Marco Rubio a livrat la Munchen un discurs fără îndoială istoric din care mulți au înțeles că SUA a înmuiat tonul față de Europa într-un moment cînd era de așteptat sînge pe pereți. În opinia noastră, lucrurile stau cu totul altfel: prin Rubio, America lui Trump a transmis o ofertă de nerefuzat, cum ar fi spus Corleone. Suntem gata să mărșăluim împreună spre mai bine, dar sub comanda noastră, scrie jurnalistul Bogdan Tiberiu Iabob pe https://inpolitics.ro, preluat de Romanian Global News.
Faceți ca noi și vă va fi bine. Faceți ca voi și sunteți pe cont propriu, noi ne descurcăm și singuri. Răspunsul Europei ar trebui să vină, într-o formă sau alta, în perioada următoare, dar sigur e că la Munchen, de la Ursula la Merz și Macron, liderii au pus accentul pe independența continentului, în primul rînd față de americani. Rubio a livrat azi un ultimatum: uniune sau diviziune, dar forma sugerată e de așteptat să nu convină defel Bruxellesului, iar falia stă să se adîncească dramatic.
Deși Rubio a folosit un limbaj diplomatic foarte unsuros-politicos, despre parteneriat și moștenire comună, acesta a fost, de fapt, mănușa de fier ascunsă în catifeaua discursului despre Beethoven și Michelangelo, Beatles ori Capela Sixtină. Iar criticile extrem de dure pe fond nu au vizat doar Europa, ci și America democraților.
Dacă citim printre rînduri, mesajele Americii s-au bazat pe cîțiva piloni clari:
”Noi am găsit soluția, voi încă greșiți”
Rubio prezintă viziunea lui Donald Trump ca pe un tratament pentru bolile Occidentului (dezindustrializare, migrație, dependență energetică). Mesajul este noi, în SUA, ne-am trezit deja și am ales calea reînnoirii; voi, în Europa, încă mai credeți în iluzii globaliste. Veniți după noi dacă vreți să supraviețuiți.
Condiționarea alianței de seriozitate
Cînd Rubio spune că Trump cere ”seriozitate și reciprocitate”, el stabilește de fapt termenii contractului. Nu mai este o alianță necondiționată. Subtil, el spune că Europa este primită la masă doar dacă adoptă agenda americană: creșterea cheltuielilor militare, renunțarea la politicile climatice verzi care costă prea mult și alinierea la politica lor față de China.
Excepționalismul american ca Marele Salvator
În secțiunea despre ONU – pe care îl pulverizează, efectiv – și ordinea globală, Rubio enumeră eșecurile instituțiilor internaționale și le pune în contrast cu succesele leadership-ului american (Gaza, Ucraina, Venezuela). Mesajul subliminal aici este: diplomația voastră europeană și rezoluțiile voastre sunt proaste și inutile fără forța și voința Americii.
Din perspectiva SUA este un apel la o frăție de arme reală, unde Europa încetează să mai fie un pasager clandestin și devine un partener capabil.
Din perspectiva europeană poate fi perceput ca un ultimatum tăios. Rubio spune clar: Suntem pregătiți, dacă este necesar, să facem acest lucru singuri.
În esență, mesajul este ”vrem să mergem împreună, dar noi am stabilit deja direcția, viteza și destinația. Vă urcați în vehicul?”.
Un discurs direct, cum îl numește Rubio, care, teoretic, ar putea apropia Europa de SUA sau, dimpotrivă, poate împinge liderii europeni să caute o autonomie strategică și mai mare. De acum, oștile stau față în față.
Iată cîteva dintre principalele mesaje ale lui Rubio:
– Iluzia periculoasă a Sfîrșitului Istoriei
Dar euforia acestui triumf (victoria în al doilea război mondial n.n.) ne-a condus către o iluzie periculoasă: aceea că am intrat în așa-numitul sfîrșit al istoriei. Că fiecare națiune va deveni acum o democrație liberală. Că legăturile formate doar prin comerț și schimburi economice vor înlocui sentimentul național. Că ordinea globală bazată pe reguli – un termen suprautilizat – va înlocui interesul național. Și că vom trăi acum într-o lume fără frontiere, unde toată lumea devine cetățean al lumii. Aceasta a fost o idee nesăbuită care a ignorat atît natura umană, cît și lecțiile a peste 5.000 de ani de istorie documentată. Și ne-a costat scump.
