreprind orice pentru a continua relațiile reciproc avantajoase cu Partidul Comunist Chinez.
Piețele libere, fără taxe și fără granițe reprezintă esența globalismului. Așa că lideri ca Macron, Merz sau Starmer nu vor considera, vreodată, că China reprezintă un inamic, din moment ce Beijingul contribuie din plin la modelarea Noii Ordini Mondiale (în care suveraniștii fie sunt teroriști, fie nu există).
Controlul asupra lanțurilor critice de aprovizionare cu minerale rare îi conferă lui Xi Jinping pârghii strategice în negocierile cu Washingtonul.
Dacă discuțiile dintre Trump și Xi vor eșua, iar conflictul va escalada, implicațiile pentru economia globală ar putea fi severe: 1) Inflație: Creșterea costurilor de producției pentru electronice, sectorul auto și industria de apărare va genera inflație și penurii selective; 2) Deglobalizare accelerată: relocarea rapidă a capacităților de producție, deși implică costuri mari, va rupe lanțurile de aprovizionare care creează dependență față de China; 3) Volatilitate pe piețele financiare: noile taxe vor declanșa retrageri de capital, deprecierea monedelor emergente și turbulențe bursiere; 4) Militarizare economică: sancțiunile reciproce vor transforma schimburile comerciale în instrumente strategice, cu erodarea cooperării dintre China și G7/ONU pe probleme precum clima sau sănătatea publică.
Tentativa lui Trump de a facilita exporturile și de a repatria producția, inclusiv prin pârghii monetare (deprecieri controlate ale dolarului) sau prin acorduri industriale (colaborări cu Big Pharma) urmărește o politică suveranistă de rupere a dependenței de ”fabrica lumii”. Planul Casei Albe ar reduce vulnerabilitățile strategice, dar ar fi foarte costisitor și aproape imposibil fără sprijinul aliaților. Doar Trump, de unul singur, are șanse foarte mici să distrugă monopolul chinezesc. Succesul presupune coordonare cu UE, Japonia, Coreea și ceilalți membri G7 pentru a reface lanțuri alternative de producție și aprovizionare.
Miza politică internă în SUA este majoră. Alegerile din 2026 fac din impactul economic al acestor politici un barometru al libertății lui Trump de a acționa ”brutal”. Dacă tarifele și contramăsurile vor duce la scăderea nivelului de trai prin creșterea inflației, presiunea electorală îl va tempera. Dacă, în schimb, măsurile vor reuși să repatrieze industrii cheie și să protejeze locuri de muncă, ele îi pot consolida poziția în Congres.
Într-un prim scenariu posibil, escaladarea și criza globală profundă, cu război comercial prelungit, sancțiuni și contramăsuri, ar duce la recesiune relativă și la deglobalizare. Al doilea scenariu, al compromisului sino-american, anticipează un acord mutual avantajos. Acordul dintre Trump și Xi ar tempera tensiunile, dar ar menține multe dintre inegalitățile actuale. Și ar încetini orice demers radical de a destrăma monopolul chinez asupra manufacturii.
Așadar, fără o coordonare între SUA, UE și ceilalți aliați occidentali (improbabilă, date fiind interesele divergente), escaladarea conflictului dintre SUA și China va produce doar o criză economică globală, fără ca Trump (și implicit suveraniștii din Europa!) să-și atingă principalul obiectiv în raport cu Beijingul.
Ajutați presa independent! Donează prin Revolut pentru opoziția.net – Tel: 0791.287.318 — @adrian6j60