M-am grăbit când am spus că CSM ar trebui să sesizeze de îndată CCR cu soluționarea conflictului juridic grav de natură constituțională, determinat de declarațiile acestuia privind organizarea referendumului în justiție și desființarea sau revocarea CSM, scrie avocatul Adrian Toni Neacșu pe facebook, preluat de Romanian Global News.

Președintele trebuie lăsat să se dea cu capul de gard, să se confrunte cu limitele constituționale și legale ale intențiilor sale și mai ales să fie pus în situația de a încălca Constituția atât de grav încât să se creeze un scandal internațional la nivelul valorilor democratice ale Uniunii Europene iar CCR-ul să intervină doar atunci când hotărârea ei va fi practic obligatorie pentru a stinge incendiul statului de drept provocat de președinte.
E mai pragmatic să se aprecieze că la acest moment încă nu ne situăm în situația derulării unor acțiuni anti-constituționale, ci doar a unor declarații politice.
Prin mai multe decizii CCR a constat că opiniile, judecăţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publică aşa cum este Preşedintele României, autoritate publică unipersonală, referitoare la alte autorităţi publice, fie ea și justiția, nu constituie prin ele însele conflicte juridice între autorităţi publice. Părerile sau propunerile privind modul cum acţionează ori ar trebui să acţioneze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanşează blocaje instituţionale, dacă nu sunt urmate de acţiuni sau inacţiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuţiilor constituţionale ale acelor autorităţi publice. Asemenea păreri ori propuneri, a decis CCR în mod repetat, rămân în cadrul limitelor libertăţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile prevăzute de art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie.
Funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, prevăzută de art. 80 alin. (2) teza a doua din Constituţie, impune imparţialitate din partea Preşedintelui României, dar nu exclude posibilitatea exprimării opiniei sale privind modul optim de soluţionare a divergenţelor apărute. Dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat şi pentru Preşedintele României de art. 84 alin. (2), care prevede pentru şeful statului aceeaşi imunitate ca şi pentru deputaţi şi senatori, art. 72 alin. (1) din Constituţie aplicându-se în mod corespunzător.
Pe de altă parte, tot CCR a decis că constituie un conflict juridic de natură constituțională care necesita intervenția sa de urgență orice acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor
Desigur, şi declaraţiile publice ale reprezentanţilor diferitelor autorităţi publice, aici ale Președintelui, în raport cu contextul în care sunt făcute şi cu conţinutul lor concret, pot crea stări de confuzie, de incertitudine ori tensiuni, care ulterior ar putea degenera în conflicte între autorităţi publice, chiar de natură juridică. Curtea Constituţională are însă competenţa de a interveni numai în situaţiile în care s-a creat efectiv un conflict juridic de natură constituţională între două sau mai multe autorităţi publice.
De aceea, președintele Nicușor Dan trebuie lăsat și încurajat să-și pună în aplicare intențiile de siluire a autorității judecătorești, sa intervină cu cizmele politice în competențele sale exclusive sau să facă pe instanța extraordinară care judecă vinovațiile și nevinovațiile conducătorilor din justiție la Cotroceni.
Demersurile ca cele de azi, când doar 11 persoane din justiție, actuali sau foști, și-au expus frustrările personale și s-au plâns de promovări, detașări, transferuri și în general de cât de abuzați sunt de șefii lor, nu fac altceva decât să ridiculizeze demersurile președintelui. Desigur, asta pe lângă ce bine ar fi să se mărească taxele judiciare de timbru, de consumul psihic care justifică să iasă la pensie la 50 de ani sau să se normeze la sânge munca judecătorilor, adică să ne dea termene și peste 10 ani, ca sunt aglomerați. Maximul a fost atins de judecătorul care cerea închisoare contravențională pentru toată lumea, să aibă mai puțin de muncă polițiștii, deși ar fi trebuit sa citeasca amărâta aia de Constituție care spune că închisoarea nu poate avea decât natură penală. Dar asta e, urechile președintelui nostru suportă și accepta multe.
De altfel grimasele președintelui spuneau totul: el îi chemase să facă denunțuri pe linia documentarului Recorder (președinți de instanță infractori care scăpa inculpații prin prescripție și infractorul absolut e Lia Savonea) și ei se plângeau că nu pot promova pe bază de chestionare cu X și 0, că îi calcă Inspecția Judiciară prea des să-i întrebe de abuzuri în dosare, ori că nu pot avea și ei o funcție de conducere că nu îi iubesc șefii actuali.
Cu cât mai multe întâlniri cu atât narativul propagandei Recorder, Declic și USR va cădea în derizoriu.
Președintele Nicușor Dan trebuie ajutat să demareze marele “referendum” în interiorul singurului corp profesional protejat constituțional de orice ingerință externă, al magistraților, iar după aceea trebuie să i se dea cu Constituţia comentată pe articole (că e mai grea) în cap, așa încât să o simtă.