– Costul greșelilor noastre
În această iluzie, am îmbrățișat o viziune dogmatică a comerțului liber și neîngrădit, chiar dacă unele națiuni și-au protejat economiile și și-au subvenționat companiile pentru a le submina sistematic pe ale noastre, închizîndu-ne fabricile, ducînd la dezindustrializarea unor mari părți din societățile noastre, trimițînd milioane de locuri de muncă ale clasei muncitoare și mijlocii peste hotare și cedînd controlul lanțurilor noastre critice de aprovizionare atît adversarilor, cît și rivalilor.
– Ne-am externalizat tot mai mult suveranitatea către instituții internaționale, în timp ce multe națiuni au investit în state asistențiale masive cu prețul pierderii capacității de a se apăra singure. Aceasta în timp ce alte țări au investit în cea mai rapidă înarmare militară din întreaga istorie a omenirii și nu au ezitat să folosească forța brută pentru a-și urmări propriile interese.
– Pentru a mulțumi un cult al climei, ne-am impus politici energetice care ne sărăcesc oamenii, chiar dacă competitorii noștri exploatează petrolul, cărbunele și gazele naturale pentru a-și alimenta economiile și pentru a le folosi ca pîrghie împotriva noastră. Și, în căutarea unei lumi fără granițe, ne-am deschis porțile unui val fără precedent de migrație în masă care amenință coeziunea societăților noastre, continuitatea culturii noastre și viitorul popoarelor noastre.
– Am făcut aceste greșeli împreună, iar acum, împreună, avem datoria față de cetățenii noștri să privim realitatea în față și să mergem înainte pentru a reconstrui.
Sub președintele Trump, Statele Unite ale Americii vor prelua din nou sarcina reînnoirii și restaurării, ghidate de o viziune a unui viitor la fel de mîndru, suveran și vital precum trecutul civilizației noastre. Și deși suntem pregătiți, dacă este necesar, să facem acest lucru singuri, preferința și speranța noastră este să îl facem împreună cu voi, prietenii noștri din Europa. Pentru că Statele Unite și Europa aparțin aceleiași familii.
– Noi, americanii, părem uneori cam direcți și urgenți în sfaturile noastre. De aceea președintele Trump cere seriozitate și reciprocitate de la prietenii noștri din Europa. Motivul, prieteni, este că ne pasă profund. Ne pasă profund de viitorul vostru și al nostru. Și dacă uneori nu suntem de acord, dezacordurile noastre provin dintr-un sentiment profund de îngrijorare față de o Europă de care suntem conectați nu doar economic sau militar.
– Ce apărăm noi?
Securitatea națională, despre care este în mare parte această conferință, nu este doar o serie de întrebări tehnice. Cît cheltuim pentru apărare sau unde și cum o desfășurăm – acestea sunt întrebări importante. Însă nu sunt cele fundamentale.
Întrebarea fundamentală la care trebuie să răspundem de la bun început este: ce anume apărăm? Pentru că armatele nu luptă pentru abstracțiuni. Armatele luptă pentru un popor. Armatele luptă pentru o națiune. Armatele luptă pentru un mod de viață.
Și asta este ceea ce apărăm. O mare civilizație care are toate motivele să fie mîndră de istoria sa, încrezătoare în viitorul său și care își propune să fie întotdeauna stăpînă pe propriul destin economic și politic.
– Inversarea alegerilor politice distructive
Dezindustrializarea nu a fost inevitabilă. A fost o alegere politică conștientă, un demers economic de zeci de ani care ne-a lipsit națiunile de bogăție, de capacitate productivă și de independență.
Iar pierderea suveranității lanțului de aprovizionare nu a fost rezultatul unui sistem prosper și sănătos de comerț global. A fost o nebunie. A fost o transformare voluntară, dar nesăbuită a economiei noastre, care ne-a lăsat dependenți de alții pentru nevoile noastre și periculos de vulnerabili în fața crizelor.
– Migrația în masă nu este și nu a fost o preocupare marginală, fără consecințe. A fost și continuă să fie o criză care transformă și destabilizează societățile din întregul Occident. Împreună putem reindustrializa economiile noastre și reconstrui capacitatea de a ne apăra popoarele. Dar munca acestei noi alianțe nu ar trebui să se concentreze doar pe cooperarea militară și recuperarea industriilor trecutului. Ar trebui să se concentreze și pe avansarea intereselor noastre reciproce în noi frontiere, descătușîndu-ne ingeniozitatea, creativitatea și spiritul dinamic pentru a construi un nou secol occidental.
– Călătoriile spațiale comerciale și inteligența artificială de ultimă oră, automatizarea industrială și producția flexibilă, crearea unui lanț de aprovizionare occidental pentru minerale critice, care să nu fie vulnerabil la șantajul altor puteri, și un efort unificat pentru a concura pentru cote de piață în economiile Sudului Global (state emergente precum cele din BRICS șamd n.n.). Împreună nu doar că putem recîștiga controlul asupra propriilor industrii și lanțuri de aprovizionare, dar putem prospera în domeniile care vor defini secolul XXI.
– Controlul frontierelor și suveranitatea națională
De asemenea, trebuie să recîștigăm controlul asupra granițelor noastre naționale. A controla cine și cîți oameni intră în țările noastre nu este o expresie a xenofobiei, nu este ură; este un act fundamental de suveranitate națională. Iar eșecul în a face acest lucru nu este doar o abandonare a uneia dintre cele mai de bază îndatoriri față de cetățenii noștri. Este o amenințare urgentă la adresa țesutului societăților noastre și a supraviețuirii civilizației noastre însăși.
– Reformarea ordinii globale
În cele din urmă, nu mai putem plasa așa-numita ordine globală deasupra intereselor vitale ale popoarelor și națiunilor noastre. Nu trebuie să abandonăm sistemul de cooperare internațională pe care l-am creat și nu trebuie să demantelăm instituțiile globale ale vechii ordini pe care le-am construit împreună. Dar acestea trebuie reformate. Trebuie reconstruite.
– De exemplu, ONU are încă un potențial imens de a fi un instrument pentru bine în lume, dar nu putem ignora faptul că astăzi, în cele mai presante probleme, nu are răspunsuri și nu a jucat practic niciun rol. Nu a putut rezolva războiul din Gaza; în schimb, conducerea americană a fost cea care a eliberat captivii de sub barbari și a adus un armistițiu fragil. Nu a rezolvat războiul din Ucraina. A fost nevoie de leadership-ul american în parteneriat cu multe dintre țările prezente astăzi aici pentru a aduce cele două părți la masă în căutarea unei păci încă evazive. A fost neputincioasă în a constrînge programul nuclear al clericilor radicali șiiați din Teheran. Aceasta a necesitat 14 bombe lansate cu precizie de bombardierele americane B-2. Și a fost incapabilă să abordeze amenințarea la adresa securității noastre din partea unui dictator narco-terorist din Venezuela. În schimb, a fost nevoie de forțele speciale americane pentru a aduce acest fugar în fața justiției.
– Într-o lume perfectă, toate aceste probleme și multe altele ar fi rezolvate de diplomați și rezoluții formulate ferm, dar nu trăim într-o lume perfectă. Și nu putem continua să le permitem celor care ne amenință în mod flagrant și deschis cetățenii și pun în pericol stabilitatea globală să se ascundă în spatele abstracțiunilor dreptului internațional, pe care ei înșiși îl încalcă în mod curent.
– Mergînd împreună pe o cale comună
Aceasta este calea pe care președintele Trump și Statele Unite au pornit. Este calea pe care vă rugăm și pe voi, cei din Europa, să ni vă alăturați. Este o cale pe care am parcurs-o împreună înainte și sperăm să o parcurgem împreună din nou(…) Mulți au ajuns să creadă că era de dominație a Occidentului s-a încheiat și că viitorul nostru este sortit să fie un ecou slab al trecutului. Dar împreună, predecesorii noștri au recunoscut că declinul este o alegere, și a fost o alegere pe care au refuzat să o facă. Asta am făcut împreună o dată, și asta vor președintele Trump și Statele Unite să facă din nou acum, împreună cu voi. De aceea nu vrem ca aliații noștri să fie slabi. Pentru că asta ne face și pe noi mai slabi.
– Vrem aliați care se pot apăra singuri, astfel încît niciun adversar să nu fie vreodată tentat să ne testeze forța colectivă. De aceea nu vrem ca aliații noștri să fie încătușați de vinovăție și rușine. Vrem aliați mîndri de cultura și moștenirea lor, care înțeleg că suntem moștenitorii aceleiași civilizații mari și nobile și care, împreună cu noi, sunt dispuși și capabili să o apere.
Și de aceea nu vrem ca aliații să raționalizeze un status-quo defectuos, în loc să recunoască ce este necesar pentru a-l repara. Noi, în America, nu avem niciun interes să fim îngrijitorii politicoși și ordonați ai declinului gestionat al Occidentului. Nu căutăm să ne separăm, ci să revitalizăm o veche prietenie și să reînnoim cea mai mare civilizație din istoria omenirii.
– Ceea ce ne dorim este o alianță revigorată care să recunoască faptul că ceea ce a îmbolnăvit societățile noastre nu este doar un set de politici proaste, ci o stare de deznădejde și complacere. Alianța pe care o dorim este una care nu este paralizată de frică – frica de schimbările climatice, frica de război, frica de tehnologie. În schimb, vrem o alianță care să alerge cu îndrăzneală spre viitor. Singura teamă pe care o avem este frica de rușinea de a nu lăsa națiunile noastre mai mîndre, mai puternice și mai bogate pentru copiii noștri.
– O alianță gata să ne apere popoarele, să ne protejeze interesele și să păstreze libertatea de acțiune care ne permite să ne modelăm propriul destin, nu una care există pentru a gestiona un stat asistențial global și pentru a ispăși presupusele păcate ale generațiilor trecute.
– O alianță care nu permite ca puterea sa să fie externalizată, constrînsă sau subordonată unor sisteme dincolo de controlul său. Una care nu depinde de alții pentru necesitățile critice ale vieții sale naționale. Și una care nu menține pretenția politicoasă că modul nostru de viață este doar unul printre multe altele și care cere permisiune înainte de a acționa.
– Acționînd împreună în acest fel, nu doar că vom ajuta la recuperarea unei politici externe sănătoase. Ne va reda un sens clar al identității noastre. Ne va reda un loc în lume. Și, făcînd acest lucru, va respinge și va descuraja forțele de ștergere civilizațională care amenință astăzi atît America, cît și Europa deopotrivă.
– Împreună am reconstruit un continent distrus în urma a două războaie mondiale devastatoare. Cînd ne-am trezit din nou divizați de Cortina de Fier, Occidentul Liber și-a unit brațele cu disidenții curajoși care luptau împotriva tiraniei din Est pentru a învinge comunismul sovietic. Am luptat unii împotriva altora, apoi ne-am reconciliat, apoi am luptat, apoi ne-am reconciliat din nou. Și am sîngerat și am murit umăr la umăr pe cîmpurile de luptă de la Qheppyong pînă la Kandahar.
– Și sunt aici astăzi pentru a lăsa clar faptul că America trasează calea pentru un nou secol de prosperitate și că, încă o dată, vrem să facem acest lucru împreună cu voi, aliații noștri prețuiți și cei mai vechi prieteni ai noștri. Vrem să o facem împreună cu o Europă mîndră de patrimoniul și istoria sa, cu o Europă care are spiritul creației și al libertății care a trimis nave pe mări necunoscute și a dat naștere civilizației noastre, cu o Europă care are mijloacele de a se apăra și voința de a supraviețui.